(P) Din Toronto în Greenfield: Povestea unei familii care s-a întors în România și se bucură de viața într-un cartier aproape de natură

Când pleci din țară cu gândul că nu te vei mai întoarce niciodată, ce te poate face totuși să revii? Pentru Mihaela Zaharia și soțul ei, care au emigrat în Canada în 2017, dorul de familie a fost factorul decisiv. În același timp, și-au dat seama că pot duce o viață bună și în București, în cartierul unde locuia deja sora Mihaelei. Așa că, după câțiva ani petrecuți la Toronto, cuplul a găsit locul pe care îl poate numi „acasă”, în cartierul Greenfield Băneasa.

Mihaela și soțul ei au hotărât să se întoarcă în România după mai puțin de un an în Canada, însă au amânat revenirea ca să poată strânge bani pentru locuința pe care și-o doreau în țară. Pandemia a grăbit lucrurile, astfel că în vara anului 2020 s-au întors, după ce ambii se transferaseră cu locurile de muncă în România.

„Aveam doar 2-3 geamantane cu haine și amintiri și am început o viață nouă aici”

Au știut de la început că vor să locuiască în zona de nord a Bucureștiului, își doreau să fie aproape de natură și aveau o sumă fixă de bani la dispoziție, iar apartamentul din Greenfield în care locuiesc astăzi a îndeplinit toate criteriile lor. Între timp, Mihaela și soțul ei au devenit părinți, iar felul în care își pot crește băiețelul în acest cartier nu a fost decât o confirmare că hotărârea de a se muta aici a fost una foarte bună.

„Decizia de a ne întoarce a fost simplă. După câteva luni de la emigrare ne-am dat seama că, din punct de vedere financiar, putem avea o viață bună și acasă, cu joburile noastre. Covid-ul ne-a grăbit decizia. Pierdeam rude, prieteni, și voiam să fim cât mai repede și cât mai aproape de ai noștri. Am venit în august 2020, iar imediat după ce am ieșit din carantină am vizionat câteva apartamente în Greenfield. L-am ales pe cel care se încadra în bugetul nostru și era mobilat de către Impact, ceea ce ne-a ajutat foarte mult. Aveam doar 2-3 geamantane cu haine și amintiri și am început o viață nouă aici”, povestește Mihaela.

„Am realizat de la început beneficiile de a crește un copil aici”

Un mare avantaj a fost faptul că sora ei locuia de câțiva ani cu familia în Greenfield și erau foarte mulțumiți de viața din acest cartier.

„În primele luni după ce ne-am mutat, am lucrat pe fus canadian, așa că aveam liberă prima parte a zilei și o petreceam cu nepoțica mea, care avea atunci doi ani și jumătate. Nu erau atât de multe restaurante și locuri unde să te relaxezi ca acum, însă am realizat încă de pe atunci beneficiile de a crește un copil aici. Căutam «comori» în pădure, construiam cazemate din crengi, ne jucam în parcuri cu alți copii și interacționam constant cu vecinii. Acum ne ajutăm și ne vizităm des, știm că avem pe cine conta, iar asta a fost esențial în primul an de viață al copilului nostru”, subliniază Mihaela.

De altfel, ea precizează că, deși canadienii sunt extrem de politicoși, „era greu să îți faci prieteni adevărați, pe care să poți conta și care să te ajute oricând”.

„Ne programam întâlnirile cu săptămâni în avans, iar spațiul personal era extrem de bine respectat. Aici, în Greenfield, ne-am împrietenit cu vecinii, ne ajutăm cu diverse lucruri, cu mâncare, cu o supă caldă când copilul e bolnav și nu te simți niciodată prost să bați la ușă și să ceri ajutor, chiar dacă nu ai anunțat în prealabil”, adaugă ea.

Facilități și apropiere de natură

„Cel mai frumos lucru la locul unde stăteam în Toronto era că aveam orașul și natura aproape. Fiind un oraș nou comparativ cu cele europene, a fost construit lângă apă, în mijlocul naturii, păstrând zone largi de pădure în cartierele rezidențiale”, continuă Mihaela.

Imobilul în care locuiau în Canada era „extrem de bine amplasat și conectat cu tot orașul”, având la subsol un centru comercial cu sală de sport, magazine și intrare directă la metrou. La scurt timp după întoarcerea lor în țară a fost inaugurat „și în Greenfield un centru comercial similar, iar centrul Wellness este mult, mult mai frumos”.

„De asemenea, ieșim cu drag la unul dintre restaurantele noastre preferate din Greenfield Plaza, unde avem parte de o servire impecabilă și un meniu variat, sau la una dintre cele două cafenele cu cafea de origine, absolut delicioasă. Recent s-a deschis și un magazin cu plante și obiecte create de artizani români, unde ador să-mi petrec timpul, să aflu povești și să cumpăr mici obiecte pentru acasă”, mai povestește ea.

Acum, Mihaela și familia ei se bucură, în egală măsură, de apropierea de natură și de facilitățile pe care le au la dispoziție în cartier.

„Zilele noastre sunt mult mai ancorate în ritmul naturii. Diminețile încep cu o plimbare în parc sau în pădure, mai ales dacă vremea este frumoasă. Timpul petrecut afară face parte din rutina noastră zilnică. După-amiezile le petrecem fie la locurile de joacă, fie la cafenea, unde ne întâlnim cu alți părinți și copii. Seara, dacă vremea permite, ieșim din nou la o scurtă plimbare. Faptul că avem natura la câțiva pași ne ajută să fim mai relaxați și mai prezenți în viața de familie”, declară Mihaela.

„Am avut cea mai frumoasă vară împreună cu fiul meu, la piscina din cartier și în pădure”

În plus, comunitatea din Greenfield și faptul că fiul ei poate interacționa constant cu alți copii de vârsta lui sunt beneficii majore, crede ea.

„Acum, aflându-mă în concediu de maternitate, mă simt extraordinar având lângă mine și alte mămici – ne ajutăm și ne susținem reciproc. Piscina clubului Wellness este un alt beneficiu extraordinar. Am avut cea mai frumoasă vară împreună cu Toma, fiul meu, la piscină și în pădure. Mă puteam relaxa cât timp dormea, apoi ne distram în apă. Mulți prieteni care veneau în vizită ne spuneau că trăim ca într-un resort. Într-adevăr, vara ne simțim ca în vacanță”, explică Mihaela.

Parcurile sunt un alt mare plus, la fel și siguranța din cartier, Mihaela precizând că nepoata ei iese singură la joacă de la 5 ani. Iar recent, o zi obișnuită de duminică, după o ninsoare abundentă, a făcut-o să-și amintească cu drag de atmosfera din copilăria ei.

„Am avut parte de câteva zile cu zăpadă multă, iar copiii și-au făcut derdelușuri pe fiecare grămadă de zăpadă adunată de utilaje. Se auzeau chicoteli și râsete la tot pasul. O mămică a ieșit cu gogoși calde și le-a împărțit copiilor. Mi-am amintit de copilăria mea, la țară, de joaca de pe uliță – lucruri care s-au pierdut în urbanul de azi, dar care, iată, mai rezistă în comunități ca a noastră”, concluzionează Mihaela.

Editor : A.D.V.