Analiză Companiile mari intră în insolvență într-un ritm accelerat. Economist: Apar semnale de „depresie economică”
Economia românească intră într-o nouă etapă de vulnerabilitate, în care dificultățile financiare nu mai afectează în principal firmele mici, ci companii cu greutate în economie, cu active importante, sute de angajați și rol strategic în lanțurile de aprovizionare.
Datele publicate de o companie de consultanță, restructurare și insolvență pentru primul trimestru din 2026 arată o creștere accelerată a insolvențelor în rândul companiilor mari, iar economistul Dragoș Huru avertizează că evoluția poate reprezenta mai mult decât o simplă încetinire economică.
Potrivit analizei, în primele trei luni din 2026 au intrat în insolvență 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro fiecare, față de doar două în aceeași perioadă din 2025. Împreună, acestea cumulează active de aproximativ 187 milioane de euro și datorii de peste 448 milioane de euro, iar 884 de angajați sunt afectați direct.
Per ansamblu, 66 de companii considerate „de impact”, cu active de peste un milion de euro, au intrat în insolvență în primul trimestru (T1) din 2026, în creștere cu 164% comparativ cu anul trecut.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Firme care aduc muncitori din Asia, prinse într-un mecanism cu facturi fictive. Prejudiciu de peste 6 mil. lei. Cum a funcționat schema
Presiunea economică nu mai este la periferie
Datele indică o schimbare structurală importantă: insolvențele nu mai sunt concentrate în zona companiilor mici și vulnerabile, ci se mută spre firme cu efect sistemic.
„Dacă în perioadele anterioare dificultatea financiară afecta preponderent întreprinderile mici, fără impact sistemic semnificativ, datele recente consemnează o mutație structurală: presiunea economică a atins în mod accelerat companii cu masă critică, cu efecte de propagare în lanțurile de furnizori, în rețelele de creditori și pe piața forței de muncă”, explică Dragoș Huru pentru DigiEconomic.
Economistul consideră că dinamica insolvențelor este unul dintre cei mai sensibili indicatori ai stării economiei, pentru că semnalează deteriorarea înainte ca aceasta să fie vizibilă în indicatorii macroeconomici clasici.
„Fenomenul insolvenței corporative reprezintă un indicator macroeconomic cu valoare ridicată în indicarea perspectivelor pentru un sistem economic. El furnizează informații rapide despre acumularea presiunilor financiare la nivel microeconomic și propagarea acestora în ecosistemele de afaceri”, afirmă Huru.
Agricultura și industria, în prima linie a deteriorării
Analiza mai arată că agricultura înregistrează cea mai accentuată deteriorare, rata normalizată a insolvențelor aproape dublându-se într-un singur an. Sectorul resimte încă efectele fenomenelor climatice severe din 2024, costurile ridicate de finanțare și problemele persistente din lanțurile de aprovizionare.
În paralel, industria și producția concentrează cele mai multe insolvențe în rândul companiilor mari. Opt dintre cele 19 firme cu active de peste 4 milioane de euro provin din domenii precum panificația, agroalimentarul, prelucrarea lemnului sau construcțiile metalice.
„Încetinirea economiei germane, principalul partener comercial al României , afectează direct companiile locale integrate în lanțurile industriale europene, în special producția și componentele industriale”, subliniază economistul.
„Vedem manifestări specifice începutului unei depresii economice”
Una dintre cele mai ferme concluzii formulate de economist vizează interpretarea contextului macroeconomic actual. Huru susține că evoluțiile depășesc deja caracteristicile unei recesiuni tehnice.
„Primul trimestru al anului 2026 marchează, prin creșterea de aproape zece ori a insolvențelor firmelor mari, un punct de inflexiune care confirmă îngrijorările economiștilor conform cărora economia României nu se află doar într-o situație de recesiune tehnică, ci relevă manifestări specifice unui început de depresie economică”, spune acesta.
Economistul face însă o distincție importantă între cele două concepte.
„Recesiunea presupune o scădere moderată și relativ temporară a activității economice. Depresia economică apare atunci când economia nu reușește să se adapteze prin reforme adecvate și începe să manifeste scăderi prelungite ale activității, șomaj ridicat și falimente în lanț”, explică Huru.
Totuși, acesta precizează că actualele semnale nu înseamnă automat intrarea într-o criză severă.
„Semnele de astăzi nu vor conduce neapărat la o criză economică, decât dacă nu se implementează reforme de politică economică. Economia românească este atât de departe de punctele sale de echilibru încât mâna invizibilă nu mai poate regla singură economia”, afirmă economistul.
Vezi și România rămâne în recesiune tehnică. Economia a început slab anul 2026
Martie a concentrat 40% din insolvențele trimestrului
Un alt semnal de alarmă vine din distribuția lunară a procedurilor.
Din totalul celor 1.829 de insolvențe deschise în T1 din 2026, nu mai puțin de 738 au fost înregistrate doar în luna martie, adică aproximativ 40% din totalul trimestrial.
Potrivit lui Huru, această concentrare sugerează o accelerare a presiunii financiare și poate anticipa continuarea tendinței și în trimestrul al doilea.
„Această concentrare semnificativă în ultima lună a trimestrului sugerează o accelerare a presiunii financiare și constituie un indicator predictiv relevant pentru evoluția probabilă din trimestrul al doilea”, explică economistul.
În pofida deteriorării indicatorilor, Huru consideră că firmele românești încă păstrează un grad ridicat de reziliență.
„Companiile din România reacționează relativ bine în contextul actual și par solide concurențial. Însă și competitivitatea la nivel de firmă are limitele sale”, spune el.
Economistul insistă că intervenția timpurie poate face diferența între redresare și faliment.
„Cu cât intervenția este mai timpurie, cu atât sunt mai mari șansele de salvare. O companie care reacționează la primele semne de dificultate păstrează mai multe opțiuni și negociază din poziții mai bune decât una deja blocată financiar.”
Acesta amintește că insolvența nu înseamnă automat faliment și poate reprezenta o etapă de reorganizare.
„Compania poate elabora un plan de reorganizare care include restructurare operațională, renegocierea contractelor și reeșalonarea datoriilor. Dacă planul este confirmat, firma își poate continua activitatea și poate ieși viabilă din procedură.”
Semnal pentru viitorul guvern
În opinia economistului, explozia insolvențelor în rândul companiilor mari ar trebui să reprezinte un avertisment pentru decidenții politici.
„Faptul că asistăm la creșterea exponențială a numărului companiilor de impact intrate în insolvență ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru un eventual guvern”, afirmă Huru.
Acesta atrage atenția că efectele depășesc fiecare caz individual și pot genera contagiune financiară în economie.
„Datele confirmă propagarea presiunii economice dinspre periferia spre nucleul sistemului de afaceri, cu efecte care depășesc impactul izolat al fiecărui caz și generează contagiune în rețelele de furnizori și creditori.”
În acest context, economistul consideră că instrumentele de restructurare preventivă trebuie privite nu doar ca soluții pentru firme, ci ca parte a răspunsului macroeconomic.
„Concordatul preventiv, restructurarea extrajudiciară și acordurile cu creditorii trebuie să devină componente ale unui răspuns de politică economică coerent, menit să întrerupă lanțul de contagiune financiară înainte ca acesta să devină ireversibil”, concluzionează Huru.
