Analiză Cum a schimbat războiul din Ucraina agricultura românească. Specialist: „România a fost perdantă la toate capitolele”
Se împlinesc patru ani de la invazia Rusiei în Ucraina, un conflict care a redesenat harta economică a Europei și a produs unde de șoc inclusiv în agricultura românească. România a devenit principal coridor de tranzit pentru cerealele ucrainene, dar și una dintre cele mai afectate piețe din Uniunea Europeană (UE). Specialiștii consultați de DigiEconomic atrag atenția că piața agricolă a fost „grav distorsionată”, iar prețurile, costurile și fluxurile comerciale au schimbat radical peisajul agricol național.
După 2022, UE a liberalizat temporar accesul produselor agricole ucrainene pe piaţa europeană pentru a compensa blocajele portuare. Ulterior, pe fondul îngrijorărilor din state membre, a revenit asupra unor măsuri, iar în 2024, după negocieri îndelungate, a decis să restricționeze importurile de produse agricole ucrainene. Abia pe 1 mai 2024 s-a impus restricția de import pentru grâu, porumb, rapiță și semințe de floarea-soarelui din Ucraina.
Imediat după invazia în Ucraina, România a devenit principalul hub de tranzit, dar fără mecanisme reale de protecție a pieței interne și fără beneficii proporționale cu presiunea logistică, fiscală și structurală suportată. Portul Constanța a devenit un nod major pentru exporturile de cereale ucrainene, volume semnificative (milioane de tone) au tranzitat prin România, contribuind la recorduri de trafic. De exemplu, Portul Constanța a înregistrat în 2023 cel mai mare volum de exporturi de cereale din istorie, potrivit Reuters.
„Prezența cerealelor ucrainene a generat o presiune constantă de reducere a prețurilor agricole pe piața din România. Măsurile de liberalizare a comerțului dintre Uniunea Europeană și Ucraina au determinat o creștere semnificativă a fluxurilor de cereale ucrainene către piața europeană.
În intervalul 2021-2023, importurile nete de cereale provenite din Ucraina în Uniunea Europeană au înregistrat o majorare de aproximativ 11 milioane de tone. În anul 2023, Ucraina a devenit principalul furnizor de cereale al Uniunii Europene, asigurând 54% din totalul importurilor, echivalentul a 19,7 milioane de tone. Spania, Italia și Țările de Jos au concentrat aproximativ 63% din importurile europene de cereale ucrainene, confirmând amploarea integrării acestora în piața internă a UE”, a explicat Bogdan Chiripuci, manager de politici și programe pentru agricultură la Clubul Fermierilor Români, pentru DigiEconomic.
Impactul asupra prețurilor
Intrarea masivă a cerealelor ucrainene pe piețele europene a creat presiune asupra prețurilor locale: ofertele cu prețuri foarte mici (uneori sub costul de producție) au redus capacitatea fermierilor români de a-și valorifica marfa la prețuri viabile.
„În zorii crizei, România a fost, ca de obicei, surprinsă. Nu din lipsă de informații, ci din incapacitatea politică de a-și construi mecanisme de protecție și de a gestiona un potențial aflat în creștere continuă. Ne amintim cu toții de 'pădurile' (vegetația ce acoperea triajul feroviar) din Portul Constanța, de incapacitatea de a gestiona transferul prin frontiere, de lipsa oricărei estimări privind efectele secundare care soseau într-un ritm alarmant.
Scenariul prezentat public a fost unul de urgență. În realitate, a fost un scenariu care a deservit piața românească. Marfa din Ucraina trebuia să iasă sub orice formă și cât mai rapid. Accelerarea forțată a fluxurilor și presiunile exercitate au eliminat orice argument legat de protejarea pieței României și de valorificarea poziției sale logistice”, a explicat Cezar Gheorghe, specialist agricultură, pentru DigiEconomic.
Consumul anual al României:
- 3,2 mil. tone grâu;
- 3 mil. tone porumb;
- 1,5 mil. tone semințe de floarea-soarelui;
- 0,5 mil. tone rapiță;
- 0,6 mil. tone orz furajer.
Total aproximativ: 9 milioane de tone pe an, la nivel agregat.
