„Înşir-te Mărgărite!”, spectacolul care redeschide Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucureşti
Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti: Iată-ne la deschidere. Pe 18, 19 şi 21 aprilie, Sala Mare se inaugurează cu un spectacol purtând amprenta lui Dan Puric, "Înşir-te Mărgarite", după Victor Eftimiu, titlu care, privind retrospectiv în repertoriul Teatrul Naţional de la înfiinţare, a ocupat cel mai mare spaţiu din repertoriu. A fost şi rămâne cel mai jucat titlu din Teatrul Naţional. La sfârşitul anilor '60 a mai fost o montare cu "Înşir-te Mărgarite", în care am jucat întâi Floarea Soarelui şi apoi Zâna Zânelor! Superbă, ca întotdeauna!
Scenografia şi costumele sunt desenate de Doina Levintza. Muzica îi aparţine lui Gheorghe Zamfir. Dan Puric este regizor şi actor.
Dan Puric, regizor: Am zis aici că pun "Înşir-te Mărgarite" şi o doamnă contabil din Teatrul Naţional a spus: "Domnule Puric, am aflat că puneţi basmul ăsta. - Da. - Cine joacă Zmeul? - Eu. - Nu se poate, sunteţi un om aşa de cumsecade..." Deci, asta este. E o distribuţie total gresită pe care am făcut-o. Sper să fie atrăgătoare!
Ilinca Tomoroveanu, directorul artistic al Teatrului Naţional: Va fi un spectacol deosebit.
Alb Împărat este Constantin Dinulescu.
Constantin Dinulescu, actor: E un moment de readucere aminte. Sunt sigur că în compania acestor copii tineri, sunt singurul care a apucat şi a văzut "Înşir-te Mărgarite" la Teatrul Naţional cel vechi. Zmeul zmeilor venea pe vârtejuri de sus, atingea podeaua, se aprindea un foc puternic, se deschidea podeaua şi el dispărea. Ei, după atâţia ani, iaca am ajuns şi eu să joc în "Înşir-te Mărgarite". La vremea aia, când l-am vazut eu, în '47-'48, eram elev de şcoală. Acum, mă trezii împărat. Sigur că nu mai e Alb Împărat pe care l-am văzut eu acum 60 de ani, e un Alb Împărat care e mai aproape de mentalitatea copiilor de azi, care urmăresc pe tablete basme... e cu totul alta viziune, cu totul alt concept despre basm. Basmul românesc e pentru toate generaţiile pentru că în el se adună înţelepciunea şi experienţa milenară a unui popor bine dăruit de Dumnezeu, înzestrat cu multe daruri. Basmul românesc, Petre Ispirescu, Creangă, nu mor! Sunt eterni!
Dan Puric: Noi, ca viaţă de zi cu zi, ca fel sufletesc de a fi azi, ne-am îndepărtat atât de mult de noi înşine, încât azi e nevoie acută de a reveni pe propriile noastre rădăcini. Basmul înseamnă esenţă, înseamnă origine şi noi am fost dezrădăcinaţi. Basmul înseamnă o sete absolută actuală. Eu cred că lumea va veni din aceasta sete de a se regăsi la nivelul fanteziei, la nivelul imaginaţiei, la nivelul felului de a fi.
Ion Caramitru: Cam 40% din titluri sunt româneşti. Am în program titluri de teatru românesc. Văd că merge, că piese care păreau uitate - "Omul care a văzut moartea", "Micul infern" - merg şi plac, pentru că sunt texte şi imagini ale unei epoci trecute, despre care lumea mai citeşte doar în cărţi, dar revede prin spectacole şi epoca, şi metehnele, calităţile, atmosfera şi patimile omului din secolul revolut.
Ilinca Tomoroveanu: E foarte intersant că au mare succes la public piesele dintre cele două războaie.
Ion Caramitru: Aşteptăm acum un spectacol de referinţă, aşa cum a fost şi "Furtuna". "Visul unei nopţi de vară", în regia lui Petrică Ionescu, spectacole de Dabija. Afrim va lucra la noi, am invitat regizori tineri. Aceste două premiere, până la sfârşitul anului, vor ocupa scena Sălii Mari, unde vor reveni spectacole care nu s-au putut muta în timpul şantierului: "Vizita bătrânei doamne" şi "Toţi fiii mei". Revine "Dineu cu proşti". Se mută la Sala Mare "Revizorul". Mutarea înseamnă zile, remodelări de spaţiu. Până la sfârşitul anului, trebuie să asigurăm sălii mari un regim de spectacole seară de seară.
În repertoriul curent al Teatrului Naţional sunt 37 de piese, printre care "Micul infern", "Douăzeci de ani în Siberia", "Allegro, ma non troppo", "Furtuna" şi "Două loturi".
Ilinca Tomoroveanu: Deja în sălile în care se joacă este plin, nu se găsesc bilete.
Ion Caramitru: Cred că valoarea unui teatru este repertoriul lui şi păstrarea în repertoriu a marilor titluri care au avut succes. Spectacolele lui Purcărete au rezistat la Craiova ani în şir şi au fost invitate la mari festivaluri. La Paris, genialul spectacol al lui Lucian Pintilie cu Prinţesa Turandot s-a jucat o lună şi gata. Parisul a vrut să rămână permanent. Erau opt pitici, din şase ţări. Salvador Dali se ducea seară de seară să-l vadă. Când nu venea, era bolnav.
Biletele costă între 20 şi 100 de lei. Pot fi cumpărate de la casele de bilete şi online.
Ion Caramitru: Ne chinuim de ani de zile de a rezolva vânzarea de bilete online sau de abonamente. Dar, la un teatru de repertoriu, cu patru săli, nu putem face programarea mai lungă de trei săptămâni.
Ilinca Tomoroveanu: Când va fi Sala Mare, sunt convinsă că fiecare român trebuie să vină să o vadă măcar o dată, o dată pe lună!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
