IMPARȚIAL. Cum vede un istoric polonez prăbușirea comunismului în România

Data publicării:
adam burakowski2

Burakowski, care vorbește foarte bine limba română, a mai scris acum câțiva ani o carte despre „Geniul Carpaților” - Nicolae Ceaușescu. Autorul a povestit la Digi24 ce l-a determinat să scrie despre România și despre prăbușirea comunismului în Europa de Est.  

Regimurile comuniste din Europa de Est s-au prăbușit din cauze economice și pentru că legăturile dintre ele și cu URSS erau prea puternice, sunt de părere cei doi invitați ai lui Luca Niculescu. La rândul său, Marius Oprea se întreabă de ce se face o separație între Holocaust și crima comunistă, care se poate prescrie. Niciun ofițer de Securitate nu a putut fi condamnat în România pentru crimele comise, a arătat Marius Oprea, care a detaliat cu ce dificultăți se confruntă atunci când investighează crimele comuniste.

Iată câteva idei dezbătute de invitați în emisiunea „Imparțial”. Urmăriți discuțiile complete în materialele video atașate.
Despre cartea lui Adam Burakowski

Adam Burakowski: „Recepția cărții a fost foarte bună, în Polonia nu prea se știe ce s-a întâmplat în alte țări, am avut recenzii pozitive. Prima dată am fost în România în 96, nu am nicio legătură de familie cu România, am venit ca turist. Mi-a plăcut mult, am început să învăț limba  și am vrut să scriu ceva despre comunism. Am amestecat două interese: pentru România și pentru comunism. Scriind despre Ceaușescu simțeam că scriu și despre țara mea, pentru că, pentru a înțelege ce a fost comunismul din Polonia, trebuie să știi ce era în alte țări. Am văzut la televizor prăbușirea lui Ceaușescu și împușcarea lui, am vrut să scriu ceva despre țara mea scriind despre Ceaușescu”.

Marius Oprea: „E o carte esențială, oferă o perspectivă comparată asupra unor zone la care nu am avut acces. A căzut comunismul, dar dialogul între istoricii dintre țările noastre nu prea a avut loc. Adam a fost interesat de România, m-am simțit dator să îl ajut, poate el știe mai bine ce s-a întâmplat cu noi, o privire din afară e mereu mai completă. Ne-am obișnuit să spunem că am făcut singura revoluție care dă un exemplu, singura valabilă. Citind cartea, văzând ce s-a întâmplat în toate țările atunci, am înțeles ce înseamnă puterea comparației”. 

Adam Burakowski: „Toamna au fost schimbări peste tot, în România la sfârșitul toamnei. Națiunile ca un concept politic au jucat un rol major în aceste evenimente. Toate țările vecine cu Polonia au fost țări diferite înainte de 1989, acum avem granițe cu țările construite pe temeiuri naționale. Toate aceste națiuni erau sugrumate de regimul comunist”. 

De ce a căzut comunismul

Marius Oprea: „Dincolo de ceea ce ne separă, ca limbă, religie, ce ne unește e sentimentul: Ceea ce am făcut e al meu. Polonezii cu tradiție seculară în acest sens au fost primii care au dat exemplu. Ei nu au avut colectivizare, a fost oprită. Cred că rușii au început să se ferească un pic de Polonia, să o privească cu grijă, o țară catolică, cu respect total asupra proprietății, cu oameni vocali, puternici. La noi nu existau proteste, în Polonia ele erau frecvente. 

Nu au fost cozi numai în România, ci și în Polonia. Noi însă, din cauza dorinței megalomanice a lui Ceaușescu de a-și susține propria imagine, dădeam la toți, în timp ce noi mâncam picioare de porc. Ai putea spune că Ceaușescu a fost uman, că i-a ajutat pe ceilalți, dar cu noi ce a făcut? Teoria marxistă nu a funcționat, ei au împins mereu totul spre stomac. 

Adam Burakowski: „Nimeni din Polonia nu credea în comunism în anii 80, în România unii fie credeau, fie erau convinși. În Polonia oamenii credeau în Dumnezeu. După alegerea Papei Ioan Paul al II-lea, a venit la noi, la slujbă erau milioane de oameni. Oamenii au văzut că nu sunt singuri, concetățenii sunt de aceeași părere, comunismul este mort ideologic. În fiecare țară a fost altfel. În Ungaria și Cehoslovacia nivelul de trai nu era atât de scăzut, cumpăram din Ungaria produse de calitate. Nici în RDG nivelul de trai nu era atât de scăzut”. 

