Indemnizația pentru creșterea copilului în 2026: cât este și în ce condiții se poate primi. Ce primesc mamele care nu au lucrat
O mamă care nu a lucrat înainte de nașterea copilului poate primi indemnizație pentru creșterea copilului în anumite situații prevăzute de lege. Condiția generală este ca, în ultimii doi ani anteriori nașterii, persoana să fi realizat cel puțin 12 luni de venituri impozabile sau să fi avut, în aceeași perioadă, una ori mai multe dintre situațiile pe care legea le consideră perioade asimilate.
Așadar, nu este obligatoriu ca cele 12 luni să fie formate exclusiv din perioade în care mama a avut un contract de muncă. Pot fi luate în calcul și anumite perioade în care persoana nu a lucrat, dar s-a aflat într-una dintre situațiile prevăzute expres de OUG nr. 111/2010.
În 2026, indemnizația se calculează în principiu la 85% din media veniturilor nete realizate în cele 12 luni eligibile, însă există un prag minim și unul maxim. Din august 2025 se reține însă CASS de 10% din indemnizație, astfel că suma efectiv încasată este mai mică decât cuantumul brut stabilit potrivit formulei legale.
În anumite condiții, mama poate primi indemnizație și dacă nu a lucrat deloc.
Regula este că persoana care solicită indemnizația trebuie să fi realizat, în ultimii doi ani anteriori nașterii copilului, cel puțin 12 luni de venituri supuse impozitului sau să fi avut 12 luni în care s-a aflat în perioade asimilate prevăzute de lege.
Veniturile care pot intra în calcul sunt cele din:
- salarii și venituri asimilate salariilor;
- activități independente;
- drepturi de proprietate intelectuală;
- activități agricole, silvicultură și piscicultură.
Dar legea extinde această regulă și la mai multe situații în care persoana nu a obținut astfel de venituri.
Ce perioade pot fi luate în calcul dacă mama nu a lucrat?
Printre perioadele asimilate se numără perioada în care persoana a beneficiat de indemnizație de șomaj sau s-a aflat în evidența agenției pentru ocuparea forței de muncă pentru acordarea indemnizației de șomaj.
Pot fi luate în calcul și anumite perioade de concedii medicale, perioada în care persoana a beneficiat de indemnizație de creștere a copilului, concediu fără plată pentru creșterea copilului, concediu de acomodare sau anumite perioade dintre contracte de muncă pe durată determinată.
Lista este mai largă și include, în condițiile prevăzute de lege, situații precum însoțirea soțului sau soției aflat(ă) în misiune permanentă în străinătate, efectuarea serviciului militar în anumite condiții sau perioadele de întrerupere temporară a activității.
Ce reguli se aplică la studenți sau șomeri
Una dintre cele mai importante situații pentru o mamă care nu a lucrat este cea a persoanei care urmează cursuri de zi.
Legea permite ca perioada necesară pentru acordarea indemnizației să fie constituită și din anumite perioade de studii, în condițiile prevăzute de legislație. În informațiile oficiale ale Ministerului Muncii sunt incluse cursurile de zi din învățământul preuniversitar, universitar și postuniversitar, precum și anumite perioade dintre forme succesive de învățământ.
De asemenea, sunt prevăzute situații precum perioada dintre absolvirea studiilor și începerea unei alte forme de învățământ sau anumite perioade de după finalizarea studiilor, în limitele și condițiile stabilite de lege.
Prin urmare, o studentă care nu a avut un loc de muncă poate fi eligibilă pentru indemnizația de creștere a copilului, dacă îndeplinește condițiile legale privind perioada de studii și celelalte criterii.
De asemenea, indemnizația poate fi primită și dacă femeia este șomeră, dar depinde de caz.
Simplul fapt că o persoană nu lucrează nu este suficient. Pentru a fi luată în calcul, perioada trebuie să se încadreze într-una dintre situațiile recunoscute de lege.
De exemplu, perioada în care persoana a beneficiat de indemnizație de șomaj sau s-a aflat în evidența agenției pentru ocuparea forței de muncă în vederea acordării indemnizației de șomaj este prevăzută printre perioadele asimilate.
Prin urmare, diferența importantă este între „nu am lucrat” și „am avut o perioadă recunoscută de lege ca perioadă asimilată”.
Cât este indemnizația pentru creșterea copilului în 2026?
Formula legală este de 85% din media veniturilor nete realizate în cele 12 luni eligibile din ultimii doi ani anteriori nașterii copilului. Există însă o limită minimă și una maximă.
În 2026:
- indemnizația minimă brută: 1.651 de lei pe lună
- indemnizația maximă brută: 8.500 de lei pe lună
Valoarea minimă rezultă din aplicarea coeficientului de 2,5 la indicatorul social de referință (IRS). Pentru 2026, valoarea ISR este menținută la nivelul din decembrie 2025, respectiv aproximativ 660,2 lei, ceea ce conduce la pragul de 1.651 de lei.
Plafonul maxim de 8.500 de lei este prevăzut în continuare de OUG nr. 111/2010.
