Europa oscilează între renunțarea sau revenirea la gazul rusesc
Uniunea Europeană vrea să oprească importurile de gaze din Rusia. Bruxellesul analizează ce opțiuni legale are pentru a scăpa de contractele pe termen lung, fără a plăti penalități uriașe Moscovei. Însă înlocuirea gazelor rusești cu importurile din Statele Unite nu mai este bine privită de analiști și mediul de afaceri. Ba chiar au apărut voci care cer ca Bruxellesul să permită din nou importurile din Rusia.
Comisia Europeană studiază posibilitatea declarării forței majore, care ar permite importatorilor de gaze naturale să iasă din contractele încheiate cu companiile rusești fără a plăti compensații, potrivit Financial Times.
Măsura face parte din planul blocului comunitar de a nu se mai aproviziona cu combustibili fosili din Rusia până în 2027 pentru a nu mai finanța mașina de război a Kremlinului.
Este însă o sarcină dificilă pentru juriștii de la Bruxelles deoarece contractele sunt secrete și fiecare este diferit. Iar invocarea războiului din Ucraina pentru a invoca forța majoră ar putea să nu fie suficientă din punct de vedere legal.
Deși livrările de gaz rusesc prin conducte au scăzut din 2022, acestea încă reprezintă 11% din importuri, față de 40% în 2022. Au crescut însă rapid volumele de gaz natural lichefiat în ultimii trei ani, astfel că anul trecut blocul comunitar a cumpărat 18,8% gazul de care avea nevoie din Rusia.
În total, Uniunea Europeană a plătit Rusiei 21,9 miliarde de euro pentru petrol și gaze în perioada februarie 2024 – februarie 2025, potrivit Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat.
Strategia, care trebuia inițial anunțată în martie, a fost amânată din cauza temerilor că ar putea fi blocată de Ungaria și Slovacia, care sunt responsabile pentru cea mai mare parte a importurilor din Rusia.
În ciuda presiunilor exercitate de Bruxelles, unele state europene se tem că, dacă importatorii vor fi forțați să denunțe contractele cu producătorii ruși, prețurile ar putea să crească în cazul unor tensiuni geopolitice.
Renunțarea completă la gazul rusesc ar însemna că Uniunea Europeană va trebui să achiziționeze mai mult de la alți furnizori, precum cei din Statele Unite.
Bruxellesul a anunțat deja că ia în considerare să cumpere mai mult gaz natural lichefiat din Statele Unite, iar președintele american a sugerat că vânzarea unor cantități mai mari de energie către Europa reprezintă un punct cheie al eforturilor administrației sale de a elimina deficitul comercial cu blocul comunitar.
SUA sunt deja al treilea furnizor de gaze al Uniunii, cu 16,7% din importuri, după Norvegia, de unde vin o treime din importuri, și Rusia. Dar unii analiști și diplomați se tem că dependența de gazul american ar putea deveni o nouă vulnerabilitate, mai ales după ce Donald Trump a indicat că va fi o monedă de schimb în negocierile legate de taxele vamale.
În acest context, liderii unor mari companii energetice europene au început să susțină public ceva ce părea de neconceput în urmă cu un an: reluarea parțială a importurilor de gaz rusesc, arată Reuters. Iar argumentul este că Europa are opțiuni limitate în ceea ce privește energia, mai ales că negocierile cu Qatarul pentru creșterea importurilor de gaze lichefiate s-au împotmolit, iar ritmul instalării surselor regenerabile nu este suficient de rapid.
Șeful grupului francez TotalEnergies a atras atenția că Europa trebuie să-și diversifice sursele de aprovizionare, iar un înalt oficial al Engie susține că, dacă se ajunge la o pace rezonabilă în Ucraina, blocul comunitar ar putea reveni la un flux de 60-70 miliarde metri cubi pe an din Rusia.
Însă, spre deosebire de Franța, care are o producţie ridicată de energie nucleară, Germania este profund dependentă de gazele din import. Iar șefii marilor companii germane cer reintroducerea de urgență a gazelor rusești.
Directorul general al Leuna, unul dintre cele mai mari combinate chimice din ţară, susține că redeschiderea conductelor ar reduce preţurile mai eficient decât orice program de subvenţii.
Analiștii de la grupul de reflecție Bruegel susțin că, în loc să interzică importurile, autoritățile europene ar trebui să impună taxe vamale suplimentare. Acestea ar aduce un venit suplimentar pentru Uniunea Europeană și ar obliga furnizorii ruși să scadă prețurile pentru a rămâne competitivi. Iar, spre deosebire de sancțiuni, pentru impunerea taxelor vamale este nevoie doar de sprijinul majorității statelor membre, nu de unanimitate.
