Analiză Război în Golf, dar fără șoc petrolier. De ce țițeiul nu a ajuns la 100 de dolari după atacul asupra Iranului
Golful Persic este una dintre arterele vitale ale comerțului mondial cu petrol. De fiecare dată când izbucnește un conflict în această regiune, prețurile urcă brusc. Istoria arată că fiecare criză majoră care a avut loc în zonă, de la embargoul petrolier din anii ’70 până la războiul din Golf, a fost urmată de o explozie a cotațiilor. De aceea, în momentul în care Statele Unite și Israelul au lansat atacurile asupra Iranului, direcția cotațiilor părea deja stabilită. Mulți analiști estimau că petrolul ar putea ajunge la 100 de dolari pe baril chiar la deschiderea primei ședințe de tranzacționare de luni. Nu s-a întâmplat nici atunci și nici în zilele care au urmat. Piața a reacționat diferit de această dată. Prețurile au crescut, dar nu atât de mult pe cât anticipau analiștiii, semn că piața este astăzi mult mai bine aprovizionată și mai puțin dependentă de Orientul Mijlociu decât în trecut.
Înainte ca primeGolful Persic este una dintre arterele vitale ale comerțului mondial cu petrol. De fiecare dată când izbucnește un conflict în această regiune, prețurile urcă brusc. Istoria arată că fiecare criză majoră care a avut loc în zonă, de la embargoul petrolier din anii ’70 până la războiul din Golf, a fost urmată de o explozie a cotațiilor. De aceea, în momentul în care Statele Unite și Israelul au lansat atacurile asupra Iranului, direcția cotațiilor părea deja stabilită. Mulți analiști estimau că petrolul ar putea ajunge la 100 de dolari pe baril chiar la deschiderea primei ședințe de tranzacționare de luni. Nu s-a întâmplat nici atunci și nici în zilele care au urmat. Piața a reacționat diferit de această dată. Prețurile au crescut, dar nu atât de mult pe cât anticipau analiștiii, semn că piața este astăzi mult mai bine aprovizionată și mai puțin dependentă de Orientul Mijlociu decât în trecut.le bombe să cadă în Iran, experții din sectorul energetic schițaseră deja scenariile cele mai pesimiste pentru piața petrolului. Cel mai negru dintre ele pornea de la ideea că Strâmtoarea Ormuz, ruta prin care trece aproximativ o cincime din petrolul transportat la nivel global, ar putea fi blocată. La acest risc s-ar fi adăugat represaliile Iranului asupra infrastructurii energetice din statele din Golf: porturi, rafinării sau terminale de gaz.
În mai puțin de o săptămână, aproape toate acestea s-au întâmplat. Dar nu și evoluția pe care o anticipau mulți analiști pentru prețul petrolului.
E drept, cotațiile au crescut de la începerea luptelor. Petrolul Brent a urcat de la 73 de dolari pe baril la un maxim de 85 de dolari. Deși creșterea e mare, nu se apropie de cea anticipată de analiști.
De ce nu a explodat prețul petrolului? Explicația ține de mai mulți factori care arată cât de mult s-a schimbat piața globală a petrolului în ultimele decenii.
Lumea, mai puțin dependentă de petrolul din Golf
Un motiv fundamental este schimbarea structurii economiei globale. În anii ’70, șocurile petroliere aveau un impact devastator deoarece economiile occidentale depindeau masiv de petrolul din Orientul Mijlociu. Embargoul arab din 1973 a dus la o creștere a prețurilor de aproximativ 260%, iar revoluția iraniană din 1979 a generat un salt de aproape 160%, potrivit Financial Times.
Astăzi însă dependența de petrolul din regiune este mult mai redusă. Statele Unite au devenit cel mai mare producător de petrol din lume, iar producția din alte regiuni a crescut semnificativ.
Diversificarea surselor de aprovizionare a schimbat radical echilibrul pieței. În ultimii ani au apărut noi centre de producție în afara Orientului Mijlociu, iar acest lucru atenuează impactul geopolitic al conflictelor regionale.
Guyana este unul dintre cele mai spectaculoase exemple. Descoperirile din ultima perioadă au transformat mica economie sud-americană într-un jucător relevant pe piața globală. Potrivit datelor citate de Reuters, exporturile de petrol ale Guyanei au crescut cu peste 50% într-un singur an, ajungând la aproximativ 582.000 de barili pe zi în 2024, iar producția a continuat să crească rapid și pe parcursul anului trecut.
