Analiză Criza petrolului, declanșată de războiul din Iran, printre cele mai severe din istorie. Cum se compară cu șocurile din ultimele decenii
Războiul din Iran și închiderea Strâmtorii Ormuz au provocat cea mai gravă criză energetică cu care s-a confruntat lumea. Asta din perspectiva scăderii producției zilnice de petrol. Însă, cel puțin o altă criză petrolieră anterioară a avut un impact cumulat mai mare.
Războiul americano-israelian cu Iranul și închiderea Strâmtorii Ormuz au perturbat producția și livrările de petrol din Golful Persic. Pierderile maxime de aprovizionare depășesc 12 milioane de barili pe zi, potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie.
Aceasta echivalează cu 11,5% din cererea globală de petrol, care în acest an este estimată la o medie de aproximativ 104,3 milioane de barili pe zi.
Agenția Reuters a analizat modul în care actuala criză se compară cu șocurile energetice anterioare în ceea ce privește pierderile de aprovizionare cumulate. În absența unor comparații oficiale, a evaluat pierderile calculând amploarea și durata perturbărilor de aprovizionare.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Codul QR pe bonurile fiscale din noiembrie: ce amenzi pot primi comercianții. Experții avertizează că aparatele nu sunt pregătite
Rivalizează cu marile crize ale petrolului
Calculele arată că actualul conflict a scos de pe piață aproximativ 624 de milioane de barili de petrol, presupunând o pierdere de 12 milioane de barili pe zi în toate cele 52 de zile ale războiului. Dar perturbările de aprovizionare sunt așteptate să continue luni de zile, chiar dacă un acord de pace ar fi încheiat rapid, ceea ce ar ridica semnificativ impactul final.
În cazul primului șoc petrolier, embargoul arab din 1973-1974, producătorii au avut nevoie de trei luni pentru a ajunge la reduceri totale de producție de 4,5 miliane de barili pe zi. Embargoul a durat din octombrie 1973 până în martie 1974, rezultând o pierdere de producție estimată între 530 și 650 de milioane de barili, potrivit calculelor Reuters.
Aceasta înseamnă că embargoul petrolier arab a fost comparabil, ca impact cumulat, cu perturbarea provocată de actualul război din Iran.
A doua criză petrolieră a fost tot în anii '70. Agenția Internațională pentru Energie arată că Revoluția Iraniană din 1978-1979 a generat o pierdere maximă de producție de 5,6 milioane de barili pe zi, mai mică decât perturbarea actuală. Totuși, a dus la o pierdere cumulară mai mare.
Potrivit Departamentului pentru Energie al Statelor Unite, Revoluția a provocat o scădere medie de 3,9 milioane de barili pe zi în producția de țiței a Iranului între 1978 și 1981. Asta înseamnă aproximativ 4,27 de miliarde de barili în trei ani. Însă, o mare parte din această pierdere a fost compensată de vecinii Iranului din Golf.
În ceea ce privește Războiul din Golf din 1991, acesta a perturbat producția de petrol timp de patru luni. A generat o pierdere totală de cel puțin 516 milioane de barili de petrol, având în vedere scăderea livrărilor cu aproximativ 4,3 milioane de barili pe zi în acea perioadă. Pierderile cumulate sunt astfel mai mici decât cele din actuala criză și decât cele provovate de embargoul petrolier arab.
Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 a declanșat o nouă criză energetică globală, în condițiile în care țările europene s-au grăbit să își reducă dependența de petrolul și gazele rusești. Producția de petrol a Rusiei a scăzut cu 9% în aprilie 2022, potrivit Administrației pentru Informații Energetice a SUA, adică aproximativ un milion de barili pe zi, mult mai puțin decât perturbarea actuală.
Producția Rusiei s-a stabilizat ulterior, pe măsură ce Moscova și-a redirecționat exporturile, dar atacurile cu drone ucrainene au provocat noi reduceri de producție în ultimele luni.
Situația e mai complexă acum
Deși șocurile energetice din anii 1970 au provocat pagube economice de durată, au slăbit guverne și au rămas adânc întipărite în memoria cetățenilor din țările industrializate care s-au confruntat luni întregi cu penurii de combustibil și cozi la benzinării, acum situația este mai complexă.
Războiul cu Iranul a afectat și aprovizionarea cu gaze naturale. Conflictul a provocat oprirea a aproximativ o cincime din producția mondială de gaze naturale lichefiate din Qatar. Iar lumea consumă astăzi mult mai mult gaz decât în perioada șocurilor petroliere din anii '70 și '90. În timpul embargoului petrolier arab și al Revoluției Iraniene, industria GNL era abia la început, iar Qatar a exportat pentru prima dată GNL în 1996.
Pe lângă petrol și gaze, actuala perturbare s-a extinz și asupra piețelor de combustibili și îngrășăminte.
Marile rafinării construite în ultimele decenii în zona Golfului sunt esențiale pentru aprovizionarea globală cu combustibili. Acestea livrează motorină și combustibil pentru avioane către Africa, Europa și Asia.
În ceea ce privește îngrășămintele, până la 30% din comerțul mondial cu îngrășăminte trece prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit The International Food Policy Research Institute. Regiunea Golfului Persic este un important centru de producție pentru azot și fosfați, două dintre cei trei nutrienți principali folosiți în agricultură.
