Lovită de sancțiuni, Belarus se apropie tot mai mult de Rusia
Sancțiunile impuse de Uniunea Europeană și Statele Unite împotriva Belarusului, ca urmare a reprimării opoziției și implicării în războiul din Ucraina, nu au reușit să-l izoleze pe dictatorul Alexander Lukashenko. Dimpotrivă, acestea au împins Belarus să dezvolte legături tot mai strânse cu Rusia, transformând țara într-un aliat strategic al Kremlinului în conflictul din Ucraina.
După ce s-a desprins din Uniunea Sovietică la începutul anilor 1990, Belarus s-a aliniat tot mai mult Rusiei, spre deosebire de vecinii săi, legătură ce s-a consolidat pe măsură ce Rusia a purtat războiul împotriva Ucrainei.
Dictatorul Alexander Lukashenko, aflat la putere din 1994, a permis folosirea Belarusului ca bază pentru atacurile militare rusești asupra Ucrainei și ca locație pentru armele nucleare, evitând însă să trimită propriile trupe. Sprijinul său vine după mulți ani în care Vladimir Putin a finanțat guvernul în schimbul loialității politice.
De ce este Belarus important pentru Rusia
Belarus, cu peste 9 milioane de locuitori, se află la nord de Ucraina, având o graniță comună de câteva sute de kilometri. Teritoriul sudic se apropie de Kiev, transformându-se într-o bază utilă pentru trupele rusești în tentativa eșuată de a captura capitala ucraineană la începutul războiului.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Guvernul Niculescu menține reforma impozitării proprietăților. Trecerea la valoarea de piață se va face gradual
Țara mai are granițe cu Polonia, Lituania și Letonia, toate membre NATO, și reprezintă cea mai scurtă rută între Rusia și Kaliningrad, teritoriu rusesc izolat, aflat între Lituania și Polonia.
Sprijinul pentru războiul din Ucraina
În trecut, Lukashenko testa răbdarea lui Putin prezentând Belarus drept o națiune independentă, în pofida dependenței de energia și ajutorul financiar rusesc. Belarus nu a recunoscut oficial anexarea Crimeei din 2014 și a încercat să medieze criza.
Relația s-a schimbat în 2020, când Putin a câștigat mai multă influență, sprijinind reprimarea unei mișcări de opoziție bine organizate, care amenința să-l îndepărteze pe Lukashenko de la putere. Moscova a câștigat influență suplimentară prin împrumuturi de miliarde și prin încheierea unor acorduri preferențiale pentru furnizarea de petrol și gaze.
Din punct de vedere militar, armata rusă a desfășurat exerciții comune cu Belarus în săptămânile premergătoare invaziei la scară largă a Ucrainei, exerciții ce au permis Rusiei să transporte echipamente și trupe aproape de granița ucraineană.
NATO a estimat că aproximativ 30.000 de soldați ruși ar fi fost în Belarus la acel moment, potrivit Bloomberg. Forțele au rămas după încheierea exercițiilor și multe dintre ele au participat la invazie.
La câteva zile după începerea războiului, Belarus a renunțat la statutul său de neutralitate, oferind acoperire legală pentru trupele și armele rusești, iar anul acesta cele două țări și-au reluat exercițiile militare comune.
Sunt sancțiunile eficiente?
Europa și SUA au impus sancțiuni Belarusului după reprimarea opoziției post-alegeri din 2020, care a dus la aproape 3.700 de condamnări pentru participarea la proteste, potrivit Viasna Human Rights Center. Uniunea Europeană a spus că alegerile nu au fost „nici libere, nici corecte și nu au respectat standardele internaționale”, a condamnat violența împotriva protestatarilor pașnici și a cerut eliberarea celor reținuți.
Sancțiunile occidentale au fost intensificate pentru a pedepsi guvernul pentru încălcările drepturilor omului și implicarea în războiul din Ucraina. UE a blocat exporturile de bunuri și tehnologii ce puteau fi folosite de armată, iar penalitățile financiare impuse Rusiei de SUA și Marea Britanie după invazia în Ucraina au fost aplicate și Belarusului.
Ucraina însă nu a inclus Belarus pe lista sa de sancțiuni, deși a criticat implicarea țării în război.
Pe scurt, sancțiunile au testat modelul economic al Belarusului, bazat pe exportul de combustibili din petrol rusesc importat și vânzarea de potasiu către piețe importante precum China, India și Brazilia. Totuși, ele nu au fost suficiente pentru a-l determina pe Lukashenko să-și reconsidere alianța cu Putin.
