POVEȘTILE CREDINȚEI. Martor în celula unui sfânt
„Monseniorul Ghica avea tuberculoză, avea un singur plămân valid, și ăla funcționa pe jumătate numa. Ei bine, a fost aruncat aicea în condițiile acelea grele. De ce? Pentru că el a fost arestat în august, luat de pe stradă având sutana pe el, or sutana nu era uniforma care se putea lăsa unor deținuți politici. În percepția comunistă, omul trebuia să rămână în izmene și în maiou. A fost introdus acest om bătrân ...într-o clipă s-a răspândit vestea în toate cele patru celule: a intrat monseniorul Ghica”, povestește Matei Boilă.
Pentru cei închiși, preoți și politicieni, venirea Monseniorului a fost un semn că Dumnezeu nu i-a părăsit. Cu toții știau cine este bătrânul misionar.
„Monseniorul Ghica era cunoscut, poate nu chiar personal, dar toți auziseră de el, era o personalitate extraodinară. Dintr-o dată ne-am repezit, eu care eram în celula de primire a celor de afară și îi intrebam cum e afară...ce vești sunt, când ne eliberăm..am fugit repede la monseniorul Ghica. Atunci mi s-a întâmplat momentul cel mai luminos din viața mea: i-am spus Monseniore, eu sunt Matei Boila..Ah..tu ești fratele a lui Nelu și a lui Nela...am să te binecuvântez. Eu, cu teribilismul vârstei, i-am spus ..Monseniore, nu merit să fiu binecuvântat...Atunci mi-a aruncat o privire încărcată de dragoste sfântă și mi-a spus: Ascultă, eu știu mai bine decât tine...tu ești al lui Hristos. Și a ridicat mâna să mă binecuvânteze. În momentul acela, am simțit cu putere că am revenit acasă pentru totdeauna, am căzut în genunchi și el m-a binecuvântat”, își amintește supraviețuitorul.
Prizonierii s-au străduit să-i facă Monseniorului viața cât mai ușoară în temniță. La ei în celulă venise un sfânt.
„Am fost în momentul acela foarte fericit și mulțumit de ceea ce mi s-a întâmplat. Imediat am dat sfoară în țară să i se aducă haine. Noi eram acolo în curs de judecată și aveam haine de afară, încă nu eram încarcerați. Repede unul a adus un palton, unul un pantalon. Eu am avut bucuria să am un pulover alb, mare, cald,un pulover foarte bun, împletit de sora mea Clara, și cu bucurie mare am venit să îl dau. Nu se poate, mi-a spus, cum crezi că îți iau eu hainele acum când vine iarna. Atunci am uzat de autoritatea mea de deținut vechi și i-am spus Trebuie să îl luați, eu am hainele mele . L-a luat cu greu și asta a fost haina pe care a purtat-o foarte mult timp și am fost foarte fericit să îi dau această haină”, subliniază Matei Boilă.
Interogatoriile încercau să-i distrugă Monseniorului credința, să-l facă să-și trădeze Biserica, enoriașii și pe Dumnezeu.
„I s-a organizat un proces de trădare. Ce mi-a spus el..Măi copii, eu așa oameni nepricepuți și incapabili să înțeleagă lucrurile cele mai elementare, ofițeri care ne conduc acum, eu nu am văzut. Ca să mă silească să spun lucruri neadevărate în legătură cu participarea mea la un complot, spionaj în favoarea Vaticanului, ca să mă silească, organizeaza ce? Din când în când vin câțiva ofițeri la mine și îmi organizează un fel de proces de parodie și mă condamnă la moarte..apoi îi pun pe cei cu pușca, pe mine mă amenintă și spun Foc. Nu vă dați seama ce proști pot să fie...Nu își dau seama că ei mă amenințau cu ceea ce eu îmi doream mai mult: să mor martiric pentru Hristos, cu asta mă amenințau ei”.
Cu dragoste, bunătate și credință, Monseniorul, Vladimir Ghika le-a arătat fraților de suferință calea către adevărata libertate, prin mântuire și prin sacrificiu.
„Ca să vedeți doar un exemplu, când a intrat am făcut o greșeală mare: l-am întrebat când vom fi liberi și în momentul în care am spus lucrul asta si am văzut privirea lui zâmbind, așa, mi-am dat seama prostia pe care o spun: Îl întrebam când vom fi liberi pe cel mai liber om pe care l-am întâlnit vredodată. Om pe care simțeam că e dincolo de zidurile închisorii, că nu îl apasă închisoarea cu nimic, atunci mi-am dat seama și i-am spus: vai, monseniore, iertați-mă. Și el a zis...nu, dragă, știu eu..veți fi și voi liberi”, a subliniat Matei Boilă.
După ce a fost eliberat, Matei Boilă l-a urmat pe Hristos și a devenit preot. Întâlnirea cu monseniorul Ghika a fost cea mai importantă și mai profundă din toată vițta sa. A fost un exemplu de jertfă și de credință.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
