Șeful Gărzii de Mediu: Ursul este mai deștept decât câinii, este oportunist și copiază comportamentele umane. Ce soluții pot funcționa

Data publicării:
urs brun in padure
Statul dă bani pentru a ține urșii la distanță. Foto: Guliver/GettyImages

Împușcarea unui urs poate fi o soluție atunci când nu mai sunt alte variante și când situația nu mai poate fi ținută sub control, însă până să se ajungă la o astfel de situație trebuie făcută prevenție, anumite comportamente ale oamenilor trebuie descurajate prin amenzi, autoritățile trebuie să-și facă treaba și nu în ultimul rând trebuie să înțelegem aceste animale: ursul este „oportunist”, este inteligent și de multe ori învață chiar de la oameni, a explicat, luni seara, la Digi24 șeful Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu.

Primarul unei localități din Harghita s-a plâns pe Facebook că urșii au ajuns să „profaneze morminte”, pentru că vin în cimitir și mănâncă „flori și lumânări”. Rugat să comenteze aceste declarații, Octavian Berceanu a subliniat că profanarea presupune un act conștient, deliberat, dar „pe substrat există niște realități”, pe care le-a trecut în revistă:

Nu avem sub nicio formă o evidență a unei specii care este protejată la noi și în Europa. Un lucru rău. De-abia acum au pornit primele proiecte, primele licitații.

Nu avem o cartare a arealului acestui animal, să zicem: uite, îl tranchilizăm și-l relocăm în locația respectivă, unde avem un număr mai mic de exemplare și ne permitem. Deci, nu avem aceste studii, suntem într-o fază incipientă.

Trebuia să ne pregătim pentru acest moment de 20 de ani. Cum? Cu prevenție. Poate nu trebuia să intervenim foarte mult în habitatul acestui animal, trebuia să-i lăsăm niște spațiu ca să trăiască.

Nu trebuia să luăm toate fructele de pădure și să le ducem la vale și iarăși este de văzut modul în care avem raportări pe fructele de pădure și ce se întâmplă în realitate în pădure, unde nu mai găsești fructe de pădure. E un lucru de văzut atent.

Ne-am obișnuit să hrănim - noi, publicul - ne-am obișnuit să hrănim urșii, care sunt mult mai inteligenți decât câinii, din păcate pentru noi, și care ne copiază comportamental foarte bine: sunt oportuniști foarte buni, pot să deschidă portiere de mașini cu ușurință sau un zăvor de poartă cu ușurință, pentru că observă acest comportament. Sunt în zona animalelor foarte deștepte și atunci, noi ar trebui să ne comportăm altfel. Avem imagini cu un tomberon dărâmat de un urs, dar sunt tomberoane speciale în care ursul nu poate să intre, sunt garduri electrice.

Noi trebuie să avem prevenție în primul rând, pentru că ursul este, înainte de toate, cea mai de sus verigă a lanțului acesta trofic și în momentul în care ți se dărâmă acest lanț, ți se dărâmă pentru că dispare veriga de sus și se destructurează întregul lanț trofic. Vedem în alte țări europene unde prădătorul a dispărut că s-au înmulțit foarte mult celelalte viețuitoare din nivelurile inferioare și au făcut prăpăd, de exemplu, în zona de agricultură.

Trebuie să privim lucrurile științific, fără emoție.

Într-adevăr, de când mă știu, 30 și ceva de ani, mergeam la Tușnad unde oamenii și atunci aruncau chifle, am fost martorul unui moment destul de complicat când cineva a încercat să prindă un ursuleț să-l mângâie și atunci ursoaica a devenit un pic violentă - n-a produs pagube, n-a rănit pe nimeni, dar ne-a speriat destul de tare.

Ne-am învățat să facem poze pe Facebook cu ursul, ceea ce e inadmisibil.

