SCURT ISTORIC. Ucraina, un mozaic etnic. Întemeiată de cazaci, ţara a suportat ocupaţia ţaristă, apoi sovietică
Pentru noi, este şi mai important să ştim cu cine avem de-a face, având în vedere că România şi Ucraina împart o graniţă de 649 de kilometri, Delta Dunării şi Marea Neagră, iar în ţara vecină trăiesc aproape o jumătate de milion de români.
Etnicii ucraineni reprezintă 77,8 la sută din populaţie, şi sunt majoritari în capitală şi în vestul ţării, exact acolo unde este şi cea mai puternică opoziţie faţă de actualul regim de la Kiev.
Etnicii ruşi reprezintă în schimb 17, 3 la sută din populaţie, adică cea mai puternică minoritate, comasată, chiar majoritară pe alocuri, în estul şi sudul Ucrainei. Prin comparaţie, românii şi moldovenii din statisticile oficiale însumează 8 la sută şi majoritatea lor trăiesc în Bucovina de Nord şi Bugeac, adică sudul Basarabiei istorice.
Întemeiată de cazaci, ţara a suportat ocupaţia ţaristă, apoi sovietică
Este vorba, aşadar, de un amalgam etnic la care se adaugă printre alţii polonezii, ungurii, tătarii. Toate aceste comunităţi s-au format în cei 500 de ani, în care ucrainenii au luptat cu toată lumea pentru independenţa lor. Prinşi între Imperiul Otoman, Polonia catolică şi Rusia ortodoxă, în 1654 cazacii ucraineni au mizat pe ajutorul Moscovei.
„Statul creat atunci de hatmanul Bogdan Hmelnitki a dispărut de pe hartă pentru 350 de ani, iar Ucraina a devenit cea mai mare colonie din Europa”, spunea Viktor Iușcenko, fost președinte al Ucrainei.
Foametea din secolul al XX-lea a omorât șapte milioane de oameni
În 1917, odată cu revoluţia bolşevică şi prăbuşirea Rusiei ţariste, ucrainenii au sperat că şi-au câştigat în sfârşit independenţa. Dar sovieticii nu concepeau să piardă cele mai fertile terenuri şi poziţia strategică a Ucrainei. Ca să înfrângă rezistenţa acerbă a cazacilor, Stalin a dezlanţuit foametea instituţionalizată şi teroarea deportărilor.
„Aveam 10 ani când am fost loviţi de Holodomor (Foametea ucigaşă - n.red). Străzile erau pline de cadavre, copiilor le era teamă să iasă singuri din casă, ca să nu fie prinşi de străini, pentru că oamenii înnebuniţi de foame deveniseră canibali”, povestește jurnalista Miroslava Lescenko.
Șapte milioane de oameni au murit atunci. O amintire ce n-a putut fi ştearsă de cei 70 de ani de propagandă sovietică, la fel ca dorinţa de libertate.
Ucraina a devenit independentă în 1991
Pe 24 august 1991, Parlamentul de la Kiev a profitat de haosul creat de lovitura de stat de la Moscova, împotriva lui Mihail Gorbaciov, şi a proclamat independenţa Ucrainei faţă de Uniunea Sovietică.
Anii tranziţiei spre democraţie nu au fost însă deloc uşori. Corupţia, sărăcia, inimidările la adresa jurnaliştilor, asasinarea unora dintre aceştia, au umbrit bucuria independenţei. În 2004, candidatul prooccidental Viktor Iuşcenko a fost la un pas de moarte, după ce a fost otrăvit. A supravieţuit, iar încercarea de fraudare a alegerilor prezidenţiale de către contracandidatul său Viktor Ianukovici, a declanşat Revoluţia Portocalie.
Deşi iniţial tandemul Viktor Iuşcenko - Iulia Timoşenko a părut să aducă o schimbare reală, în joc a intrat Rusia lui Vladimir Putin. Liderul de la Kremlin a mizat pe gazele ruseşti, pentru a aduce Ucraina sub control. Prinşi din nou între ciocan şi nicovală, adică între Occident şi Rusia, ucrainenii l-au votat în 2010 pe filorusul Viktor Ianukovici ca preşedinte, pentru că le-a promis stabilitate, prosperitate şi integrarea europeană. Astăzi, este mai evident decât oricând, cât de deşarte au fost aceste promisiuni.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
