În timp ce fluierul final răsuna pe stadionul Atlanta, camerele de filmat au mutat imaginea pe portarul capverdian Vozinha. Obrajii goalkeeperului în vârstă de 40 de ani s-au umplut de lacrimi, în timp ce amploarea a ceea ce tocmai realizase începea să se contureze, după remiza 0-0 a echipei sale Capul Verde cu favorita Cupei Mondiale, Spania, scrie BBC.
Tribunele au erupt în urale, iar mii de suporteri din Capul Verde, care își susținuseră echipa cu zgomot neobosit timp de 90 de minute, au sărbătorit împreună - îmbrățișându-se, dansând și savurând rezultatul. Pe teren, jucătorii se îmbrățișau, bucuroși.
Împotriva campioanei europene, Spania, portarul veteran Vozinha a oferit performanța vieții sale, obținând o victorie eroică fără gol primit și cel mai memorabil rezultat din istoria țării sale.
„Am plâns pentru că am crescut cu bunicii mei”, a spus Vozinha după ce a fost desemnat jucătorul meciului. „Din păcate, nu au fost aici. Au murit acum câțiva ani. Au fost totul pentru mine, totul pentru viața mea. Și din cauza mamei mele… Nu a reușit să fie aici din cauza vizei. Din cauza banilor pe care trebuie să îi plătești pentru viză, nu am reușit să ajungem la timp. Aș vrea să fi fost aici.”
El a adăugat: „Cea mai bună armă a noastră este unitatea noastră. Indiferent de jucătorul care sosește astăzi sau de jucătorul care are 10 sau 15 ani, felul în care ne tratăm familia este cea mai mare putere a noastră.”
„Toată lumea a crezut că am venit aici doar ca să ne bucurăm de Cupa Mondială, dar nu, știm că avem echipe pe care le vom respecta mereu, pentru că este prima noastră oară, dar suntem aici ca să concurăm și suntem aici ca să luptăm pentru țara noastră”, a subliniat portarul.
„A fost un vis de când eram copil”
Pentru Vozinha, acest moment a fost încununarea unei vieți de muncă. Născut Josimar Dias, portarul din Capul Verde și-a petrecut întreaga carieră urmărind visul de a juca la o Cupă Mondială.
Când a sosit în sfârșit, a venit cu istorie proprie. La 40 de ani și 12 zile, a devenit cel mai în vârstă jucător care a apărut în meciul de debut al unei națiuni la Cupa Mondială, depășind recordul stabilit duminică de Eloy Room din Curaçao. De fapt, doar egipteanul Essam El Hadary era mai în vârstă când a debutat la Cupa Mondială.
Este o piatră de hotar remarcabilă într-o carieră definită de perseverență.
„Am început să joc fotbal profesionist când aveam 25 de ani, în 2012. Era prea târziu pentru o persoană ca mine”, a spus Vozinha. „M-am gândit să plec de la echipa națională, dar apoi am continuat datorită acestui vis. Performanța este o performanță pentru toată lumea. Sunt omul jocului, dar acest premiu este pentru toți colegii mei, pentru că fără ei, nimic nu este posibil. Și voi continua să lucrez pentru echipă și pentru oameni”, a spus Vozinha.
Capul Verde se află la aproape 600 de kilometri în largul coastei de vest a Africii, un arhipelag frumos, dar izolat, unde oportunitățile pentru tinerii fotbaliști sunt limitate. Crescând în Mindelo, Vozinha s-a confruntat cu provocări încă de la început.
„Eram unul dintre cei mai buni portari de pe insula mea, dar eram mic de statură”, își amintea el. „Chiar și atunci când jucam bine, nu eram selectat din cauza înălțimii mele.”
Ca mulți alți jucători înaintea sa, a plecat în cele din urmă în Portugalia, fosta putere colonială a țării, în căutarea unor oportunități. Această decizie a marcat începutul unei cariere care l-a purtat prin Slovacia, Angola, R. Moldova și Cipru. Acum, Vozinha joacă la echipa portugheză de liga secundă Chaves.
Chiar și numele lui Vozinha poartă o parte din istoria fotbalului. Tatăl său sperase să-l numească „Valdano”, după Jorge Valdano, marele jucător al Argentinei și al echipei Real Madrid, dar autoritățile din Capul Verde au refuzat. În schimb, a fost numit Josimar, după fundașul brazilian care a devenit cunoscut la Campionatul Mondial din 1986.
Decenii mai târziu, pe o altă scenă a Cupei Mondiale, Vozinha și-a scris propria istorie.
Editor : Ș.R.
