Timp de decenii, înțelepciunea convențională a susținut că dobândirea virtuozității absolute la vârsta adultă era imposibilă, scrie Study Finds. Însă un nou studiu sugerează contrariul, arătând că, prin antrenament structurat, muzicienii adulți își pot îmbunătăți în mod semnificativ capacitatea de a identifica notele muzicale - ceea ce contrazice ipotezele de lungă durată cu privire la perioadele critice din dezvoltarea muzicală.
Intonația absolută (AP), cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de „intonație perfectă”, este capacitatea rară de a numi o notă muzicală fără un ton de referință - cum ar fi recunoașterea instantanee a faptului că prima notă din „La mulți ani” este un Sol.
În mod tradițional, a fost considerată o trăsătură înnăscută, care necesită atât o predispoziție genetică, cât și o pregătire muzicală intensă în copilăria timpurie.
Cercetătorii de la Universitatea din Surrey și de la Universitatea chineză din Hong Kong au conceput un program de formare computerizat de 8 săptămâni pentru a testa dacă muzicienii adulți ar putea dezvolta abilități asemănătoare AP. Rezultatele, publicate în Psychonomic Bulletin & Review, sugerează că, dacă au suficientă practică structurată, adulții pot învăța să recunoască subtilitățile muzicale cu un grad ridicat de acuratețe - un lucru considerat mult timp imposibil după copilărie.
Studiu
Un grup de 12 muzicieni adulți (cu vârste cuprinse între 19 și 44 de ani) au finalizat programul riguros de instruire. Aceștia nu erau începători; toți trecuseră cel puțin nota 6 la examene muzicale recunoscute. Grupul a inclus atât vorbitori de limbi tonale (de exemplu, cantoneză), cât și vorbitori de limbi non-tonale (de exemplu, engleză și germană).
Participanții s-au antrenat folosind un sistem structurat care le-a cerut să identifice rapid tonurile de pian după nume. Dificultatea programului a crescut treptat, introducând limite de timp și cerințe de acuratețe mai stricte, împiedicând în același timp utilizarea strategiilor de intonație relativă.
Înainte de instruire, participanții identificau corect doar aproximativ 14% din tonuri. Până la sfârșitul programului, acuratețea lor s-a dublat, ajungând la aproape 32%, o îmbunătățire de 128,1%. Poate cel mai surprinzător, doi participanți - un vorbitor nativ de ebraică care a început muzica la vârsta de 24 de ani și un vorbitor nativ de cantoneză - au atins rate de acuratețe de 89% și, respectiv, 78%. Performanțele lor s-au apropiat de nivelurile raportate în studiile anterioare ale posesorilor de PA pe tot parcursul vieții.
În plus față de acuratețe, instruirea a îmbunătățit viteza și precizia identificării înălțimilor. Eroarea medie în numirea tonurilor a scăzut cu 42,7%, iar participanții au putut identifica notele în aproximativ 2-3 secunde - un timp de răspuns comparabil cu cel al unor persoane născute cu AP.
Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că studiul lor nu dovedește că toți adulții pot face trecerea către „pasul absolut”. Unii participanți au progresat mai mult decât alții și a existat o rată ridicată de abandon - doar 12 din 48 au finalizat programul complet. În plus, în timp ce doi participanți au atins o acuratețe aproape perfectă, alții s-au îmbunătățit, dar nu au ajuns la nivelul posesorilor naturali de AP.
Nu este niciodată prea târziu pentru a deveni muzician
Pentru muzicienii aspiranți, aceste descoperiri oferă speranță. În timp ce dezvoltarea AP rămâne probabil mai ușoară în copilărie, acest studiu sugerează că prin antrenament dedicat - aproximativ 20 de ore răspândite pe parcursul a opt săptămâni - adulții își pot îmbunătăți semnificativ abilitățile.
Editor : S.S.
