Un guvern reșapat și o decizie care complică răfuiala din PSD

Data actualizării: Data publicării:
Andreea Nicolae
Andreea Nicolae
Jurnalistă Digi24.ro
180129_INVESTIRE_FINAL_006_iohannis dragnea tariceanu INQUAM_Photos_Octav_Ganea
Foto: InquamPhotos/Octav Ganea

Conducerea extinsă a PSD a decis ca nu mai puțin de opt ministere să-și schimbe titularii. Asta după ce, în ultima lună, alte trei portofolii - Cercetare, Afaceri Europene și Educație - și-au găsit noi șefi. Înnoirea a aproape jumătate din echipa guvernamentală este pe deplin justificată dacă privim situația din perspectiva eficienței și performanței Cabinetului Dăncilă. Numirile decise însă luni în Kiseleff arată mai degrabă că altele au fost resorturile. Iar decizia președintelui Klaus Iohannis, de a refuza două dintre propunerile PSD, nu face decât să catalizeze întreaga situație.

180129_INVESTIRE_FINAL_006_iohannis dragnea tariceanu INQUAM_Photos_Octav_Ganea
Sursă foto: INQUAM PHOTOS / Octav Ganea

PSD i-a propus președintelui ca trei foști miniștri să revină în echipa guvernamentală. Ministerul Dezvoltării, gestionarul a zeci de miliarde de lei destinați primarilor și șefilor de consilii județene, ar fi trebuit să-i revină lui Ilan Laufer, absolvent al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport. Fost ministru pentru IMM-uri în Guvernul Tudose, Laufer apărea, în urmă cu circa un an, pe lista miniștrilor aflați la un pas de remaniere, fiindcă i se reproșa în PSD „inactivitatea guvernamentală”. În spațiul public, Laufer s-a remarcat, de altfel, ca ministru pentru IMM-uri, prin explicațiile despre pictorialul dintr-o revistă glossy și despre casa de 800 de metri pătrați, dar și prin declarațiile despre cum 100 de euro valorează în România cât 200 de euro în Marea Britanie și prin rățoiala la ambasadorul Canadei, care îndrăznise să vorbească despre modificarea legislației penale de către majoritatea PSD-ALDE. Cu toate acestea, dacă președintele Klaus Iohannis nu ar fi refuzat revocarea lui Paul Stănescu și, implicit, numirea propusă de PSD, Laufer s-ar fi întors să împartă grămada de bani publici după bunul plac al susținătorului său, baronul de Neamț Ionel Arsene, și al lui Liviu Dragnea.

Ceilalți doi „foști” acceptați de Klaus Iohannis sunt Gabriel Beniamin Leș și Alexandru Petrescu. Primul, la Apărare, a mai condus ministerul în perioada premierului Sorin Grindeanu. Dacă, la finalul celor șase luni de mandat din 2017, Leș apărea în evaluarea făcută la partid ca având zero măsuri îndeplinite din programul de guvernare, mai nou el s-a remarcat prin criticile pe care le-a adus Bruxelles-ului, în contextul Rezoluției UE: „Asaltul asupra României la Bruxelles. Spectacolul regratabil la care am asitat zilele trecute în Parlamentul European are într-o mică măsură legătură cu realitățile pragmatice din România, energiile descătușate în legislativul de la Bruxelles nefiind altceva decât o răfuială politică viscerală declanșată în prag de alegeri europarlamentare între marile familii politice”.

Al doilea, Alexandru Petrescu, a fost și el preluat din echipa Grindeanu, cea despre care Liviu Dragnea spunea, la moțiunea de cenzură din 21 iunie 2017 că „nu a performat”. După ce a fost plimbat pe la Ministerul Economiei și pe la Mediul de Afaceri, acesta este pus acum la Comunicații, deși bilanțul realizat la final de mandat de ministru nu arăta nici pentru el prea bine.