Te-ar putea interesa și Bucureștiul reduce cu 500 de lei stimulentul pentru nou-născuți. Noile condiții de acordare
Cât intră efectiv în cont și pentru cât timp?
Începând cu august 2025, din indemnizația pentru creșterea copilului se reține contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 10%, potrivit modificărilor fiscale aplicabile. Ministerul Muncii menționează explicit această reținere în fișa oficială privind beneficiul.
Astfel, orientativ:
- la indemnizația minimă de 1.651 lei, CASS este de 165,10 lei, iar suma rămasă este de aproximativ 1.485,90 lei;
- la indemnizația maximă de 8.500 de lei, CASS este de 850 de lei, iar suma rămasă este de 7.650 de lei.
Prin urmare, atunci când se discută despre „indemnizația de 1.651 de lei”, este important să se precizeze că aceasta reprezintă cuantumul stabilit înainte de reținerea CASS.
De asemenea, concediul și indemnizația pentru creșterea copilului se acordă, în cazul general, până când copilul împlinește 2 ani.
În cazul copilului cu dizabilitate, dreptul poate fi acordat până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii.
Dacă se naște un alt copil în perioada în care există deja un drept pentru primul copil, legislația prevede reguli speciale pentru suprapunerea drepturilor, inclusiv o majorare a indemnizației în anumite condiții.
Ce condiții trebuie îndeplinite, în afară de cele 12 luni?
Pe lângă condiția privind veniturile sau perioadele asimilate, solicitantul trebuie să îndeplinească și alte criterii.
În principal, persoana trebuie să aibă domiciliul sau reședința în România și să locuiască în România împreună cu copilul pentru care solicită dreptul, ocupându-se de creșterea și îngrijirea acestuia.
Dreptul poate fi solicitat de unul dintre părinții firești, dar și de persoana care a adoptat copilul, persoana căreia i-a fost încredințat copilul în vederea adopției, persoana care are copilul în plasament sau în plasament în regim de urgență, asistentul maternal profesionist pentru propriii copii și tutorele copilului.
Ce se întâmplă dacă mama nu a avut venituri, dar tatăl lucrează?
Indemnizația nu se acordă automat mamei doar pentru că tatăl copilului are venituri.
Dreptul aparține persoanei care îndeplinește condițiile prevăzute de OUG nr. 111/2010. Dacă mama nu îndeplinește condițiile, dar tatăl le îndeplinește, tatăl poate solicita concediul și indemnizația, cu respectarea regulilor aplicabile.
În cazul în care ambii părinți îndeplinesc condițiile, există și regula perioadei netransferabile pentru celălalt părinte. Pentru drepturile stabilite începând cu septembrie 2023, cel puțin două luni din perioada totală sunt rezervate părintelui care nu a solicitat inițial concediul. Dacă acesta nu solicită dreptul, perioada respectivă nu poate fi transferată celuilalt părinte.
Când trebuie depusă cererea?
Termenul este important, deoarece depunerea cu întârziere poate afecta data de la care se acordă indemnizația.
Potrivit informațiilor oficiale ale Ministerului Muncii, indemnizația se poate acorda:
- din ziua următoare încetării concediului de maternitate, dar nu mai devreme de a 43-a zi de la naștere, dacă cererea este depusă în termenul legal;
- de la data nașterii, pentru persoanele care nu îndeplinesc condițiile pentru concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termenul prevăzut de lege;
- de la data adopției, instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, în condițiile și termenul prevăzute de lege.
În informațiile oficiale, termenul relevant pentru aceste situații este de 60 de zile lucrătoare. Dacă cererea este depusă după termenul legal, dreptul se stabilește, în principiu, de la data depunerii cererii.
Unde se depune dosarul?
Cererea și documentele justificative pentru indemnizația de creștere a copilului se depun la primăria localității sau sectorului în raza căreia solicitantul are domiciliul ori reședința. Ministerul Muncii precizează că cererea poate fi transmisă și prin HUB-ul de servicii.
Ulterior, documentele sunt transmise către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS), instituția care stabilește dreptul.
Ministerul Muncii precizează că cererile sunt soluționate în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la AJPIS, iar decizia este comunicată solicitantului în termen de cinci zile lucrătoare de la emitere.
Informațiile oficiale ale Ministerului Muncii despre concediul și indemnizația pentru creșterea copilului
Ce acte sunt necesare?
Dosarul diferă în funcție de situația solicitantului. În general, sunt necesare documente de identificare, certificatul de naștere al copilului și documentele care demonstrează că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației.
Pentru o mamă care nu a lucrat, documentele importante sunt cele care dovedesc perioada asimilată pe care se bazează dreptul. De exemplu, o studentă poate avea nevoie de o adeverință de la instituția de învățământ care să confirme frecventarea cursurilor de zi, în timp ce pentru o persoană aflată în șomaj sunt necesare documentele eliberate de instituția competentă.
Ministerul Muncii precizează că documentele justificative trebuie să ateste atât îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, cât și, după caz, veniturile și nivelul acestora.
Te-ar putea interesa și Vârsta de pensionare crește pentru unele femei de la 1 iulie. Cine va ieși mai târziu la pensie și cum se calculează data exactă