O specie obişnuită de ţestoasă de mare poate învăţa harta magnetică a locaţiilor sale preferate, cum ar fi locurile de cuibărit sau de hrănire, potrivit unui studiu care confirmă un mecanism distinct de busolă magnetică pe care o foloseşte pentru a se orienta, relatează AFP.
Caretta caretta (ţestoasa de mare) este o mare călătoare, capabilă să traverseze oceanele cu ajutorul curenţilor. Ea se orientează în aceste călătorii cu un fel de busolă internă, capabilă să măsoare variaţiile liniilor de câmp magnetic terestru. Înconjurând planeta de la un pol la altul, aceste linii de câmp magnetic sunt folosite de o serie întreagă de specii migratoare, fie că este vorba de exemplu de somon sau anumite specii de păsări.
De asemenea, ele au o hartă magnetică a locurilor preferate, utile pentru reproducere, depunerea de ouă, hrănire sau chiar ca adăpost sezonier, folosind intensitatea câmpului magnetic precum şi înclinarea specifică a liniei câmpului magnetic în raport cu suprafaţa. Ceea ce presupune că animalul a înregistrat şi reţinut aceste coordonate magnetice.
Pentru prima dată, un studiu oferă o "dovadă directă că un animal poate învăţa şi îşi poate aminti amprenta magnetică naturală a unei zone geografice", potrivit unui studiu publicat de Kayla Goforth şi colegii săi de la Universitatea din Carolina de Nord în revista Nature.
Cercetătorii au folosit ţestoase tinere specia caouanne, ţinute captive în bazine. Totul plasat pe o platformă echipată cu un sistem de bobine magnetice care reproduc intensitatea şi înclinarea specifice câmpului magnetic al Pământului într-o locaţie din Oceanul Atlantic.
Acestea au fost apoi condiţionate pe parcursul a două luni, alternând zilnic între două locaţii, situate de exemplu pe coasta Americii de Nord şi în Golful Mexic, fiind alimentate doar în unul şi acelaşi loc.
Cercetătorii au observat apoi comportamentul lor în absenţa hranei şi, în special, "dansul ţestoaselor". Ţestoasele tinere caouanne îşi aşteaptă masa doar în picioare chiar sub suprafaţa apei, cu gura deschisă, cu mişcări rapide ale aripioarelor sau chiar învârtindu-se.
Lipsite de hrană, tinerele ţestoase au recunoscut "locul" potrivit de pe harta lor magnetică. Un rezultat care oferă o "dovadă solidă" că animalul poate "înţelege semnalele magnetice din zone geografice specifice".
Ţestoasele tinere născute în Florida sunt obişnuite să facă un tur lung al Atlanticului de Nord, trecând pe lângă coastele africane înainte de a se întoarce, folosind curenţii, spre apele nord-americane.
Într-un rezervor mare care imită condiţiile magnetice aflate la Capul Verde, ţestoasele s-au orientat bine spre Vest şi cuibul lor american. Dar sub influenţa unei emisii de frecvenţă radio, ele s-au dispersat aproape peste tot.
Concluzia studiului, o "ipoteză de lucru rezonabilă este ca simţul busolei se bazează pe o magnetorecepţie chimică, în timp ce sensul hărţii se bazează pe un mecanism alternativ".
Aceasta ipoteză este întărită de cea care susţine, potrivit cercetătorilor, că un astfel de mecanism dublu funcţionează şi la alte vertebrate migratoare, notează studiul citat.
Editor : B.E.
