Economia Germaniei se îndreaptă spre prăpastie. Viitorul cancelar trebuie să vireze brusc
Germania se pregătește de alegeri. Economia este una dintre principalele preocupări ale alegătorilor germani înaintea votului de duminică, după ce, din motorul economiei europene, Germania a devenit în ultimii ani frâna blocului comunitar. Astfel, miza alegerilor e mare nu doar pentru cea mai mare economie europeană, dar și pentru peisajul politic și economic din Europa.
Zicala „când Germania strănută, Europa răcește” pare că nu a fost nicicând mai actuală. Arată însă influența uriașă pe care această țară o are în blocul comunitar. Problemele economice și instabilitatea politică de aici se răsfrâng pe tot continentul, amenințând coeziunea și creșterea economică a membrilor UE.
Viitorul cancelar de la Berlin va moșteni o serie de probleme care macină economia Germaniei. Acestea au cauzat un declin economic prelungit. Anul trecut, Produsul Intern Brut a scăzut cu 0,2%, iar în 2023 cu 0,3%. Este pentru prima dată de la începutul anilor 2000 când economia germană se contractă pentru doi ani la rând.
Nici perspectivele nu arată prea bine. Comisia Europeană estimează că PIB-ul Germaniei va creștea cu 0,7% în acest an, acesta fiind cel mai lent ritm de creștere din rândul statelor UE.
Potrivit Atlantic Council, din 2017, economia germană a crescut cu doar 1,6%, cu mult sub media UE, de 9,5%.
Problemele Germaniei par să se concentreze în industrie.
Prețul energiei
Una dintre cele mai mari probleme pentru companiile din industrie este prețul mare al energiei. Ani de zile, modelul de afaceri al Germaniei s-a bazat pe energie ieftină, care alimenta producția de bunuri industriale pentru export. Dar decizia Moscovei de a întrerupe aprovizionarea cu gaze naturale către Germania după invadarea Ucrainei de către Rusia a fost o lovitură grea.
AP arată că, în 2011, cancelarul Angela Merkel a decis să închidă centralele nucleare din Germania, după dezastrul de la Fukushima, și să se bazeze din ce în ce mai mult pe gazul din Rusia, pe măsură ce țara se îndepărta de energia produsă din cărbune spre energia regenerabilă.
Dar, când Rusia a închis robinetul, prețurile la gaz și electricitate au crescut vertiginos, acesta fiind un cost esențial pentru industriile mari consumatoare de energie, precum siderurgia, îngrășămintele, produsele chimice și sticla.
Germania a trebuit să apeleze la gaze naturale lichefiate din SUA și Qatar, care costă mai decât gazul transportat prin conducte.
Astfel, electricitatea a ajuns să-i coste acum pe utilizatorii industriali din Germania 20,3 eurocenți pe kWh, potrivit unui studiu realizat de firma de cercetare Prognos. În SUA și China, costul este de 8,4 eurocenți pe kWh.
În plus, sursele regenerabile de energie nu au reușit să câștige atât de mult teren pentru a umple golul, iar infrastructura pentru transportul hidrogenului, care ar fi putut să înlocuiască gazul, a rămas în mare parte la stadiul de schiță.
Concurența din China
Ani de zile, Germania a beneficiat de deschiderea economiei chineze. Companiile germane au găsit o piață nouă pentru mașinile industriale, produsele chimice și vehiculele lor.
În anii 2000, companiile chineze produceau mobilier și electronice de larg consum, dar nu concurau cu produsele germane de înaltă tehnologie. Dar apoi companiile chineze au început să facă aceleași lucruri pe care le făceau și germanii.
De exemplu, în 2010, producătorii chinezi de panouri solare depindeau de echipamentele germane pe care le importau. Astazi însă, producția globală de panouri solare se bazează pe echipamente din China. Asta după ce guvernul de la Beijing și-a intensificat eforturile de promova și programele de subvenționare a producției pentru export. Nu este însă singura industrie unde companiile chineze au scos de pe piață producătorii germani. S-a întâmplat la fel și în cazul oțelului, mașinilor industriale, dar și al automobilelor.
Industria auto
De altfel, concurența din China este unul dintre motivele pentru care industria auto, care a susținut ascensiunea Germaniei ca mare putere economică, este în criză.
Giganții auto germani au făcut profituri uriașe înn China, piață pe care au intrat în urmă cu zeci de ani, când vânzările interme de mașini tocmai începeau să crească. Dar tendința s-a inversat în 2018, când piața de mașini noi din China a scăzut pentru prima dată din 1990. a scăzut și mai mult în 2019, înainte ca pandemia să blocheze piețele globale.
A urmat un asalt al rivalilor chinezi care au lansat vehicule electrice mai ieftine, care încorporează multă tehnologie, ceea ce a făcut ca vânzările celor trei mari grupuri auto germane să se prăbușească pe cea mai mare piață auto a lumii. În 2024, vânzările BMW au scăzut cu 13%, cele ale Mercedes-Benz cu 7%, iar Volkswagen, care consideră China drept cea mai mare piață a sa, au coborât cu 10%, notează Politico.
Stimulați de stat, producătorii auto chinezi au început să și exporte, lovind constructorii germani și pe piețele considerate tradiționale, precum cea europeană.
Dacă în 2020, China nu era un exportator net de vehicule, a ajuns ca în 2024 să vândă în străinătate 5 milioane de mașini. În aceeași perioadă, exporturile nete ale Germaniei s-au înjumătățit, la 1,2 milioane de mașini. În plus, capacitatea fabricilor auto din China este estimată la 50 de milioane de vehicule pe an, aproximativ jumătate din cererea globală.
Grupurile auto germane au probleme și pe noua piață a mașinilor electrice. Producătorii chinezi, sprijiniți de subvenții de stat substanțiale și cu lanțuri de aprovizionare integrate pe verticală, au obținut o eficiență a costurilor și progrese tehnologice care nu pot fi atinse încă de cei germani.
Producătorii germani, care au investit miliarde de euro în dezvoltarea de modele electrice și rethnologizarea fabricilor, au primit lovituri și din interior. Decizia guvernului Scholz de la sfârșitul anului 2023 de a pune capăt subvențiilor pentru mașinile electrice, a dus la prăbușirea vânzărilor în Germania. La fel s-a întâmplat și în restul Europei, pe măsură ce guvernele au eliminat sau redus sprijinul acordat la cumpărarea vehiculelor electrice.
Investițiile publice
O altă problemă a economiei germane este lipsa investițiilor publice. Guvernul s-a complăcut cu vremurile bune și a amânat investițiile în proiecte pe termen lung, cum ar fi infrastructura de transport și internetul de mare viteză.
Atlantic Council arată că investițile publice ale Germaniei reprezintă doar 2,8% din PIB, sub media UE, de 3,6%, și mult în urma Poloniei (5,1% din PIB) și a Suediei (5,2% din PIB).
Frâna datoriei, o regulă fiscală autoimpusă care limitează împrumuturile publice, a limitat capacitatea Germaniei de a investi în modernizarea economiei sale. Adoptarea tehnologiei și digitalizarea au fost o victimă a modelului fiscal auster.
Deși fostul cancelar Angela Merkel a promis că va investi miliarde de euro în internetul de mare viteză, banii nu au fost niciodată alocați. Acesta este un motiv pentru care Germania ocupă locul 36 din 38 de economii industrializate în ceea ce privește conexiunile rapide la internet.
În plus, și germanii sunt destul de reticenți în a îmbrățișa noile tehnologii. Faxurile sunt încă folosite în trei sferturi dintre companiile germane și una din patru firme încă le utilizează frecvent sau foarte frecvent, arătat un sondaj de anul trecut citat de Reuters.
Nu doar inovarea și tehnologia au suferit din lipsa investițiilor, ci și infrastructura publică. Agenția de presă arată că aproximativ 5.000 din cele 40.000 de poduri de-a lungul autostrăzilor din Germania sunt într-o stare atât de proastă încât au nevoie urgentă de reparații. În plus, starea proastă a liniilor de cale ferată face ca trenurile să întârzie frecvent.
Birocrația
Birocația germană, văzută adesea drept un semn al preciziei și ordinii, a devenit din ce în ce mai mult o barieră în calea inovației și a dinamismului economic. Reglementările complexe, procedurile de aprobare îndelungate și documentația necesară înăbușă inițiativele antreprenoriale și sunt un obstacol pentru economie.
De exemplu, AP arată că obținerea unei autorizații de construcție pentru o turbină eoliană poate dura ani. În plus, companiile care instalează panouri solare trebuie să se înregistreze la autoritățile de reglementare guvernamentale, dar și la cele locale, deși acestea din urmă ar putea transmite informațiile la nivel guvernamental.
