Globalizarea se renegociază. Oficial BNR, despre noua ordine economică și ce urmează pentru Europa
Globalizarea nu este pe cale să dispară, ci trece printr-un proces de renegociere în care eficiența economică este completată tot mai mult de criterii precum reziliența, securitatea și autonomia strategică, susține Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României. El avertizează că escaladarea protecționismului și a războaielor comerciale poate conduce la fragmentarea economiei mondiale și la pierderi de bunăstare pentru toate blocurile implicate.
Într-o analiză intitulată „Globalizarea renegociată, între hegemonie, protecționism și reziliență”, publicată marți, 1 septembrie, Badea arată că modelul economic global construit în ultimele decenii pe liberalizarea schimburilor, reducerea costurilor de transport și extinderea lanțurilor globale de valoare intră într-o etapă de transformare.
„Fenomenul la care asistăm astăzi nu indică în mod necesar abandonarea globalizării, ci mai degrabă un demers de modificare a modelului de dezvoltare pe care aceasta l-a susținut. Globalizarea nu dispare; mai bine spus, regulile, stimulentele și raporturile de putere care au făcut-o posibilă sunt renegociate”, susține prim-viceguvernatorul BNR.
Citește și Avertisment din partea FMI: Războiul comercial de tip „ochi pentru ochi” amenință economia globală
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Firme care aduc muncitori din Asia, prinse într-un mecanism cu facturi fictive. Prejudiciu de peste 6 mil. lei. Cum a funcționat schema
Eficiența nu mai este singurul criteriu
Potrivit lui Badea, globalizarea a produs câștiguri majore prin extinderea piețelor, circulația tehnologiei, capitalului și cunoașterii, însă beneficiile au fost distribuite inegal. Unele economii, regiuni sau categorii sociale au suportat costuri mai mari, în special prin relocarea activităților industriale și pierderea unor locuri de muncă.
„Nu toate țările, regiunile, sectoarele și categoriile sociale au beneficiat în aceeași măsură. În unele economii avansate, relocarea unor activități industriale pe principiul eficienței a generat pierderi concentrate de locuri de muncă și nemulțumiri sociale alimentate de percepția distribuției asimetrice a avantajelor economice. Dezbaterile publice au plasat în centrul preocupărilor disparități interne, accentuarea vulnerabilității unor comunități și sentimentul neliniștitor al diminuării sau chiar al pierderii controlului asupra unor capacități strategice.
Așadar, reala problemă nu este că globalizarea nu a generat bunăstare, ci că distribuția beneficiilor a fost inegală, iar costurile au fost resimțite disproporționat. Distincția devine deci esențială - o creștere a bunăstării globale poate coexista cu pierderi semnificative pentru anumite grupuri, sectoare sau regiuni. Și tocmai aceste pierderi concentrate au dobândit, în timp, o forță politică mult mai mare decât câștigurile difuze ale consumatorilor și ale economiei în ansamblu”, a explicat oficialul BNR.
Economia mondială se organizează tot mai mult în blocuri
Prim-viceguvernatorul BNR consideră că noua paradigmă globală tinde către o structură mai fragmentată, organizată în jurul unor blocuri economice și geopolitice. Această schimbare are însă costuri, întrucât lanțurile de aprovizionare construite exclusiv în interiorul unor blocuri politice pot fi mai sigure, dar sunt adesea mai puțin eficiente.
„De aceea, sunt rezervat în a descrie perioada actuală drept ‘sfârșitul globalizării’; ar fi mai potrivit să vorbim despre sfârșitul unei forme de globalizare”, continuă Badea.
În analiza sa, oficialul BNR acordă un spațiu important războaielor comerciale și efectelor tarifelor.
„În acest nou context, războaiele comerciale joacă un rol important. Tarifele pot proteja temporar anumite industrii, pot modifica stimulentele pentru investiții și pot deveni instrument de negociere; pot crea presiune asupra partenerilor comerciali pentru renegocierea unor acorduri sau pentru corectarea unor dezechilibre considerate excesive. Dar și tarifele implică un cost - pot majora prețurile și pot afecta industriile care utilizează bunuri importate. Nu în ultimul rând, pot genera represalii, conducând și la diminuarea schimburilor comerciale și a investițiilor.
Într-o economie profund interconectată, este dificil de delimitat câștigătorii și perdanții într-un conflict comercial. Un produs importat poate reprezenta simultan un concurent pentru o industrie locală și un input indispensabil pentru o altă industrie locală. Protejarea celei dintâi poate diminua competitivitatea celei de-a doua. Din acest motiv, efectele tarifelor trebuie analizate pe întregul lanț de valoare, nu doar la nivelul sectorului direct protejat. Mai mult, războiul comercial poate produce efecte dincolo de sfera comercială, iar escaladarea persistentă riscă să transforme o dispută comercială într-un proces mai amplu de fragmentare economică”, arată acesta.
Pornind de la estimări realizate de McKibbin, Noland și Shuetrim (2025), Badea analizează un scenariu de interacțiune comercială între SUA și restul Uniunii Europene. În scenariul în care un singur jucător introduce tarife, iar celălalt menține liberalizarea schimburilor, pierderile estimate în raport cu scenariul de bază ar fi de 0,046% din PIB pentru SUA și de 0,28% pentru restul UE.
„În schimb, în scenariul în care ambii jucători vor recurge la tarife comerciale (regim protecționist), pierderile aproape că se vor dubla.”
Badea concluzionează că, strict din perspectiva PIB real, nici SUA și nici restul UE nu au un stimulent economic să abandoneze liberalizarea, însă SUA ar avea o capacitate mai mare de a suporta costurile escaladării.
„Din perspectiva strictă a efectelor asupra PIB real, nici SUA, nici restul UE nu au stimulent economic să abandoneze liberalizarea. Matricea de mai sus spune că o abatere unilaterală de la liberalizare produce același vector de pierderi macroeconomice, indiferent cine inițiază abaterea de la liberalizare, însă SUA rezistă mai bine indiferent ce s-ar impune. Această proprietate a jocului prezentat exprimă hegemonia/reziliența SUA în matrice.
Deci indiferent de regimul protecționist considerat, costul relativ suportat de hegemon este mult mai mic decât costul suportat de partener. În contextual jocului propus, SUA nu este imună la protecționism, dar asimetria pierderilor îi oferă o capacitate mai mare de a suporta escaladarea. Într-un joc în care payoff-urile sunt definite exclusiv prin PIB real, liberul schimb constituie echilibrul Nash. Totuși, odată ce hegemonul abandonează unilateral acest echilibru, costurile tranziției către protecționism sunt puternic asimetrice”, a explicat oficialul BNR.
Te-ar putea interesa și SUA acuză peste 40 de țări că ajută China să evite tarifele lui Trump. Schimburi comerciale de 60 de miliarde de dolari, vizate
SUA, între dolar, salarii și excedent comercial
Leonardo Badea formulează și ceea ce numește o „imposibilă trinitate” pentru Statele Unite, ce presupune menținerea simultană a trei obiective: rolul hegemonic al dolarului în sistemul monetar internațional, menținerea unui nivel ridicat al salariilor în SUA și realizarea unui excedent comercial.
„Prin abordarea unei politicii protecționiste SUA poate realiza maxim două din cele trei obiective menționate. Totuși, o abordare bazată pe cooperare cu Europa, chiar dacă renegociată și pe baze diferite de cele din trecut (incluzând un acord bilateral de eliminare reciprocă a taxelor), ar putea conduce la atingerea de către SUA a tuturor celor trei obiective.”
Fragmentarea comercială nu înseamnă automat fragmentarea informației
Prim-viceguvernatorul BNR subliniază și diferența dintre actuala etapă și perioadele istorice de protecționism, întrucât inteligența artificială, digitalizarea, comunicațiile globale și mobilitatea capitalului intelectual fac mult mai dificilă izolarea completă a economiilor.
„Pot fi ridicate bariere vamale pentru bunuri și pot fi impuse restricții asupra unor investiții sau tehnologii sensibile. Este însă mult mai dificil să fie oprită circulația ideilor, a informației și a cunoașterii. Tocmai de aceea, fragmentarea comercială nu va produce neapărat o fragmentare echivalentă a cunoașterii. Lumea poate deveni simultan mai fragmentată în plan geopolitic și mai conectată în plan informațional”, menționează Badea.
Vezi și Canada ripostează în războiul comercial cu SUA. Ținta reală: vulnerabilitatea electorală a lui Trump
Riscul: o fragmentare costisitoare a economiei mondiale
Badea consideră că tensiunile comerciale actuale pot reprezenta încă o etapă de renegociere a globalizării și nu neapărat începutul deglobalizării, căci „un stat poate utiliza amenințarea cu tarife sau introducerea lor pentru a obține acces mai bun pe alte piețe, pentru a modifica anumite practici comerciale sau pentru a renegocia distribuția beneficiilor în cadrul relațiilor economice existente”.
„Dacă această interpretare este corectă, actualele tensiuni comerciale nu ar marca neapărat confruntarea dintre un ‘vechi model al globalizării’ și un ‘nou model al fragmentării’, ci ar putea reprezenta o etapă de renegociere a globalizării prin redefinirea regulilor comerțului și prin introducerea în ecuație a unor criterii subevaluate în perioada de maximă expansiune a globalizării. Riscul este însă ca instrumentul de negociere să devină o stare permanentă. Dacă tarifele generează represalii succesive, iar criteriul geopolitic ajunge să domine criteriul economic, procesul de reconfigurare se poate transforma într-o fragmentare autentică, cu pierderi de eficiență și bunăstare pentru toate blocurile implicate”, mai explică Badea.
Într-un astfel de scenariu, transformarea globalizării s-ar putea converti într-o fragmentare economică autentică, cu pierderi de eficiență și bunăstare.
„Iar provocarea este de fapt evitarea transformării acestei renegocieri într-un joc cu sumă negativă. O lume mai rezilientă nu trebuie să devină o lume mai săracă, iar securitatea economică nu trebuie confundată cu izolarea. Obiectivul rezonabil nu este întoarcerea la o economie fără interdependențe, lucru de altfel aproape imposibil în era digitală, ci dezvoltarea unui nou model echilibrat și mai sustenabil.
În fond, disputa actuală nu vizează atât înlocuirea modelului globalizării cu unul al deglobalizării, cât transformarea principiilor care îi structurează funcționarea – de la abordarea construită aproape exclusiv pe eficiență la abordarea care integrează, alături de eficiență, reziliența, securitatea și diminuarea disparităților. O gestionare prin cooperare și renegociere va conduce la transformarea globalizării. O gestionare predominant bazată pe conflicte economice și comerciale poate converti transformarea ei într-o fragmentare costisitoare a economiei mondiale, ale cărei efecte nimeni nu și le dorește”, a conchis oficialul BNR.
