Situația impozitelor plătite de bucureșteni pe proprietate în fiecare sector al Capitalei. Economist: Guvernul vrea taxe ca afară
Impozitul pe imobile a crescut exponențial în 2026, argumentul decidenților fiind că era mult prea mic și în neconcordanță cu nivelul european, însă noua realitate pune o presiune suplimentară pe contribuabili, care vor achita obligații de plată mai mari.
Metoda de calcul se bazează pe următoarea formulă: suprafața imobilului se înmulțește cu valoarea impozabilă stabilită prin lege, apoi rezultatul se înmulțește cu un coeficient de corecție (dat de rangul localității și zona în care se află imobilul), la care se aplică apoi cota de impozitare aprobată de consiliul local. În București, această cotă este de 0,1%, fiind stabilită prin hotărârea CGMB (Consiliul General al Municipiului București).
În cazul apartamentelor, pentru că suprafața nu poate fi măsurată pe conturul exterior al blocului de locuințe, se aplică un coeficient de transformare.
Concret, pe exemplul unui imobil situat în Capitală, desfășurat pe o suprafață de 50 m², bucureștenii vor plăti:
- în zona A (centrală) = 487 de lei anual,
- în zona B (semicentrală) = 468 de lei anual,
- în zona C (periferică) = 450 de lei anual,
- în zona D (marginală) = 431 de lei anual.
Creșterea impozitelor pe locuință va fi resimțită în special de cei care anul trecut beneficiau de facilități fiscale în baza vechimii construcției.
| An construire imobil | Impozit 2025 (lei) | Impozit 2026 (lei) | Grad creștere impozit 2026/2025 (%) |
| 2015 | 261 | 487 | 86,59 |
| 1980 | 235 | 487 | 107,23 |
| 1960 | 183 | 487 | 166,12 |
| 1910 | 131 | 487 | 271,76 |
Sursă date: DITL Sector 5
Uniformizarea impozitului aduce o majorare cu aproape 300% în anumite instanțe, după cum se poate observa din tabelul de mai sus.
Din cele șase diviziuni administrative care compun harta Bucureștiului, excepție fac sectoarele 1 și 4, care au introdus plata diferențiată în funcție de anul edificării imobilului:
- sector 1: bloc vechi (1960) - 495 lei anual / bloc nou (>2015) - 471 lei anual
- sector 4: bloc vechi - 299 lei anual / bloc nou - 590 lei anual.
„În România, acest impozit pe proprietate, în total, reprezintă aproximativ 0,55% din PIB-ul României, în timp ce media din ţările europene este de peste trei ori mai mare, fiind de 1,85%.
Deci nivelul impozitului pe proprietate în România este unul foarte mic, comparativ cu investiţiile care trebuie făcute într-o localitate şi comparativ cu puterea de cumpărare din România versus ţările din UE. Aceasta este realitatea”, declara recent premierul Ilie Bolojan.
Reforma impozitării riscă să se transforme în coșmar fiscal
Odată cu aceste schimbări, colectarea taxelor și impozitelor ar trebui să devină o activitate profitabilă pentru administrațiile locale, însă atingerea obiectivului principal este încă departe: reducerea deficitului bugetar și a datoriei publice.
„Se va reduce deficitul? Doar marginal. Creșterea impozitului pe proprietate aduce bani în plus, mai ales la bugetele locale, dar nu repară deficitul României.
E o măsură de tip ''strângem câte puțin de peste tot''.
Impactul real depinde de două lucruri: cât se colectează efectiv și dacă primăriile folosesc banii eficient. În consecință, frustrarea crește și conformarea scade”, precizează economistul Claudiu Gheorghe, pentru DigiEconomic.
Majorarea impozitelor amplifică tensiunile în societate
Guvernul vrea taxe și impozite la nivelul celor din Uniunea Europeană, dar ignoră realitățile sociale. În absența unor măsuri de protecție, decalajele la nivelul comunității se accentuează.
„Comparativ cu UE, da, România a avut mult timp impozite foarte mici pe proprietate față de multe state membre. Diferența e că în țările cu taxe mari există frecvent și mecanisme de protecție (reduceri pentru locuința principală, plafonări, scutiri pentru venituri mici, facilități pentru pensionari), iar veniturile sunt mai mari.
În unele țări din regiune, taxarea e mai ''așezată'' (mai simplă/pe suprafață, uneori cu reduceri pentru domiciliu), deci nu e peste tot modelul ''scump și abrupt''.
Cât despre ''alinierea'' invocată de Guvern, actualizarea bazei de calcul e, în principiu, justificată. Problema e cum o faci.
Dacă te aliniezi doar la nivelul taxei, dar nu te aliniezi și la măsurile de echitate (locuință principală, venituri mici, etapizare), atunci alinierea devine mai degrabă un șoc fiscal decât o reformă.
Pe termen scurt vor exista tensiuni sociale pentru că lumea simte că plătește mai mult într-o țară unde nivelul de trai e încă sub media UE, iar creșterea vine brusc și uneori fără logică intuitivă: diferențe între sectoare, dispariția unor reduceri, calcule greu de explicat”, susține economistul.
Premisele pentru ca această schimbare fiscală să devină mai agreabilă:
- reducere clară pentru locuința principală,
- plafonare/ajutor pentru pensionari și venituri mici,
- creștere etapizată pe 2–3 ani, nu dintr-un salt,
- transparență: „am încasat X, am făcut Y” (altfel e doar o taxă în plus).
„Actualizarea normelor era necesară însă nu este o soluție magică pentru deficit. Iar forma abruptă și uniformă riscă să creeze tensiuni dacă nu vine cu protecții sociale și cu rezultate vizibile în servicii publice”, conchide Claudiu Gheorghe.
