Europa caută soluții după criza petrolului. Energia nucleară intră în prim-plan
Europa accelerează investițiile în fuziunea nucleară, o tehnologie considerată de mulți specialiști drept cheia independenței energetice. După criza declanșată de conflictul din Iran, liderii europeni caută soluții pentru a reduce dependența de importurile de combustibili fosili și pentru a-și securiza aprovizionarea cu energie, scrie Yahoo News.
Criza energetică recentă a readus în prim-plan o vulnerabilitate majoră a continentului: dependența de resurse externe. După izbucnirea conflictului din Iran, la finalul lunii februarie, transporturile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz au fost grav afectate. Situația a generat una dintre cele mai mari perturbări ale pieței petroliere din istorie, potrivit datelor furnizate de International Energy Agency.
Europa caută alternative produse local
În acest context, tot mai multe state europene analizează soluții care pot fi dezvoltate intern. Pe lângă energiile regenerabile și energia nucleară clasică, fuziunea nucleară începe să capete un rol tot mai important în strategiile pe termen lung.
RECOMANDAREA NOASTRĂ
Bolojan anunță noi investiții în infrastructura energetică: Se alocă 150 de milioane euro pentru dezvoltarea instalaţiilor de stocare
Această tehnologie este văzută ca o posibilă sursă stabilă, sigură și aproape inepuizabilă de energie, capabilă să reducă dependența de importuri și să ofere o mai mare autonomie energetică.
Ce este energia de fuziune și de ce este importantă
Energia nucleară poate fi produsă în două moduri: prin fisiune, utilizată în centralele actuale, și prin fuziune. În timp ce fisiunea presupune divizarea nucleelor atomice grele, fuziunea funcționează prin unirea nucleelor unor atomi ușori, proces care eliberează cantități foarte mari de energie.
Potrivit International Atomic Energy Agency, fuziunea poate produce de până la patru ori mai multă energie decât fisiunea și de milioane de ori mai mult decât combustibilii fosili. În plus, nu generează emisii de carbon și nu produce deșeuri radioactive pe termen lung, ceea ce o face atractivă din perspectiva tranziției energetice.
Cu toate acestea, tehnologia nu este încă disponibilă la scară comercială, iar dezvoltarea sa implică provocări tehnice și costuri ridicate.
Proiecte europene și tehnologii în dezvoltare
Unul dintre cele mai ambițioase proiecte europene este dezvoltat de Proxima Fusion, un startup fondat în 2023 și desprins din cadrul Max Planck Institute for Plasma Physics.
Compania dezvoltă reactoare bazate pe tehnologia „stellarator”, o alternativă la modelele clasice de tip tokamak utilizate în proiecte precum ITER. Ambele tehnologii folosesc câmpuri magnetice pentru a controla plasma la temperaturi extreme, însă diferă în modul în care asigură stabilitatea acesteia.
Stellaratoarele sunt mai dificil de proiectat și construit, dar pot funcționa continuu și sunt considerate mai stabile pe termen lung. Proxima Fusion lucrează în prezent la reactorul experimental Alpha, care ar putea deveni operațional la începutul anilor 2030.
Pe termen mai lung, compania își propune dezvoltarea proiectului Stellaris, o posibilă primă centrală comercială de fuziune din lume.
Germania își schimbă strategia energetică
Germania, care a renunțat la energia nucleară prin fisiune în 2023, își reorientează acum strategia către fuziune. Guvernul condus de Friedrich Merz a anunțat un plan de investiții de peste 2 miliarde de euro până în 2029 pentru susținerea dezvoltării acestei tehnologii.
Obiectivul este dublu: reducerea dependenței energetice și crearea unei noi industrii strategice la nivel european, într-un context global marcat de competiție pentru resurse și tehnologii.
Deși promițătoare, fuziunea nucleară rămâne o tehnologie în dezvoltare. Un studiu publicat în revista Nature Energy atrage atenția că estimările privind costurile și ritmul de dezvoltare ar putea fi prea optimiste.
Cercetătorii, inclusiv cei de la ETH Zurich, avertizează că reducerea costurilor ar putea fi mai lentă decât se estimează, iar implementarea pe scară largă ar putea dura mai mult decât se anticipează în prezent.
