Măsuri asigurătorii în valoare de aproximativ 10 miliarde de lei emise de ANAF în cauze aflate în cercetare penală vor fi ridicate în 6 martie din cauză că legiuitorul - Guvernul sau Parlamentul - nu a reușit să corecteze în timp util o prevedere legală declarată neconstituțională de CCR, scriu jurnaliștii de la Hotnews.
În 21 ianuarie, Curtea Constituțională a publicat decizia 581 din 1 octombrie 2019 care stabilea că prelungirea automată a sechestrului ANAF până la finalul cercetării penale este neconstituțională.
Curtea a stabilit că legiuitorul nu are competenţa de a reglementa menţinerea măsurii asigurătorii administrative pe un termen nedefinit şi aleatoriu.
Astfel, „revine legiuitorului să identifice mecanismele procedurale adecvate prin care să fie respectate exigenţele statului de drept” și care să asigure că drepturile şi/sau măsurile prevăzute nu sunt „teoretice şi iluzorii”.
Potrivit legii CCR 47/1992, dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CCR dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Acest termen de 45 de zile expiră în 6 martie / Nici Parlamentul și nici Guvernul - la inițiativa Ministerului Finanțelor, ministerul de resort responsabil - nu au corectat prevederile legislative declarate neconstituționale.
Măsurile instituite anterior deciziei CCR și pentru care a fost sesizat parchetul și care îndeplinesc termenul de 6 luni, respectiv 1 an - rămân valabile până la expirarea termenelor.
Măsurile care în 6 martie au ieșit din aceste termene - 6 luni sau 1 an - vor fi ridicate.
În dosarele penale aflate în prezent în cercetare penală sunt impuse măsuri asigurătorii de circa 10 miliarde de lei, pentru care nu există titluri de creanțe emise.
Citește materialul complet pe Hotnews.ro
Reacția ANAF: Cifrele vehiculate reprezintă o exagerare
Fiscul a emis un comunicat de presă cu privire la acest informații:
„Informațiile aparute în presă în legatură cu punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019, referitoare la măsurile asigurătorii dispuse de către organele fiscale ale ANAF nu reflectă realitatea, iar cifrele vehiculate reprezintă o exagerare.
Măsurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019 au fost avute în vedere la elaborarea Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, acestea neavând un impact semnificativ.
Măsurile asigurătorii instituite ce se circumscriu Deciziei Curții Constituționale aparțin într-un procent de peste 60% unor contribuabili care în prezent sunt în procedura de insolvență sau inactivi din punct de vedere fiscal.
În acest sens, organele fiscale analizează situația fiscală pentru fiecare caz în parte, înainte de a proceda la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Organele fiscale pot dispune măsuri asigurătorii în conformitate cu prevederile art. 213 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, rămas neafectat de Decizia nr. 581/2019 a Curții Constituționale, care sunt valabile pe o perioadă de cel mult 6 luni, acest termen putând fi prelungit până la un an, ceea ce în opinia MFP și ANAF reprezintă un termen rezonabil.
Decizia nr. 581/2019 a Curții Constituționale motivează faptul că există o nepermisă confuzie între procedura administrativă și procedura penală. Măsurile asigurătorii administrative capătă valențele unor veritabile măsuri procesuale specifice procesului penal și care ar trebui dispuse de organele judiciare, respectiv în cadrul urmăririi penale, de către procuror, iar în faza de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară/instanța de judecată.
Totodată, Decizia precizează faptul că în cazul anumitor infracțiuni luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar dispunerea acestora se realizează exclusiv de procuror în cursul procesului penal, şi nu de organele fiscale în procedură administrativă.
În acest context, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de catre organele fiscale este o măsură care nu afectează asigurarea gradului de recuperare a eventualelor prejudicii.
Procesul de reorganizare al DGAF vizează creșterea eficienței și calității actelor de sesizare penală, având în vedere și faptul că 71% din totalul sesizărilor penale soluționate au reprezentat soluții de clasare/renunţare la urmărirea penală, iar 29% soluţii de trimitere în judecată.2013
Astfel, așa cum rezultă din proiectul de act normativ privind reorganizarea ANAF, este necesară optimizarea proceselor de activitate, întărirea capacității de control operativ și inopinat în scopul creșterii calității actelor de control încheiate, prin fundamentarea corespunzătoare a constatărilor fiscale, inclusiv a actelor de sesizare penală de către DGAF.”
Editor: Robert Kiss
