România vrea să scadă impactul notei de plată de 680 mil. euro către Pfizer. Negocierile continuă, dobânzile depășesc 81.000 euro pe zi
România încearcă să limiteze impactul financiar al obligației de plată către compania farmaceutică Pfizer, după ce a pierdut în primă instanță procesul privind vaccinurile anti-COVID-19 contractate în timpul pandemiei.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat că autoritățile caută soluții pentru reducerea presiunii asupra bugetului de stat, în condițiile în care suma datorată este de aproximativ 680 milioane de euro.
Potrivit oficialului, valoarea obligației de plată depășește 3,4 miliarde de lei și reprezintă aproximativ 0,2% din Produsul Intern Brut (PIB) al României. În plus, după pronunțarea sentinței, asupra sumei se acumulează dobânzi estimate la circa 81.000 de euro pe zi, echivalentul a aproape 2,5 milioane de euro pe lună.
Ministrul Finanțelor a precizat că România a inițiat discuții cu reprezentanții Pfizer și colaborează atât cu Ministerul Sănătății, cât și cu autoritățile din Polonia și cu instituțiile europene pentru identificarea unei soluții care să reducă impactul bugetar.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Luca Niculescu vizează eliminarea IMCA de la 1 ianuarie 2027: „Descurajează investițiile și afectează competitivitatea companiilor”
Printre variantele analizate se află o eventuală eșalonare a obligațiilor financiare sau identificarea unor formule prin care valoarea contractului să fie compensată prin produse medicale necesare sistemului de sănătate, în locul vaccinurilor care nu mai sunt necesare în prezent.
Nazare a subliniat însă că negocierile sunt dificile deoarece România se află într-o poziție juridică nefavorabilă după pierderea procesului.
Cum s-a ajuns la litigiu
Disputa are la bază contractele semnate în perioada pandemiei între Comisia Europeană și Pfizer/BioNTech pentru achiziția de vaccinuri anti-COVID-19 în numele statelor membre ale Uniunii Europene.
În toamna anului 2023, Pfizer a acționat în instanță România și Polonia, după ce cele două state au refuzat să mai preia și să plătească integral dozele contractate, argumentând că situația epidemiologică nu mai justifica volumele stabilite în perioada de vârf a pandemiei.
În aprilie anul acesta, un tribunal din Bruxelles a decis în primă instanță că România trebuie să plătească aproximativ 600 milioane de euro, iar Polonia circa 1,3 miliarde de euro, respingând argumentele celor două state privind modificarea contextului sanitar și reducerea necesarului de vaccinuri.
Aproape 30 de milioane de doze necomandate, dar incluse în contract
Ministrul Sănătății din acea perioadă, Alexandru Rogobete, a explicat anterior că litigiul vizează aproximativ 29 de milioane de doze de vaccin care nu au mai fost comandate și nici livrate României, dar care făceau parte din obligațiile asumate prin contractul semnat în mai 2021.
Potrivit acestuia, la momentul la care aceste doze urmau să fie preluate, rata de vaccinare era în scădere, iar o parte dintre vaccinurile deja existente în stoc începeau să expire. În aceste condiții, necesitatea achiziției suplimentare a fost pusă sub semnul întrebării.
Rogobete a afirmat că volumul contractat depășea semnificativ necesarul estimat pentru populația României și că decizia privind suplimentarea comenzilor a fost luată într-un context în care evoluția pandemiei era încă incertă.
România și Polonia pregătesc apelul
Autoritățile române și cele poloneze analizează căile legale disponibile și pregătesc apelul împotriva deciziei tribunalului belgian.
În paralel, Guvernul încearcă să obțină o soluție negociată cu Pfizer pentru a limita impactul asupra finanțelor publice. Potrivit ministrului Finanțelor, obiectivul este reducerea costurilor suportate de stat și diminuarea efectelor asupra bugetului într-o perioadă în care România urmărește reducerea deficitului bugetar.
Oficialii guvernamentali descriu dosarul Pfizer drept unul dintre cele mai dificile litigii financiare cu care se confruntă în prezent România. Pe lângă valoarea principală a obligației de plată, acumularea zilnică a dobânzilor mărește presiunea asupra bugetului și accentuează necesitatea găsirii unei soluții rapide.