Importurile României din Origine Ucraina au atins circa 5,3 milioane de tone de mărfuri, doar pe aceste categorii. Nu sunt incluse aici făina și produsele procesate.
Fermierii au fost puși în situația de a aștepta, ceea ce în condiții de saturare logistică a însemnat pierderea momentului optim de vânzare; ulterior, odată ce fluxurile ucrainene s-au stabilizat, prețurile locale au scăzut și multe stocuri s-au devalorizat. Comerțul intern a recurs uneori la amestecuri (marfă românească + marfă ucraineană) pentru a menține volumele, ceea ce a redus transparența și a diluat prețurile de referință.
„România a resimțit impactul într-o măsură mai ridicată comparativ cu alte state membre, ca urmare a poziționării geografice și a funcției sale de principal coridor de tranzit și piață de desfacere. Cerealele ucrainene au fost comercializate chiar și la prețuri de 0,5 lei/kg de grâu, comparativ cu un preț mediu de 1,4 - 1,6 lei/kg, valoare ofertată la nivel național înaintea începerii conflictului armat.
Astăzi, discutăm de valori de 0,80 lei pentru un produs similar, un nivel mult inferior costului de producție autohton, dar cu standarde de calitate superioară similar statelor membre. Această dinamică a afectat capacitatea fermierilor români de a-și valorifica producția agricolă și a contribuit la restrângerea accesului acestora pe anumite piețe tradiționale”, arată Bogdan Chiripuci.
Presiune pe infrastructură
Creșterea masivă a volumelor a pus presiune pe infrastructură: Portul Constanța, terminalele feroviare și rutele rutiere au fost suprasolicitate, fenomen ce a generat întârzieri pentru exportatorii autohtoni, costuri logistice crescute (sloturi de încărcare ocupate, creștere a prețului serviciilor portuare și de transport), și deteriorarea infrastructurii prin supraîncărcare. Costurile logistice au crescut cu 50-70%, potrivit lui Cezar Gheorghe.
„Impactul a fost direct, rapid și dur asupra producătorului român. Degeaba mai doreai să vinzi marfa, pentru că nu mai aveai cum să o transporți către Portul Constanța. Portul fusese ocupat efectiv de marfa ucraineană. Nu mai existau sloturi de descărcare, iar navele erau angajate aproape exclusiv pentru marfa din Ucraina”, explică specialistul.
Mai mult, sistemul feroviar din România ceda sub presiunea infrastructurii vechi și neîntreținute.
„Diferența de ecartament dintre România și Ucraina bloca fluxurile. Cele două țări folosesc rețele feroviare incompatibile din punct de vedere tehnic. Frontierele rutiere nu dispuneau de cântare. Camioanele supra-tonate au eludat legea și au distrus infrastructura rutieră. Barjele implicate în transport aveau vechimi care trimiteau spre anii 1888–1890, cu riscuri logistice evidente.
Marfa era achiziționată la 70 dolari/tonă porumb și 80-90 dolari/tonă grâu în Ucraina, în timp ce prețul grâului în Portul Constanța a atins vârfuri de 420 dolari/tonă. Semințele de floarea-soarelui plecau din Ucraina la prețuri de 240 dolari/tonă, iar în Portul Constanța vârful a ajuns la 1.150 dolari/tonă. Totul a fost despre profit. Nimic despre echilibru sau protecție de piață”, a declarat Cezar Gheorghe.
Evaziunea fiscală a devenit un factor extrem de toxic pentru România, a adăugat specialistul.
„Mărfurile prezentate la frontieră erau subevaluate deliberat la jumătate din prețul pieței, pentru reducerea bazei de calcul a TVA de 9%. Diferențele erau plătite prin firme de apartament din Dubai, în afara oricărui control real.
Sub presiunea grupurilor de interese, în iulie 2022, România a renunțat unilateral la normele de siguranță alimentară. Certificatul sanitar-veterinar a fost eliminat din documentația obligatorie de import în spațiul comunitar. Motivația oficială a fost 'rapiditatea transferului mărfurilor'. Impactul real a fost expunerea pieței și a consumului intern la riscuri majore”, a punctat acesta.
