Sectorul agricol din UE produce mai mult cu mai puțini oameni. Expert: „Așa se traduce productivitatea muncii”. România rămâne în urmă
Sectorul agricol din Uniunea Europeană (UE) a înregistrat în 2025 una dintre cele mai bune evoluții din ultimul deceniu, cel puțin din perspectiva productivității muncii. Potrivit datelor publicate de Oficiul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat) privind conturile economice pentru agricultură, indicele productivității muncii agricole în UE a crescut cu aproximativ 9,2% față de anul precedent.
Creșterea productivității nu a venit întâmplător. Eurostat arată că venitul real din factorii de producție generat de exploatațiile agricole a crescut cu 8,1%, în timp ce volumul forței de muncă din agricultură s-a redus cu 1,0%. Cu alte cuvinte, mai puțini oameni au generat mai multă valoare, un semn de eficientizare economică.
La nivelul Uniunii, productivitatea muncii agricole a crescut în 19 state membre în 2025. Cele mai mari avansuri au fost înregistrate în Luxemburg, cu un salt spectaculos de 40,1%, urmat de Polonia, cu 33,4%, și Estonia, cu 30,9%.
În același timp, 8 state membre au raportat scăderi ale productivității. Cele mai accentuate au fost în Croația (-14,9%), Portugalia (-10,7%) și Grecia (-8,8%), semn că nu toate economiile agricole reușesc să beneficieze de contextul general favorabil.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Statul sprijină extinderea rețelei fotovoltaice. Se alocă 500 de milioane de euro pentru dezvoltarea unităților de producere și stocare
Mai multă valoare adăugată, costuri încă sub control
Datele Eurostat publicate miercuri, 17 decembrie, mai arată că valoarea adăugată brută a industriei agricole din UE a crescut cu 10,3% în 2025 față de anul precedent. Valoarea producției agricole a avansat cu 5,3%, în timp ce consumul intermediar, adică cheltuielile cu inputurile, a crescut într-un ritm mai lent, de 1,5%. Această diferență explică de ce profitabilitatea sectorului s-a îmbunătățit la nivel agregat.
Privind pe termen mai lung, imaginea este și mai clară. În 2025, productivitatea muncii agricole în UE a fost cu 49,4% mai mare decât în 2015. În același interval, venitul real al factorilor de producție a crescut cu 20,8%, iar inputul de muncă agricolă a scăzut cu 19,1%. Agricultura europeană produce mai mult cu mai puțini oameni.
Ce se află în spatele acestor cifre
Cezar Gheorghe, fondator al unei platforme de analiză și informație economică specializată în agricultură, explică mecanismele din spatele creșterii productivității, afirmând că avansul de 9,2% între 2024 și 2025 este unul firesc.
„Productivitatea muncii raportată între 2024 și 2025 este în mod firesc mai ridicată cu 9,2% față de sezonul precedent. Productivitatea este generată de randamentele superioare la nivel EU27 (toate țările Uniunii Europene fără Regatul Unit), măsurate de la an la an”, explică acesta, pentru DigiEconomic.
Potrivit lui Cezar Gheorghe, motorul principal al acestei creșteri este producția de cereale și oleaginoase, în special grâul și porumbul.
„Cel mai reprezentativ domeniu este producția de cereale și oleaginoase. La grâu, avem o creștere a producției la nivel european de la 125 milioane de tone la 141 milioane de tone”, adaugă el.
Porumbul și rapița schimbă echilibrul pieței
Un alt element important este porumbul, unde creșterea producției a avut efecte directe asupra balanței comerciale.
„La porumb, creșterea producției de la an la an a generat o reversare în importuri. EU27, care este tradițional importator de porumb, a redus importurile cu cel puțin 3 milioane de tone. Asta înseamnă că Uniunea a produs cu minimum 4 milioane de tone mai mult față de sezonul precedent”, spune Cezar Gheorghe.
La aceste evoluții se adaugă performanța bună a culturii de rapiță, unde randamentele mai ridicate au contribuit suplimentar la creșterea productivității. „Cu același personal, au venit sume mai mari, provenite din randamentele mai bune la hectar. Așa se traduce productivitatea muncii, în mod explicit.”
Volumele mai mari au dus, în mod natural, și la o creștere a randamentului industrial și a consumului, consolidând efectul pozitiv la nivel macroeconomic.
România, un caz care confirmă trendul, dar ridică semne de întrebare
România apare și ea în aceste statistici, iar, la prima vedere, cifrele par încurajatoare. Cezar Gheorghe subliniază că fenomenul unional se regăsește și la scară națională.
„În 2024 am avut 9,6 milioane de tone de grâu, iar în 2025 am ajuns la 13 milioane de tone. La rapiță, de la 1,1 milioane de tone în 2024, am urcat la 2,8 milioane de tone în 2025.”
Aceste creșteri arată că randamentele la hectar s-au îmbunătățit semnificativ și în România. Totuși, imaginea se schimbă radical atunci când analizăm structura forței de muncă și valoarea adăugată generată.
Problema structurală a agriculturii românești
România are între 20% și 21% din populație angajată în agricultură, un procent mult peste media europeană. Prin comparație, Polonia are aproximativ 9%, Franța 3%, iar Germania doar 1%. Această diferență uriașă reflectă o problemă structurală profundă.
„Acest lucru se datorează atomizării excesive a pământului în România”, explică Cezar Gheorghe. La nivel național există aproximativ 750.000 de proprietari de terenuri, iar numărul exploatațiilor agricole, inclusiv cele de subzistență și nefiscalizate, este mai mare decât în 1930, în urmă cu 95 de ani.
Valoare adăugată mică, o realitate șocantă
Cea mai dură concluzie vine din analiza valorii adăugate generate de un angajat în agricultură. „Aceste cifre spun extrem de multe lucruri și ascund o situație dezastruoasă la nivelul valorii adăugate aduse de un angajat în agricultura din România”, avertizează Cezar Gheorghe.
În România, valoarea adăugată este de doar 6.615 dolari pe an per angajat. În 1990, nivelul era de 5.035 de dolari, ceea ce înseamnă că progresul este aproape inexistent în peste trei decenii. Prin comparație, Franța ajunge la 47.433 de dolari, Germania la 56.963 de dolari, iar media UE27 este de 27.880 de dolari pe angajat, conform datelor furnizate de Cezar Gheorghe.
