Norman Manea: Comunismul, sistemul celor trei „O”: oprimare, orori, ovații
Întrebat dacă sunt recuperabili oamenii mutilați de comunism - așa cum a fost doica sa, evocată adeseori de scriitor - Norman Manea a spus că în marile tragedii colective până la urmă răspunsul este individual. Unii mutilați se regenerează, alți mutilați se compromit prin trădări continue, alți mutilați sfârșesc în culpă, în resemnare, în tristețe.
Norman Manea crede că în România comunismul a fost mai negru ca în alte părți, în primul rând pentru că se potrivea cel mai puțin țării, unde tradiția de stânga era mai slabă. Partidul Comunist avea în 1944 un număr ridicol de mic de membri, iar întregul spectacol politic românesc era totuși al unei democrații. „În '44 s-a impus un sistem străin și care a evoluat foarte rapid. În 1989, Partidul Comunist ajunsese la 4 milioane de membri, proporțional, era cel mai mare din Europa de Est. N-a fost doar o combinație între Stalin și Caragiale, a fost mai mult decât atât. Au fost trei litere „O” pentru acest sistem: oprimare, orori, ovație. Analiza comunismului ar trebui să se oprească cu onestitate și cu acuitate asupra fiecăruia dintre aceste aspecte”, a subliniat Norman Manea, invitat într-o ediție specială a „Jurnalului de Seară” din cadrul campaniei Digi24 „1989, anul care a schimbat lumea”.
În ceea ce-i privește pe nostalgicii comunismului, nu putem să-i împiedicăm pe oameni să aibă regrete, spune scriitorul. Când este vorba de tineri care cred că a fost bun comunismul, deși nu l-au cunoscut direct, aici e vorba de racilele unui prezent cinic, ale unui capitalism mafiot.
Urmăriți comentariile integrale ale scriitorului în materialul video de mai sus.
În aceeași emisiune, au vorbit despre comunism și despre nostalgicii comunismului scriitorul Dan Lungu, autorul cărții „Sunt o babă comunistă”, și regizorul Stere Gulea, cel care a transpus-o pe peliculă.
Dan Lungu a mărturisit că personajul cărții sale i-a fost inspirat de un personaj real, o bătrână pe care a întâlnit-o și care regreta comunismul. „Am fost surprins să văd că cineva poate regreta o perioadă neagră”. În opinia scriitorului, unii refuză dictatura, dar o stângă care nu e totalitară are ce căuta pe o scenă politică. Nu și totalitarismul, a subliniat Dan Lungu.
Nostalgicii „regretă acea solidaritate dintre oameni, ori acel control total, acea disciplină, care dădea un sentiment de siguranţă, își dădeau libertatea contra minimei rezistențe sigure, s-ar putea să fie pentru unii un contract interesant, pentru cei ce așteaptă să le pice de undeva de sus. Nu și pentru cei ce țin la libertatea de expresie”, a punctat scriitorul.
La rândul său, Stere Gulea spune că a încercat să înțeleagă punctul de vedere al acestor oameni fără să intre într-un discurs ideologic sau ideologizant. Filmul nu displace, poate că succesul e asigurat de abordarea pe un ton mai puțin încrâncenat, a explicat regizorul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