Un mix periculos
Șocul energetic din 2022 și perturbările lanțurilor de aprovizionare au dus la creșteri semnificative ale costurilor pentru inputuri. Chiar dacă unele prețuri s-au stabilizat parțial în anii următori, nivelurile rămân structural mai ridicate decât înainte de criză; volatilitatea persistă și rămâne o sursă de risc pentru fermieri.
„Prețurile la fertilizanți și energie au înregistrat o stabilizare limitată după șocul din 2022, fără a reveni la nivelurile anterioare crizei energetice. În perioada 2025–2026, nivelurile de preț rămân structural ridicate, iar volatilitatea persistă pe fondul riscurilor geopolitice, instabilității climatice și incertitudinilor de reglementare. În cazul fertilizanților, incertitudinea legată de aplicarea Mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră a generat distorsiuni de piață și presiuni suplimentare asupra prețurilor”, a precizat Chiripuci.
În intervalul noiembrie 2025-ianuarie 2026, potrivit acestuia, fertilizanții esențiali au înregistrat creșteri de preț cuprinse între 11% și 30%. „Această evoluție a fost agravată de blocaje în distribuție și de creșterea costurilor de finanțare, în condițiile în care majoritatea achizițiilor se realizează printr-un sistem de creditare.”
În sectorul energetic, mecanismele de compensare existente nu sunt corelate cu structura și intensitatea consumului din agricultură, mai atrage atenția reprezentantul Clubului Fermierilor Români, în special în cazul sistemelor de irigații și al exploatațiilor de mari dimensiuni.
„Accesul limitat la scheme de sprijin adaptate consumurilor ridicate și sezoniere se suprapune peste creșterea costurilor de producție, volatilitatea piețelor și presiunile financiare acumulate în ultimii ani. În acest context, clasificarea agriculturii drept sector cu risc ridicat de către instituțiile financiare a condus la condiții de creditare mai restrictive, amplificând astfel impactul costurilor celor două variabile menționate anterior asupra fermierilor”, arată Bogdan Chiripuci.
Probleme de reglementare și protecție a pieței
Măsuri de urgență au fost adoptate în diverse momente, însă au funcționat adeseori tardiv sau incomplet, avertizează specialiștii.
Cezar Gheorghe detaliază formulele de protecție create:
- Crearea de zone tampon la maximum 60 km de punctele de frontieră cu Ucraina, pentru stocarea controlată a mărfurilor și plasarea lor în siguranță.
- Depozitarea în spații logistice românești, folosind soluții moderne și cu cost redus, tip silo bag.
- Testarea mărfurilor din punct de vedere al siguranței alimentare, înainte de orice redistribuire.
- Monitorizarea logistică prin instalarea de cântare mobile la frontieră, pentru eliminarea supra tonajelor.
- Verificarea conformității transportului feroviar, într-un context în care numeroase trenuri s-au răsturnat pe teritoriul României.
- Separarea și temporizarea fluxurilor de marfă în funcție de origine, ucraineană și românească, pentru protejarea pieței interne.
- Crearea unei zone de segregare logistică la 10 km de Portul Constanța, pentru eliminarea cozilor de pe A2 și prevenirea conflictelor fizice dintre șoferii români și ucraineni.
„Nimic nu a contat. În ciuda acestor eforturi, marfa a fost lăsată să invadeze efectiv spațiul României. Raporturile dintre ministerele omoloage din România și Ucraina au fost strânse și colaborative. Interesele altora au primat, iar România a rămas fără instrumente reale de protecție.
Și astfel România a fost grav distorsionată. Peste jumătate din consumul intern, care în mod normal era acoperit din producția națională, a fost înlocuit cu marfă ucraineană. Proximitatea geografică și costul logistic redus au transformat România într-o țintă facilă.”
Securitate alimentară și calitate
Pe lângă efectele economice, au apărut și îngrijorări privind calitatea și conformitatea unor loturi (raportări despre pesticide expirate/falsificate în Ucraina).
„Un fapt esențial trebuie spus clar. Aproximativ 25% din pesticidele utilizate în Ucraina sunt falsificate sau expirate. Impactul asupra siguranței alimentare naționale este major. Efectele vor apărea, pentru că ele vin întotdeauna cu întârziere”, a punctat Cezar Gheorghe.