Oamenii ar trebui să primească amendă. Se expun la niște pericole majore, plus că distrug comportamentul normal, natural, al ursului. Ursul, ca orice animal, când vede că primește hrana atât de ușor de la marginea comunităților, din hrănitori de multe ori, de la oameni, ei vin pentru că primesc ceva. Am văzut asta cu ochii mei, la lacul Vidraru, unde am pus deșeurile împreună, după ce am curățat, am igienizat și m-am trezit cu ursoaica cu pui la trei metri de mine. N-a fost violentă. 

Am fost pentru a descoperi păduri virgine, pe urma ursului sau la 10 metri în spatele ursului. Nu are un comportament violent. Omul nu este o pradă pentru urs. Poate fi o amenințare, atunci când îl speriem, când este prins captiv undeva, dar omul nu reprezintă o pradă”, a explicat Octavian Berceanu.

Ursul este momit în habitatul omului

Întrebat cum îi facem pe oameni să nu mai hrănească urșii, șeful Gărzii a răspuns clar: prin amenzi.

„Avem un obicei care nu este sănătos - intervenim abia atunci când avem victime umane. Este o chestie statistică până când vom avea victime și chiar am avut, cazul Azuga”, avertizează șeful Gărzii de Mediu.

„Deci, trebuie să lăsăm habitatul în pace, să ne protejăm, să intervenim etapizat”, a arătat Octavian Berceanu.

El spune că lucrul acesta l-a spus și ministrul mediului, îl spun și specialiștii, îl spun și ONG-iștii și „încearcă să-l recunoască și vânătorii”, pentru că „suntem într-o situație limită de interacțiune profundă și de încălcare a habitatului ursului și pe de altă parte, de momire a ursului în habitatul nostru. Imaginați-vă cartiertul Noua, în Brașov. Lumea mergea și era spectacol, turiștii străini veneau, se duceau la taximetriști și le spuneau: du-mă să văd ursul și să-l hrănesc. Am fost martor la astfel de evenimente”, a povestit șeful Gărzii de Mediu.

Întrebat dacă împușcarea urșilor este o soluție, Octavian Berceanu a spus că în condițiile în care nu avem alte soluții, va fi o soluție. „Dacă îți intră peste tine, în casă, e greu să mai faci managementul situației. Încă o dată, vorbim de un animal care poate deveni captiv, care în momente de panică se manifestă violent, pentru că încearcă să scape. Și noi, poate, prinși în mediul lui, undeva lângă un bârlog, am deveni violenți, am folosi orice unealtă”, a arătat Octavian Berceanu.

Octavian Berceanu: Cum sunt oamenii, așa sunt și animalele

Întrebat ce crede despre sintagma „împușcare preventivă”, Octavian Berceanu a precizat că prevenția și împușcarea sunt două lucruri diferite în abordarea conviețuirii cu ursul.

Prevenția înseamnă că ai făcut tot ce ai putut ca să diminuezi interacțiunea om-urs, pagube materiale, umane, de animale domestice.

Împușcarea este ultimul act pe care îl faci în legătură cu orice animal, e o acțiune capitală, de eliminare a exemplarului respectiv.

„Noi trebuie să vedem cumva și exemplarele, pentru că unele exemplare cum sunt oamenii, așa sunt și animalele. Poate cei mai mulți dintre noi au observat la câini: unii sunt violenți prin natura lor nu neapărat dată de rasă, ci de indivizi, de istoricul pe care l-am avut animalul respectiv, a fost bătut sau nu, a avut traume sau nu. Așa sunt și oamenii, sunt și animalele. Avem exemplare care n-au astfel de traume, n-au avut interacțiuni violente cu oamenii și nu devin violente, pur și simplu caută mâncare. O ursoaică cu pui, dacă a găsit mâncare, pleacă, se întoarce și nu provoacă pagube. Dar sunt alte animale care au fost rănite, hăituite cu câini, traumatizate și atunci ele au o relație specială cu individul și atunci avem motive să fim îngrijorați pentru acele exemplare. Noi trebuie să verificăm și să monitorizăm aceste exemplare fiecare în parte”, a conchis șeful Gărzii de Mediu.

Editor : Luana Pavaluca

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri