De ce ar trebui să construim case ca pe vremuri
În vremuri în care cei mai mulţi arhitecţi îşi doresc să inoveze, doi profesionişti în domeniu proiectează case ca la Muzeul satului. Liliana Chiaburu şi Adrian Păun sunt cei care, prin construcţiile lor, duc mai departe stilul arhitectural românesc.
În România de astăzi se construieşte mult, urât, repede şi nu se mai ţine cont de niciun concept estetic. Avem arhitecţi, dar prea puţini pun în valoare arhitectura tradiţională românească. Cu toţii inovează. Adrian Păun şi Liliana Chiaburu, însă, şi-au făcut o misiune din a reînvia o tradiţie aproape uitată, proiectează case exact ca pe vremuri, dar adaptate secolului în care trăim.
Adrian Păun, arhitect: Regimul socialist cumva a pus în umbră arhitectura tradiţională şi neoromânească. Să spunem arhitectura specifică poporului nostru, datorită faptului că doreau să diminueze până la dispariţie orice idee de identitate şi valoare naţională, în dorinţa de a uniformiza totul şi a ne face tot blocul comunist o apă şi un pământ. De asta stilul modernist s-a şi potrivit foarte bine.
Liliana Chiaburu, arhitect: Respectul pentru tradiţie, pentru părinţi, pentru strămoşi, pentru descoperirile de până acum e pe cale să se piardă complet. Societatea contemporană nu mai preţuieşte bătrânii, nu mai preţuieşte, deci, tradiţia. Ceea ce am învăţat. Este la mare modă inovaţia, tânărul, care, sigur, are nişte calităţi extraordinare, dar tânărul de ce este dorit? Pentru că el poate să anihileze absolut tot ceea ce a făcut acuma. Ori dacă îţi doreşti să faci o societate complet nouă, aşezată pe cu totul altă bază, la cine să apelezi? Nu apelezi la bătrâni sau la înţelepţi. Trăind într-o casă tradiţională nu mai eşti supus presiunii de a înnoi tot timpul ceva, de a fi în pas cu moda. Această presiune este enormă. O astfel de casă te lasă aşa cum eşti, te face mulţumit cu ceea ce ai primit şi asta este, aş putea spune, secretul fericirii.
Arhitectura ţărănească a apărut în România cu secole în urmă. Oamenii construiau simplu şi trainic, iar casele lor erau oglinda comunităţii. După ce modernismul a schimbat înfăţişarea locuinţelor, tradiţionalul a devenit „învechit”. Când arhitectului Adrian Păun i s-a cerut să proiecteze o casă românească, nici nu ştia de unde să înceapă. Tot ce construise până atunci era modernist sau postmodernist. A lucrat la companii mari din ţară şi din străinătate, dar întotdeauna a ştiut că îi lipseşte ceva.
Adrian Păun, arhitect: Simţeam aşa, pur şi simplu, că nu e locul meu acolo, deşi lucram la proiecte mari, meseria era foarte bună şi la cote foarte înalte, însă era ceva care-mi lipsea şi nu ştiam ce anume. Eram într-o căutare. Oamenii se duc către o direcţie oarecum greşită, vor să fie extraordinari şi cad în derizoriu, din păcate. Adică, din cauza aceasta suferim din spaţiul construit în ultimii 30 de ani, care s-a construit într-un fel pe care îl simţim că nu este tocmai în regulă şi cu toţii îl simţim, fără să fie nevoie să ne spună cineva prin cuvinte de ce nu este în regulă. Pe când aceste case le vedem, ne plac şi ne plac tocmai datorită frumuseţii lor şi faptului că oamenii în general au zis „da, este frumos". De aia cred că ne şi plac satele tradiţionale şi cred că de aia ne şi plac spaţiile construite din celelalte ţări, pentru că ei respectă regulile astea. Noi le avem, dar nu prea le respectăm.
De câţiva ani, arhitectul Adrian Păun construieşte de la zero case tradiţionale, româneşti şi neoromâneşti şi face restaurări de locuinţe vechi.
Adrian Păun, arhitect: Casa aceasta este o casă tradiţională, în stil tradiţional prahovean. Undeva acolo sus, pe frontonul casei, vedem un blazon cu anul în care a fost construită această casă, 1913, şi dacă facem socoteala, această casă are 105 ani. Originale mai sunt grinzile de sus, tavanul de la pridvor şi stâlpii pe care se sprijină pridvorul. În rest, toate celelalte elemente au fost refăcute după modelul original.
O restaurare implică, uneori, mai multe resurse decât o construcţie nouă. Nici meşterii nu mai sunt atât de numeroşi, nici materialele nu se mai fac ca pe vremuri. Cu toate acestea, arhitectul găseşte soluţii noi pentru casele vechi.