Cine a pierdut, cine a câștigat
Fermieri mici care produc pentru piața internă, exportatori români care nu au putut concura pe preț sau accesul la logistică, sectorul zootehnic dependent de furaje, depozitele și operatorii locali afectați de volatilitate - toți acești jucători pare că au pierdut în ultimii ani.
În schimb, au câștigat anumiți traderi și grupuri comerciale care au reușit să capteze volume mari rapid, anumite companii logistice care au colectat taxe/servicii pentru tranzit, precum și piețe externe sau procesatori care au profitat de volum și prețuri reduse (pe termen scurt).
„România a fost perdantă la toate capitolele. Distorsiunea încă vibrează în economie. Falimentele din rândul fermierilor sunt în lanț, accentuate de comportamentul unor comercianți locali. Aceștia au crezut că modelul poate funcționa la nesfârșit. Au acumulat datorii uriașe, au cumpărat marfă pe credit, dar nu au mai reușit să o vândă. Prețurile au cedat odată cu regularizarea exporturilor ucrainene. Ei au rămas cu stocuri imense, finanțate bancar, care generau costuri zilnice.
În lipsă de soluții, au recurs la practici neortodoxe. Nu au mai plătit fermierii români, au înșelat exportatorii, au redirecționat marfa altor beneficiari. Rezultatul a fost falimentul fermierilor, pierderi masive pentru exportatori și, în final, falimentul propriilor companii”, mai spune Cezar Gheorghe.
Riscurile pe termen mediu și lung
Potrivit lui Bogdan Chiripuci, în contextul geopolitic actual, aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană, în absența unui cadru de integrare riguros și etapizat, reprezintă un factor major de risc pentru sectorul agricol.
„La nivel statistic observăm o posibilă reducere a bugetului Politicii Agricole Comune alocat statelor membre actuale cu aproximativ 20%, cu efecte directe asupra nivelului plăților directe și fondurilor destinate dezvoltării rurale. Pentru state precum România, acest scenariu ar putea conduce la diminuarea sprijinului financiar, într-un moment în care costurile de producție și presiunile de conformare rămân ridicate.
Concomitent, intensificarea concurenței pe piața cerealelor, în condițiile unor diferențe structurale de costuri și de standarde de producție, ar accentua presiunea asupra prețurilor interne și ar reduce marjele de rentabilitate ale fermierilor.”
Pe termen mediu, există riscul reconfigurării fluxurilor comerciale și pierderii unor piețe de desfacere pentru producătorii români, în paralel cu creșterea presiunii asupra infrastructurii logistice și de depozitare.
„În plan social și economic, aceste evoluții pot accentua disparitățile de competitivitate între ferme, pot afecta stabilitatea veniturilor agricole și pot genera tensiuni suplimentare pe piața forței de muncă din mediul rural. Aceste riscuri sunt amplificate de potențialele efecte ale acordului de liber schimb dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur, care poate accentua dezechilibrele existente în relațiile comerciale agroalimentare. La nivelul balanței comerciale, relația României cu statele Mercosur este caracterizată de un deficit structural semnificativ.
Structura importurilor este dominată de categorii cu impact direct asupra producției interne, inclusiv reziduuri și furaje, carne și produse de origine animală (în special, în sectorul avicol și bovin de carne), precum și semințe oleaginoase, ceea ce menține o presiune concurențială constantă asupra fermierilor români care produc în alte condiții și cu alte costuri. Menținerea unei balanțe comerciale negative în acest context reflectă vulnerabilitatea producției autohtone în raport cu fluxurile comerciale liberalizate. Astfel, în absența unor mecanisme eficiente de protecție și compensare, aceste dezechilibre riscă să afecteze competitivitatea sectorului agricol și capacitatea acestuia de a susține producția agroalimentară națională”, conchide Bogdan Chiripuci.
Ucraina continuă să vibreze în economia României prin ceea ce s-a întâmplat în acești ani, spune Cezar Gheorghe, care avertizează că „reintroducerea taxării și a contingentelor de către Comisia Europeană din iunie 2025 nu a reparat trecutul”.
„Pagubele României sunt uriașe și se decontează și astăzi”, conchide specialistul.