Cărțile de vizită ale lui Leș și Petrescu nu l-au împiedicat pe Klaus Iohannis să le semneze decretele de numire. La fel a procedat și cu Niculae Bădălău (supranumit „baronul Ficățel”, după ce a fost acuzat de trafic de influență într-un dosar DNA, condamnat înainte de Revoluție pentru furtul a patru saci de grâu), Marius Budăi, fostul șef al Casei de Pensii Botoșani și al Agenției Județene pentru Prestații Sociale Botoșani, care a făcut facultatea la 36 de ani, Matei Breaz (cel care declara că o mamă singură cu doi copii „a fost o familie, dar s-a întâmplat ceva şi nu mai este”) și Bogdan Matei (cel care se declara dispus, la preluarea mandatului de parlamentar, să voteze pachetul de legi al lui Hammurabi).

În total, din cele opt propuneri primite din Kiseleff, Klaus Iohannis a acceptat șase și a respins două. Prin urmare, pe moment, Paul Stănescu rămâne vicepremier în Cabinetul Dăncilă, iar Lia Olguța Vasilescu a rămas pe dinafara Guvernului, fiind acceptată revocarea ei de la Muncă, dar fiind refuzată numirea ei la Transporturi.

Ce ne spune acest lucru? În primul rând că, pentru prima dată în ultimii doi ani, președintele Klaus Iohannis iese din postura de spectator pasiv și, în loc să mai dea „o șansă” PSD punându-și, iar și iar, semnătura pe propunerile venite de la Liviu Dragnea, devine jucător. Nu este vorba de a sabota funcționarea Guvernului, care și așa funcționează cum funcționează, ci de a-și exercita atribuțiile constituționale și de a nu mai accepta, fără niciun fel de filtru numirile decise în Kiseleff. Cel mai recent s-a întâmplat, după cum bine știm, zilele trecute, la numirea Ecaterinei Andronescu.

În al doilea rând, decizia lui Iohannis ne spune că se va înteți scandalul. În PSD, dar și în societate. Practic, la acest moment, scoaterea din Guvern a Liei Olguța Vasilescu și păstrarea lui Paul Stănescu, în ciuda hotărârii impuse în CEx de șeful PSD, înseamnă un sprijin indirect dat de Iohannis taberei contestatarilor lui Liviu Dragnea. Un aliat al șefului PSD a ieșit de la butoane, un inamic al acestuia rămâne pe baricade, așa că ne putem aștepta să se inflameze iar situația în partid, să curgă cu acuzații de „pactizare” cu „dușmanul de la Cotroceni”, să se umple ecranele televizoarelor cu declarații de război la adresa președintelui care „se amestecă” în viața PSD.

Dincolo de declarațiile belicoase, rămâne de văzut care vor fi, concret, contramăsurile social-democraților. Pentru ca Lia Olguța Vasilescu să reajungă în Guvern, Liviu Dragnea și aliații săi vor apela, cel mai probabil, la Curtea Constituțională, care să spună cum ar trebui interpretată legislația când e vorba de revocarea unui ministru concomitent cu numirea lui la un alt minister. Varianta ar fi cea mai decentă pentru coaliția PSD-ALDE, în condițiile în care propunerea lui Vasilescu tot pentru Transporturi s-ar lovi de decizia Curții Constituționale în cazul Norica Nicolai (nr. 98/2008 - „Preşedintele României poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru. Primul-ministru este obligat să propună o altă persoană”), iar propunerea lui Vasilescu la un alt minister ar fi o schemă prea penibilă chiar și pentru coaliția PSD-ALDE.

Apoi, pentru a scăpa de Paul Stănescu, tabăra Dragnea va apela tot la Valer Dorneanu și ceilalți aliați de la CCR, pentru a stabili că președintele nu poate avea drept de veto în privința propunerii de revocare a unui membru al Guvernului. Direcția a fost deja sugerată de deputatul PSD Eugen Nicolicea, care a spus că „posibilitatea refuzului la revocare nu există”.

Și ne mai putem aștepta ca decizia lui Klaus Iohannis să reînvie discursurile despre declanșarea procedurii de suspendare a președintelui, doar că sincronizarea este foarte proastă pentru pesediști, mai ales după ce au țipat cât au putut că România este pregătită să preia președinția Consiliului UE de la 1 ianuarie 2019.

Urmează o perioadă interesantă.

Partenerii noștri