Săptămâna Femeii. Cum funcţionează în România măsura frumuseţii, 90-60-90, după 1990

Data publicării:
femei-2

Moda, o industrie de miliarde de dolari, influenţează de sute de ani felul în care arată femeile. În România, după Revoluţie, industria modei a explodat şi, odată cu ea, s-a impus şi la noi standardul de frumuseţe: 90-60-90. În Săptămâna Femeii, Digi24 şi emisiunea Bonton vă invită să aflaţi istoria emancipării doamnelor din România.

În lumea modei, 90-60-90 reprezintă idealul, perfecţiunea, proporţia ideală. În afara ei, lucrurile stau cu totul altfel. Mai mult, există oameni care susţin că menţinerea unor astfel de dimenisiuni pe termen lung nu este sănătoasă pentru femei. „Standardul a apărut în anii 60 şi este strâns legat de apariţia păpuşii Barbie. O păpuşă care, altminteri, a ajuns să nu îşi îndeplinească scopurile, ea având rolul să ajute trecerea fetiţei de la copilărie la adolescenţă. Ei bine, ea a devenit un laitmotiv al femeii oarecum nedezvoltate, imature, foarte... filiformă şi un sex-simbol între timp”, explică istoricul Ana Bulai.

Bianca Brad, Miss Prinţesa Frumuseţii în anul 1990, îşi aminteşte cum a pătruns standardul perfecţiunii în România: „După 1990 au început să apară revistele, şi atunci a început presiunea mediatică foarte puternică asupra femeilor în ideea de a-şi menţine această siluetă şi de a se încadra în acest număr de centimetri.

Unii văd în dimensiunea perfectă o obligaţie. „Acest standard de modeling, cred cu toată tăria, poate fi transpus oricărei alte tipologii de femeie. Chiar dacă este o femeie coroporatistă sau o femeie chiar mai modestă, mai simplă, cu activitate simplă, în care nu are... Mă rog, asta cu "nu are timp de dietă"... oricum nu sunt de acord cu tipul acesta de idei”, consideră managerul unei agenţii de modele, Liviu Ionescu.

Alţii sunt un pic mai îngăduitori şi înţeleg că femeia secolului XXI joacă mai multe roluri. „O femeie care are trei copii, care are un serviciu la care trebuie să alerge, să fugă pe jos - pentru că nu are maşină, care trebuie să calce, să spele - pentru că nu are o menajeră, care e împărţită în atâtea... Este foarte greu să menţină un asemenea echilibru încât să poată să facă totul ca la carte. Şi dacă eşti şi mamă singură... şi mai greu”, arată Bianca Brad. Concluzia: în secolul vitezei, puţini mai au timp să ajungă la esenţă. Aparenţa - ambalajul - contează într-o proporţie din ce în ce mai mare. 

***

Întreaga poveste a emancipării femeilor din România o aflaţi duminică, de la ora 17:30, la emisiunea Bonton. În episodul III, telespectatorii au aflat ce schimbări a adus regimul comunist, când femeia trebuia să fie şi muncitoare şi mamă eroină.

***

În episodul II, telespectatorii au aflat care a fost soarta femeii în perioada interbelică. Odată cu începutul primului Război Mondial, femeile preiau multe din meseriile pe care altădată le făceau bărbaţii. Revoluţia vestimentară, dar mai ales accesul la educaţie, obţinut prin reformele secolului XIX, au schimbat perspectiva doamnelor asupra vieţii, iar organizaţiile feministe luptă să obţină drepturi pentru sexul slab.

Smaranda Brăescu, prima femeie pilot din România şi prima femeie paraşutist cu brevet din România

***

În primul episod, aţi aflat începutul poveştii emancipării, în secolul al XIX-lea, când analfabetismul în Ţările Române era la cel mai ridicat nivel din Europa. Femeile erau fiinţe aproape invizibile în viaţa publică din Ţările Române, având multe îndatoriri faţă de familie şi foarte puţine drepturi. Regula de bază era: femeia să fie supusă. Nu avea capacitate patrimonială de una singură, nu putea să facă tranzacţii decât cu acordul soţului şi, obligatoriu, trebuia să aibă zestre.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri