Povestea fierarului din Apuseni: Sunt un om care-şi urmează pasiunea
Emanuel Bezeriţă bate fierul cât e cald. S-a născut şi a trăit toată viaţa la oraş, dar în urmă cu câteva luni fierarul s-a retras la Piatra Craivii, acolo unde se presupune că ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal. Şi-a construit o căsuţă şi un atelier şi a readus la viaţă un meşteşug antic: face arme şi unelte dacice. Povestea lui extraordinară acum, la Bonton.
Emanuel Bezeriţă este un fierar ieșit din comun. Este pasionat de arme dacice. A învăţat să le facă de la cei mai în vârstă şi s-a mutat în Munţii Trascăului, în apropierea vechii cetăţi de la Piatra Craivii, despre care se spune că ar fi fost ultimul refugiu al lui Decebal: „Mi-am dat seama că n-are rost să-mi bat capul cu orice altă prostie, ci fac exact ceea ce-mi place, ăsta-i locul meu, ăsta-i drumul meu, asta fac. Punct. Eu nu o fac pentru turism, nu-i pentru bani asta. Banii mi-i fac exclusiv din fierărie”.
S-a mutat de la Baia Mare în Craiva Veche, nu departe de Alba Iulia și este singurul locuitor al acestei așezări, pentru că satul a fost pustiu în ultimii 50 de ani. Sătenii au fost mutați din cauza unei alunecări de teren, în urma căreia doar zidurile bisericii au scăpat neatinse.
Emanuel Bezeriţă: „Oamenii din satul vecin, care o fost mutaţi de aici, o babă o zis că îs refugiat sirian. Nu-s. Alţii o zis că am fugit de la puşcărie şi m-am ascuns aici. Nu. În timp şi-o dat seama cam ce fac şi s-o prins că eu fac un lucru fain. Nu-s un sălbatic şi nu mă consider un dac liber sau ceva extraordinar, ci pur şi simplu un om care-şi urmează pasiunea, un pic în mod extrem, dar întotdeauna oamenii care o făcut ceva o vrut să iasă din zona de confort. Depăşeşti limite doar dacă ieşi din zona de confort, dacă nu, poţi să stai liniştit să faci poze şi să-ţi dai check-in”.
Emanuel are cont de Facebook, chiar dacă trăiește fără apă curentă, lumină sau gaz. Este felul prin care promovează uneltele dacice făcute de mâinile sale. Arheologii au descoperit, în ultimii ani, multe dintre secretele prelucrării fierului din acele timpuri. Astfel, misiunea fierarului a devenit un pic mai ușoară.
Radu Oltean, ilustrator: „E drept că dacii din epoca clasică, mai ales acei din Munţii Orăştiei aveau o industrie siderurgică la standarde foarte înalte. Cantităţile de fier brut care s-au descoperit în Munţii Orăştiei sunt enorme, uneltele şi armele iarăşi s-au găsit în cantităţi mari şi probabil în antichitate se făcea chiar un comerţ serios”.
Dorința de a promova istoria, locurile, dar și meşteşugurile vechi, l-a convins pe tânar că participarea la festivalurile de reconstituire istorică nu este de-ajuns pentru a lăsa ceva în urmă. S-a înarmat cu răbdare și a învățat să traiască mai greu, dar în același timp, mai simplu.
Emanuel Bezeriţă: „Totul e foarte lung, dar de fapt noi dăm valoare timpului, care nu există altfel.
Eu cum trăiesc aici, cumva se miră, fără confort, mie îmi place confortul foarte tare. De exemplu acuma cum îi frig, aş sta foarte bine într-o vană cu apă caldă.
După apă trebuie să mă duc, eu am o fântână pe teren, dar e colmatată, satul o fost părăsit acuma vreo 50 de ani, trebuie să mă duc după apă 300 de metri. Nu-i nimic extraordinar, zeci de mii de oameni fac asta în ţară.
Trebuie să mergi după apă, dacă vrei să ţi-o încălzeşti, ţi-o încălzeşti, dacă vrei mâncare îţi faci, îi musai să lucru în atelier, că dacă nu lucrez nu am bani şi nu-i uşor. În schimb timpul îi foarte lung, asta-i cu două tăişuri”.
Tânărul nu s-a izolat în totalitate, merge în oraş ori de câte ori are nevoie de ceva. Împarte cu oricine este curios informaţiile și povestea lui. Radu Olteanu, un alt pasionat de trecut, este unul dintre admiratorii săi.
Radu Oltean: „Nu numai că este o chestie pitorească şi o revigorare a unui meşteşug vechi, dar este un meşteşug destul de necesar în mediul rural şi cred că ar putea să fie foarte util în zonă. Probabil că viața la țară i-a oferit mai multe oportunități, nu-mi dau seama cum va trece iarna”.
Fierarul își dorește să construiască la Piatra Craivii mai multe ateliere de fierărie și olărit. Pentru cei care vor să cunoască istoria și tradiția strămoșilor noștri.
Emanuel Bezeriţă: „Eu îmi fac liniştit treaba mea. Toată lumea aşteaptă de la cineva sau aşteaptă un cavaler pe cal alb, care să facă bine, frumos sau un guvern sau un ceva. Eu nu aştept de la nimeni nimic”.
Emanuel Bezerița crede cu tărie în ceea ce face: „Cum îs îmbrăcat acuma, de obicei aşa merg la festivaluri, pentru că reconstitui o fierărie dacică, aici nu stau îmbrăcat aşa şi nici în oraş nu mă duc îmbrăcat aşa. În reconstituirea istorică îţi iei nume care o existat atunci. Lista de nume dacice îi foarte scurtă. Eu mi l-am luat pe numele unui dac din Egipt. Pentru că dacii se plimbau, lumea se plimba foarte mult atunci. Mi-a plăcut foarte mult că are un sound japonez cumva Kamikaze, Komakiza, tot acolo îi. Oricum asta e un pic kamikaze ce fac eu aici, dar îmi iese”.
Emanuel Bezeriță este convins că nimic nu este imposibil. Demonstrează acest lucru în fiecare zi: „Dacă vrei să faci ceva, chiar poţi să faci. În ţara asta! Că mulţi pleacă că nu se poate, ba se poate şi în ţara asta. Eu cred că nu-s întâmplător născut aici, chiar vreau să fac ceva aici fix în locul meu, fix în ţara mea. Eu aşa cred că se produce o schimbare, nu la nivel înalt, ci fiecare să îşi facă treaba în locul lui, dar bine. Şi dacă 10 oameni sau 5 oameni sau 100 de oameni îs mai fericiţi, mai buni, mai frumoşi datorită ţie, tu ţi-ai făcut treaba. O chestie pe care o fac eu aici rămâne 2000 de ani. Şi n-o să rămână numai asta după mine, că vreau să las şi eu o urmă, nu vreau să trăiesc degeaba”.
Unii l-au numit dac liber, alţii îl consideră un personaj de poveste. Emanuel Bezeriţă ramâne, însă, românul care a ales să se întoarcă la tradiţie.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