O altă regulă impune restaurantelor să înregistreze manual termperatura frigiderului și să păstreze copii pe hârtie timp de o lună, chiar dacă datele au fost stocate digital.
Lipsa muncitorilor calificați
Companiile germane întâmpină probleme în găsirea angajaților cu competențe potrivite, de a IT-iști cu înaltă calificare și până la personal de îngrijire. Un sondaj al Camerei Germane de Comerț în rândul a 23.000 de firme arată că 43% dintre acestea nu pot ocupa posturile libere. Procentul a crescut la 58% în cazul companiilor cu peste 1.000 de angajați.
Asta în condițiile în care rata șomajului este scăzută, de 5 la sută.
În plus, populația îmbătrânită agravează problema.
Spre deosebire de începutul anilor 2000, când Germania era denumită „bolnavul Europei” din cauza problemelor economice generate de șomajul ridicat și piața muncii rigidă, problemele actuale sunt mult mai diverse și, prin urmare, chiar mai greu de rezolvat decât erau acum 20 de ani.
Analiștii JPMorgan spun că viitorul cancelar al Germaniei trebuie să ia câteva măsuri pentru a relansa economia.
Renunțarea la „frâna datoriilor”
„Frâna datoriilor”, impusă în Constituție după criza din 2008, limitează deficitul bugetar al guvernului federal la 0,35% din PIB. Acesta este mai strict decât regula Uniunii Europene ce limiteză deficitul la 3% din PIB și cu mult sub deficitul Statelor Unite, de 6-7%.
Criticii spun că regula limitează capacitatea de împrumut a țării, în ciuda spațiului fiscal pe care îl are Germania, având în vedere nivelul relativ scăzut al datoriei, de 60% din PIB.
Ridicarea limitei va permite atât creșterea investițiilor publice, a investițiilor pentru apărare, dar va pemite și creșterea cheltuielilor cu asistența medicală și pensiile, ca urmare a îmbătrânirii populației.
Revitalizarea industriei
Industria germană a primit o lovitură din cauza încetinirii creșterii economice după pandemie și a crizei energetice. Asta a îngreunat tranziția puternicie sale industrii auto de la vehiculele cu motoare cu ardere internă la vehiculele electrice. Totodată, companiile germane au pierdut teren în fața rivalilor din SUA și China.
Următorul guvern are sarcina de a recâștiga avantajul competitiv al firmelor germane, inclusiv prin investiții în infrastructura de energie regenerabilă, reducerea tarifelor de rețea și scăderea taxelor la electricitate.
Noua economie
Guvernul ar trebui să facă tranziția de la „vechea economie”, bazată pe industrii cu creștere redusă și orientate spre export, spre industrii cu creștere rapidă, precum tehnologia.
Analiștii arată că deși toate partidele vor să stimuleze creșterea prin degitalizare, inteligență artificială și startup-uri, tacticile lor diferă. CDU favorizează dereglementarea pentru a stimula inovația, în timp ce SPD și Verzii susțin acordarea de subvenții guvernamentale pentru aceste sectoare. Dar, având în vedere regulile fiscale stricte ale Germaniei, aceste soluții ar putea fi greu de implementat.
Reforma fiscală
Economiștii JPMorgan spun că pentru a susține creșterea e nevoie de revizuira Codului Fiscal. Măsura a fost susținută și de partidele germane în timpul campaniei.
CDU urmărește să reducă impozitul pe venit și pe cel pe profit, aliniind impozitul pe profit la nivelul celui din Marea Britanie și SUA, de 25%, de la 29,9% cât e acum în Germania. În același timp, SPD și Verzii se concentrează pe scutirea de taxe pentru gospodăriile cu venituri mici și medii.
Astfel de politici ar atenua presiunea asupra companiilor și gospodăriilor, dar ar duce la un deficit de finanțare pentru stat, ceea ce aduce din nou în discuție „frâna datoriilor”.
Imigrația și forța de muncă
Migrația a fost o problemă cheie în campanie. Acordul general este că e nevoie de atragerea imigranților calificați, ca urmare a îmbăătrânirii populației. Cu toate acestea, nivelul de deschidere către o imigrație largă a fost aprig dezbătut.
Experții spun că va conta gradul de deschidere al economiei, dar impactul său nu se va simți decât peste câțiva ani, pe măsură ce forța de muncă și dinamica demografică se adaptează.