Adrian Păun, arhitect: Partea de lemn originală, care s-a păstrat, era acoperită cu foarte multe straturi de vopsea, vă daţi seama, într-o sută de ani erau peste 10 straturi de vopsea care s-au dat şi iarăşi datorită vechimii se aproape pietrificaseră aceste straturi de vopsea. Şi a fost foarte, foarte greu să fie curăţat lemnul de această vopsea, ne referim acum la lemnul care a rămas pe poziţie, pentru că, de exemplu, au fost părţi de lemn, cum este uşa, care este cea originală şi care a fost luată şi dusă la Bucureşti şi sablată. Geamul original era în două canate, pe când geamul acesta nou făcut este într-un singur canat. Partea bună este că e pe tâmplărie tot de lemn şi în plus au apărut nişte detalii care îmbunătăţesc durata de viaţă a acestei tâmplării.
Din stilul arhitectural tradiţional nu lipsesc simbolurile, care spuneau întotdeauna câte ceva despre proprietarii caselor.
Adrian Păun, arhitect: Avem o floare cu opt petale. Această floare cu opt petale are un simbolism în arhitectura populară şi în arta populară, are şi un simbolism religios. Ce-aş putea să menţionez este că meşterii populari au căutat să îmbine aceste două înţelesuri cu discreţie. În sens popular, steaua cu opt colţuri, găsim şi cu şase colţuri şi cu 12, reprezintă un soare. Când razele sunt drepte, reprezintă soarele la zenit, adică la ora 12 şi mai departe simbolizează toate valenţele pozitive pe care le are soarele: căldură, lumină, susţinător al vieţii.
Pridvorul rămâne o caracteristică de bază în arhitectura românească. Este elementul pe care arhitecta Liliana Chiaburu îl preţuieşte cel mai mult.
Liliana Chiaburu, arhitect: Casele cu pridvor au la interior o lumină specială, este o lumină filtrată, seamănă puţin cu casele japoneze, care nu numai că sunt înconjurate de pridvor, dar care au ferestrele din hârtie cerată. Lumina filtrată e o lumină foarte intimă, foarte caldă, care te face să te simţi ocrotit.
Pasionată de tradiţie, Liliana Chiaburu pune suflet în casele pe care le construieşte. A început să proiecteze locuinţe pentru prieteni, uneori chiar şi voluntar, şi în timp şi-a dat seama că în acest fel îşi face datoria de român.
Liliana Chiaburu, arhitect: În 92 am avut şansa să-l cunosc pe arhitectul Nicolae Goga, care a murit la puţin timp după aceea, care era prietenul de-o viaţă şi colegul arhitectului Constantin Joja, care arhitect este cel mai mare teoretician al arhitecturii româneşti tradiţionale. Şi atunci am început să gust din frumuseţea arhitecturii tradiţionale. Cum mă raportez eu ca arhitect proiectant la casa unui beneficiar? Ce doresc să fac când proiectez o casă? Să-l fac pe beneficiar să se simtă ca în rai, să aibă o casă ca să-l liniştească, să se regăsească pe el însuşi, să-i ofere libertatea să viseze şi cumva să-l desprindă de presiunea la care suntem supuşi în viaţa modernă.
Liliana Chiaburu proiectează chiar şi mobilă şi sobe tradiţionale. Fiecare lucrare nouă este o provocare. Mai ales că nu realizează copii după casele vechi, ci duce mai departe un stil unic în lume, care a devenit în timp identitatea poporului român.
Cei care aleg să construiască locuinţe tradiţionale au înţeles importanţa stilului autentic.
Viorica Iordache, beneficiară: A fost visul meu din copilărie. Am văzut aici, în sat, case mai vechi, cu o astfel de arhitectură, apropiate, ce se putea face acum mulţi ani şi am discutat cu băiatul atunci când mi-a spus că vrea să facă casă şi a venit cu proiectul şi ceea ce am văzut în proiect a fost exact ce-mi doream eu.
Adrian Păun, arhitect: După experienţa mea, sunt oameni educaţi, care ştiu să aprecieze anumite valori. Şi care nu se lasă pierduţi în curentele moderniste şi în modele momentului, ci apreciază valoarea, apreciază trecutul, apreciază istoria, apreciază ce este frumos.
Pe lângă frumuseţe, aceste case erau şi „inteligente", chiar dacă au fost construite cu zeci de ani în urmă. Totul era gândit în detaliu, astfel încât spaţiul locuit să fie cât mai confortabil.
Liliana Chiaburu, arhitect: Ai spune că odată cu apariţia materialelor moderne, arhitectura o să devină din ce în ce mai frumoasă şi mai bine realizată. Realitatea este exact contrară, cu cât materialele se pun în operă mai uşor, cu atâta casele sunt mai expediate, din punct de vedere al execuţiei.
Adrian Păun, arhitect: Noi credem că în ziua de astăzi ne orientăm către soluţii energetice cât mai bune, pierdem din vedere faptul că oamenii dintotdeauna au ştiut să îşi construiască casele cu un avantaj energetic, folosind elementele naturale.
A construi ca pe vremuri nu este neapărat la modă şi nici nu se întâmplă de pe-o zi pe alta. Dar chiar şi în secolul vitezei, lucrurile care necesită timp sunt, de obicei, cele care durează. Un astfel de concept ar pune România pe harta ţărilor care nu şi-au uitat stilul arhitectural tradiţional.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