Brazilia devine la rândul său un furnizor tot mai important. Companiile energetice majore își extind investițiile în câmpurile offshore din Atlantic, iar producția braziliană este văzută de analiști drept o alternativă stabilă la petrolul din Orientul Mijlociu, arată Reuters.
În plus, stocurile globale de petrol oferă un tampon important. Potrivit companiei de analiză Vortexa, rezervele globale de petrol se ridică la aproximativ două miliarde de barili, în condițiile în care aproximativ 16-20 milioane de barili de petrol trec zilnic prin Strâmtoarea Ormuz. China, de exemplu, are suficiente stocuri pentru a acoperi aproximativ 124 de zile de consum fără noi livrări.
Aceste rezerve funcționează ca o plasă de siguranță. Chiar dacă transportul prin Ormuz este perturbat temporar, economia globală nu rămâne imediat fără petrol.
Mai mult, între 120 și 150 de milioane de barili se află pe mare, în tancuri petroliere care au legături cu Rusia și Iranul și care eludează sancțiunile internaționale. Iar într-un scenariu extrem, analiștii susțin că regulile ar putea fi relaxate pentru ca Rusia să revină pe piață.
Dar chiar și blocarea totală a strâmtorii nu înseamnă că exporturile din Golf se opresc complet. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au construit infrastructură care le permite să ocolească această rută strategică.
Cele două state pot devia aproximativ nouă milioane de barili pe zi prin conducte care evită strâmtoarea.
Această capacitate de redirecționare reduce presiunea asupra pieței și limitează impactul imediat al blocajului maritim.
Traderii sunt mai puțin surprinși de crize
Un alt factor care explică reacția relativ calmă a pieței este experiența acumulată de industria energetică în ultimii ani. În doar câțiva ani, piețele au trecut prin mai multe crize majore: pandemia de COVID-19, care a prăbușit cererea globală de energie, și invazia Rusiei în Ucraina, care a redesenat fluxurile energetice globale.
Această experiență a făcut ca piețele să fie mai puțin sensibile la șocurile pe termen scurt. Traderii au învățat să redirecționeze rapid transporturile, să reorganizeze fluxurile comerciale și să găsească alternative logistice.
Politica americană poate tempera creșterea prețurilor
Factorul politic joacă și el un rol important. Administrația Trump are un interes major să evite o creștere abruptă a prețurilor petrolului înainte de alegerile legislative din noiembrie.
Un nou șoc energetic ar alimenta inflația și ar pune presiune asupra economiei americane. Din acest motiv, piața ia în calcul posibilitatea ca Washingtonul să elibereze petrol din rezerva strategică pentru a stabiliza prețurile.
Această posibilitate limitează apetitul speculativ al investitorilor care ar paria pe o explozie rapidă a cotațiilor.
Cererea globală crește mai lent
Pe lângă toate acestea, cererea globală de petrol nu mai crește în același ritm ca în deceniile precedente. Agenția Internațională pentru Energie a revizuit recent în scădere estimările privind creșterea consumului global de petrol.
Slăbiciunea economiei chineze joacă un rol major în această evoluție. China a fost principalul motor al creșterii consumului global de petrol în ultimele două decenii, dar încetinirea sectorului imobiliar și problemele structurale ale economiei au redus ritmul creșterii cererii energetice.
Europa se confruntă la rândul său cu stagnare industrială și cu o tranziție energetică accelerată, ceea ce limitează consumul de combustibili fosili.
Pragul de 100 de dolari rămâne posibil
Faptul că petrolul nu a depășit încă 100 de dolari nu înseamnă că acest scenariu a dispărut. Majoritatea analiștilor consideră că evoluția prețurilor depinde aproape exclusiv de durata blocajului din Strâmtoarea Hormuz, arată Tradingkey.
Prețurile actuale reflectă așteptările pieței privind o redeschidere rapidă a Strâmtorii Hormuz. Dar o blocadă prelungită ar duce cotațiile peste pragul de 100 de dolari pe baril, consideră firma de consultanță Wood Mackenzie.
În același timp, experții JPMorgan Chase spun că, într-un scenariu în care strâmtoarea este complet blocată, națiunile producătoare de petrol pot menține producția normală pentru cel mult 25 de zile, după care ar trebui să o oprească din cauza lipsei de capacitate de stocare.
Dar odată oprită, costurile tehnice și de timp pentru repornirea zăcămintelor pot transforma o întrerupere temporară într-o penurie pe termen mediu-lung.
Deocamdată însă piața rămâne într-un echilibru fragil. Petrolul este scump, dar nu este încă rar. Iar diferența dintre cele două stări este cea care separă tensiunea geopolitică de o adevărată criză energetică globală.