Marius Oprea: „Motivul prăbușirii comunismului este economic, să ai doar două ore de TV, jumătate de kilogram de unt pe lună, jumătate de franzelă pe zi. Așa era la sfârșitul anilor 80, am fost înfometați. Ei au căzut pentru că nu au judecat corect natura umană, puterea omului de a se împotrivi, de a atinge un prag-limită. A fost o implozie economică”.

Adam Burakowski: „Sistemul era unul ce întreținea legături strânse între membrii blocului sovietic. Nu putea să cadă comunismul într-o singură țară. Dacă Ceaușescu ar fi fost pe o insulă, cum e Cuba, poate mai avea șanse. Cel mai important era ce se întâmpla în URSS, în prima jumătate a anilor 80 se știa că economic sunt înapoiați față de Vest și acest clivaj se face tot mai mare”. 

Marius Oprea: „După vizita lui Ceaușescu în Coreea și China, totul s-a schimbat. După ce și-a văzut scris numele pe stadioane, s-a întors în Comitetul Central și a întrebat la noi de ce nu îi scriu numele pe stadioane. Am ajuns la un comunism asiatic ce se baza pe un soi de centralism, nu are legătură cu ce s-a întâmplat în Polonia la nivelul conducerii comuniste. Acolo exista un dialog. Articolul ce prevedea critica și autocritica era folosit. Dacă faci o mixtură între comunism, putere și megalomanie, ajungi la Pol Pot. 

Adam Burakowski: „Toată lumea din Europa era de acord că schimbările trebuie să fie făcute fără violență. Intervenția armatei sovietice ar fi dus la o violență de dimensiunea unui război”.

Cât de dificil se investighează crimele comunismului 

Marius Oprea: „Circa 10.000 de oameni au fost executați fără judecată, începând din 1948. Ultimii, chiar și în anii 70. Descoperim astfel de situații pentru că ni se semnalează cazuri de oameni care au dispărut și noi îi găsim; pe unii, care au fost împușcați, dați ca fiind  morți în penitenciar, îi găsim împușcați într-o pădure. În asta rezidă natura criminală a comunismului în România, mult mai sângeroasă decât în Polonia: polonezii au știut să își apere vecinul, la noi nu s-a întâmplat chiar așa. Am văzut cazuri halucinante, când vecinul l-a turnat pe un altul, care a sfârșit prin a fi ucis. Solidaritatea noi am descoperit-o poate, pentru un moment, în 1989. E impresionant să vezi că pe românii simpli îi interesează trecutul. Statul nu are chef să stea de vorbă cu victimele sau cu urmașii lor, pentru că statul i-a produs. Statul ar trebui să recunoască nu doar o vină simbolică.

Am condamnat comunismul oficial, dar avem vreun ofițer de securitate în fața instanței, pentru crimele comise? Am făcut plângeri în foarte multe cazuri, mereu s-a dat neînceperea urmăririi penale, pentru că s-a socotit că e prescrisă crima. A ucide un om într-o țară comunistă nu e la fel socotit cu a ucide un evreu într-o țară comunistă. De ce se face o separație între Holocaust și crima comunistă? Au fost făcute la fel, împotriva unor oameni neînarmați, singuri, duși pe un câmp. De ce contează pentru judecata unui tribunal internațional etnia? 

Adam Burakowski: În Polonia a existat rezistența împotriva sistemului comunist în primii ani după război. S-a luptat în păduri, în munți cu comuniștii și cu sovieticii, ultimii din rezistență au fost prinși în a doua jumătate a anilor 50. Urmașii lor s-au regăsit în Solidaritatea și alte curente de opoziție.

Marius Oprea: Statul nu e prea interesat de victime. Reușesc cu greutate să conving specialiștii să facă expertiză asupra victimelor. Putem găsi victimele, dar ce fac cu ele? Îmi trebuie un certificat de reînhumare după exhumare. Am găsit oameni care figurează că sunt vii, deși au fost uciși în anii 50, unul dintre ei a și votat. Sunt situații pe care noi încercăm să le rezolvăm inclusiv la modul practic, în ceea ce privește sistemul de evidență a populației, colaborarea cu poliția și procuratura e absolut necesară, dar dificilă. Un astfel de proces a durat și un an, unii morți au stat în sertarele IML-urilor multă vreme.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri