Împreună fără ură. Trei povești ale unor oameni care se luptă cu discriminarea doar pentru că s-au născut în familii de rromi
Culoarea pielii, locul nașterii, familia din care provii... În România, toate acestea încă pot decide cine ești, înainte să apuci să spui ceva. Campania "Împreună fără ură" continuă cu trei povești ale unor oameni care se luptă cu discriminarea doar pentru că s-au născut în familii de rromi.
Oana, actriță apreciată pe una dintre marile scene ale Capitalei nu și-a ascuns niciodată originile chiar dacă a avut de suferit. Cristi e mai mult decât un simplu medic pentru pacienții săi nevoiași. Iar Cătălina conduce astăzi lupta împotriva discriminării, deși ea însăși a cunoscut ura rasială de mică. Toți trei au muncit mult să-și depășească etichetele, dar cicatricile au rămas.
Ceea ce a scos-o pe Cătălina din acest loc este școala și îngrijirea cu care bunicul ei a trimis-o în fiecare zi să învețe, chiar dacă trebuia să facă peste 3 km pe jos.
"Aici am învățat până în clasa a 4-a a, aici învățam simultan. Practic eram toate clasele de la clasa I până în clasa a IV-a. N-ai cum să uiți, când te trezește bunicul cu Radio România Actualități. El este cel care m-a ajutat și care a luptat pentru mine", spune Cătălina.
Bunicul a motivat-o și cu o scrisoare, pe care Cătălina încă o are și acum:
Tataie, eu nu știu care este cazul de nu mi-ai mai scris, nu știu ce rost este cu tine, probabil că nu mai ai bani să cumperi un plic. Eu te rog foarte mult cum primești acest plic, să-mi spui dacă ai mai luat vreo notă, că eu mă bucur când iei notă mare. Să fii fată deșteaptă, să înveți bine, că eu mă laud cu tine și că ești avocată, mă mândresc cu tine, tataie, te rog foarte mult să nu duci grija noastră. Eu cam atât am avut de scris, la revedere și spor la învățătură.
"Niciodată nu m-am gândit că această scrisoare va deveni așa, o moștenire care nu echivalează cu nicio altă casă, bogăție pe care aș fi putut să o primesc".
În biroul de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, unde astăzi ocupă funcția de secretar de stat, recunoaște că drumul a fost anevoios, s-a lovit de discriminare, de sărăcie și de descurajările unor profesori, dar nu s-a lăsat. Vorbele bunicului au ajutat-o mereu să meargă înainte și așa a ajuns să fie prima din familie, nu cu una, ci cu două facultăți. A terminat Facultatea de Limbi Străine și Dreptul. Acum îi apără pe cei vulnerabili.
"Aici mi-am pus un fel de ancoră, ceva ca să-mi aduc aminte că de acolo am pornit, și pentru ei, și că vreau să facă o o societate mai bună și incluzivă și dreaptă", spune Cătălina.
În instituțiile de stat există discriminare etnică?
Da. Și în școală. Am avut cazuri, chiar și anul trecut, cu clase, școli separate, cu calitate a educației slabă în școlile cu romi. Când vezi cazurile de discriminare și nu poți să le probezi...N-ai probe, dar tu știi că acolo este discriminare, pentru că și tu ai simțit-o și toată viața ta știi că ceva acolo este. E complicat.
____________________________________________________________________________________________
La 80km de București, în Valea Argovei. Un doctor a devenit salvator pentru comunitatea de aici. Medicul de familie Cristi Irimescu. Este mândru de originile sale, chiar dacă de-a lungul timpului s-a izbit de discriminare.
"Dintr-o familie de romi, romi cărămidari, o combinație de neamuri, cărămidar, vătrași și geambași, unii se ocupau cu caii, unii se ocupau cu vândutul și fabricarea de cărămizi, și vătrașii erau cei care nu aveau o ocupație. Sunt cei care au fost eliberați de la curțile domnești. Da, ura am simțit-o întotdeauna. Doar pentru că ești rom, ești automat văzut ca un om care nu o să reușească", explică medicul Cristi Irimescu.
Dar a reușit, și, din puținul pe care l-a avut, a decis să ajute. În ciuda lipsurilor, a ales să muncească în Valea Argovei pentru că a știut că aici este mare nevoie de ajutor.
Nu de puține ori cumpără din banii săi medicamente pentru pacienți și teste de gripă, dar are și un depozit în care strânge alimente, haine și jucării pentru pacienții săi nevoiași.
"Aici am creioane pentru copii, le folosesc drept răsplată că sunt cuminți și mai donăm la școală, este foarte mare nevoie. Sunt foarte mulți oameni săraci. Îmi place să am grijă de oameni, nu doar de sănătatea lor. Eu încerc să depășesc momentele astea de ură ale oamenilor, pentru că atunci când pun că stetoscopul pe pieptul pacientului, eu nu aud diferențele. Da, eu aud o inimă care bate și atât"
____________________________________________________________________________________________
Oana Rusu este actriță și și-a asumat public rolul de apărător al celor discriminați etnic. Un drum obositor, pentru că discriminarea este peste tot, dar simte că e o datorie pe care o are pentru copiii ei.
Bine ați venit pe scena mare a Teatrului Național de Operetă și Muzical Ion Dacian. M-am născut la Iași într-o familie mixtă. Mama e româncă, tataie de etnie romă. Suntem cinci copii. Bunicul meu, dacă mergem un pic și mai în spate, a fost mănuitor de decor.
Te-ai confruntat cu discriminare de-a lungul timpului, ai întâlnit-o?
Am întâlnit-o de multe ori. Discriminarea etnică e oriunde și oricând. Dacă ieși un pic pe stradă, clar o întâlnești. Mergem cu troleibuzul, de exemplu. Și foarte liniștiți, oamenii spun "țiganii ăștia, i-aș băga la gazare pe toți". Adică sunt nenumărate exemple pe care le-aș putea da.
Ce te deranjează cel mai tare din tot ceea ce se spune despre romi?
Mesajul general care se transmite despre romi. E un rău general.
Fiecare dintre aceste povești e purtată cu demnitate și cu dorința de a face bine în jur. Într-o lume în care devine foarte ușor să judeci pe diferite criterii și să ataci, poți să alegi să dai aripi. Ura cunoaște ura, iar bunătatea îndeamnă la bine. Totul e o alegere.
Editor : A.D.V.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
