Sari la conținut

Secretele celebrilor mici de la Deduleşti

Înainte sau după comunism, "micul" a făcut parte din tradiţia zilei de 1 Mai. Ziua Muncii nu este întreagă fără grătare. Sunt multe locuri în România în care se prepară mici, însă niciunul la fel de cunoscut ca o terasă aflată pe marginea Drumului Naţional 7, pe Dealul Negru.

O doamnă se întinde după ore întregi petrecute la volan. Câţiva bărbaţi traversează în grabă drumul. În parcare, maşini de toate soiurile. Mulţi oameni diferiţi, legaţi de un singur gând: tuturor le este poftă de mici. Grătarele merg încontinu, ziua precum şi noaptea. Niciun client nu trebuie să găsească uşa închisă, dacă i se face cumva foame, în toiul nopţii.

Elisabeta Androne, patron tersasă: „Se lucrează şi noaptea şi dimineaţa, non stop.”

Elisabeta Androne şi soţul său au fost printre primii care au pornit în această aventură. Au deschis terasa în 1993, într-o perioadă când toţi românii încercau să se descurce în capitalismul în care tocmai intraseră şi de care nu ştiau mai nimic.

Elisabeta Androne, patron tersasă: „Ne-am amplasat la ideea soţului meu care a mers prin străinătate şi a văzut undeva în parcare buticuri din-astea de mici, de sucuri şi dacă am avut izvorul peste stradă, am închiriat aici, am concesionat câtiva metri pătraţi, am început cu un mic chioşc.”

Lângă chioşc, un gratar, pe marginea drumului, care să le dea poftă de mâncare drumeţilor să ia apă de la izvor.

La începutul anilor '90 aici nu exista decât un izvor, iar oamenii se opreau să ia apă pentru că este foarte bună. Între timp au apărut nu mai puţin de 11 terase, fiecare având două, trei sau chiar patru grătare iar parcarea este în permanenţă plină.

Uşor, uşor chioşcul s-a transformat într-un veritabil restaurant care vinde zilnic peste 3 mii de mici.

Elisabeta Androne, patron tersasă: „Micul, de regulă, cum era înainte de Revoluţie, era undeva la 40 de grame, noi l-am făcut la 90 de grame ca să rămână prăjit 80 de grame. Da, da, invenţia noastră.”

Succesul celor doi soţi le-a deschis apetitul pentru afaceri şi altor localnici. Acum, fumul de mici e parte din peisaj.

Floarea Sibiceanu, patron terasă: „Noi avem de 20 de ani şi ne menţinem bine că sunt micii foarte buni, ciorbiţele păstrate bine, nu sunt probleme şi de aceea clienţii vin cu drag."

Zilnic câteva mii de oameni se opresc pentru a mânca celebrul "mic mare" de la Deduleşti sau pentru a mânca o ciorbă de burtă. La prânz, toate terasele sunt arhipline.

Turist: „De fiecare dată cânt trec pe aici ne oprim să mâncăm mici."

Aici găsim maşini din aproape toate judeţele ţării.

De-a lungul timpului drumul a fost lăţit cu încă o bandă astfel încât să aibă loc toate maşinile care opresc, inclusiv TIR-urile. Şoferii profesionişti sunt de mult clienţi fideli.

Pe aceeași temă