BUSINESS CLUB. Soluții de finanțare pentru companii: obligațiuni în loc de credit
Însă mediul privat fără bani este ca și mort și atunci companiile trebuie să găsească soluții. Una este emisiunea de obligațiuni pe piețele internaționale. Acest lucru nu este la îndemâna unui SRL, dar pentru grupurile mari este mult mai avantajos decât un împrumut bancar, chiar dacă l-ar obține și pe seceta din sistemul românesc.
Un exemplu la îndemână: RCS-RDS a finalizat în această săptămân[ o emisiune de obligaţiuni pe şapte ani de 450 de milioane de euro. Intenţia iniţiala a fost de a lua 350 de milioane de euro, dar pe o cerere mare a investitorilor, au dorit să subscrie 2,25 de miliarde de euro, compania a luat în plus 100 de milioane de euro.
Randamentul este de 7,5%, in limita inferioară a intervalului practicat pe acest tip de finanţare. Obligațiunile sunt mult mai avatanjoase decât împrumuturile, dar trebuie să aibă niște ingrediente de bază - atractivitate și transparență.
Un mare avantaj la emisiunii este că până la maturitatea împrumutului, emitentul, adică grupul, plătește doar dobânzi și suma principală la scadență. La bancă, cu excepția cazului în care este negociată o periaodă de grație, ratele curg rapid, ceea ce înseamnă rambursarea unei părți din împrumut, ceea ce ridică sarcina financiară.
Tot banca, atunci când dă un împrumut, poate să ceară diverse garanții colaterale, pe când la emisiunea de obligațiuni nu se aduce un gaj. Este pusă în joc atractivitatea companiei, iar investitorul în obligațiuni face un pariu pe dezvoltarea companiei.
Aceste titluri de valoare sunt emise, au o scadență, dar ele pot fi tranacționate pe piața liberă. În funcție de mersul companiei, valoarea obligațiunii poate crește și ea să fie vândută mai departe cu profit. Piața mondială a obligațiunilor este de aproape 11.000 de miliarde de dolari, din care jumătate este ocupată de titlurile emise de statele lumii.
O problemă a emisiunii de obligațiuni este că e un proces ceva mai elaborat .
Primul pas este este desemnarea unei bănci principale care se va ocupa de realizarea operaţiunii financiare. Este denumită aranjorul emisiunii, iar în cazul RCS-RDS a fost gigantul american JP Morgan, care pregătește oferta alături de alte instituţii de credit și rating. Compania este auditată, practic dechide bilanțurile contabile și arată potențialilor investitori ce are în curte și ce vrea să facă. Obligatoriu la emisiunea de obligațiuni este stabilirea unui rating al companiei care nu poate fi mai mare decât al țării în care funcționează. Pentru RCS-RDS, de această felie s-au ocupat Standard And Poors și Moodys.
Din audit și din rating trebuie să rezulte că respectiva companie poate genera un profit stabil și are perspective bune de dezvoltare.
După stabilirea acestor elemente, se trece la promovarea emisiunii de obligaţiuni printr-un document special prin care posibilii investitori sunt anunţaţi de intenţia emitentului de finanţarea din piaţa de obligaţiuni. După ce se face informarea, vine proba de foc, în care se merge în piaţă după bani.
Dacă se obţine suma dorită, se consideră că emisiunea a avut succes şi se emite un document prin care se anunţă acest lucru. În caz contrar, emitentul trebuie să caute alte surse de finanţare.
În general, investitorii sunt interesaţi de acest instrument financiar. Decât să investească în acţiuni a căror volatilitate este foarte mare în perioadele de incertitudine economică, aceştia preferă plasamentele în obligaţiuni, care de multe ori aduc venituri sigure.
În România, sistemul obligațiunilor este extrem de limitat. Întreaga piață abia atinge 200 de milioane de euro, dar companiile ies pe piețele externe. Statul se împrumută prin emisiuni, dar pentru a-și acoepri găurile din buget, pentru consum, pe când o companie privată face astfel de emisiuni pentru a-și asigura dezvoltarea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
