Afecțiunile în care sunt recomandate preparatele din urzici

O plantă bine cunoscută în bucătăria tradițională românească, urzica este și un leac tămăduitor pentru multe afecțiuni precum bolile de inimă, diabetul, bolile de rinichi.

Urtica dioica este o plantă erbacee, perenă în familia Urticaceae, ordinul Rosales, genul Urtica. Este originară din Europa, din Asia, din nordul Africii și din vestul Americii de Nord. O întâlnim pe lângă garduri, pe marginea șanțurilor sau a apelor, în păduri, urzica preferând un pământ bogat și evitând solurile acide.

Specia este împărțită în șase subspecii, dintre care cinci au mai multe fire de păr, pe frunze și tulpini, care acționează ca acele hipodermice, injectând histamină și alte substanțe chimice, care provoacă iritarea pielii.

Planta crește foarte repede, înaltă de la un metru sau chiar mai mult, formând colonii cu rizomi lungi, cu numeroase rădăcini subțiri, pâsloase. Frunzele moi, verzi, au o margine puternic zimțată, sunt lungi între 3-15 cm și sunt așezate opus pe tulpina verde. Părțile urzicii sunt acoperite cu peri urticați și peri moi, mici, potrivit site-ului pfaf.org. Înflorește din mai până în octombrie. Florile ei sunt unisexuate, mici, verzui sau maroniu, dispuse pe plante diferite, în panicule așezate la axila frunzelor. Semințele sunt nucule ovale, care se coc din iunie până în octombrie.

Urzica are o concentrație mare de polivitamina A, de vitamine (B2, C, K), de acizi (folic și pantotenic), de flavonoizi, taninuri, uleiuri volatile, dar și fier, magneziu, calciu, siliciu, clorofilă, potasiu și multe alte substanțe în cantități mai mici, scrie Agerpres.

Frunzele tinere, ce cresc primăvara, sunt folosite pentru prepararea diverselor mâncăruri. Zeama în care se fierb, înainte de a fi gătite, se poate bea în loc de ceai, fiind bogată în vitamina C.

În medicina tradițională se consideră că urzica are proprietăți hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare, cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice și remineralizante. Preparatele din urzică sunt recomandate în afecțiuni cum ar fi plăgile atone, ulcerele varicoase sau hemoroizii. În Grecia antică erau folosite în tratamentul artritei, tusei sau tuberculozei.

Urzica are valoroase proprietăți diuretice. Extractele de urzică favorizează transferul acidului uric din țesuturi în circulația sanguină și cresc eliminarea acidului uric prin urină.

Planta a fost folosită timp de secole pentru a trata simptomele alergiei. Studii recente susțin probabilitatea existentei proprietăților antialergice, fără a avea efectele secundare pe care le au medicamentele, potrivit herbwisdom.com. Rezultatele sunt promițătoare, însă sunt necesare mai multe cercetări pentru a fi concludente.

Urzica a fost studiată pe scară largă și a demonstrat posibilitatea folosirii în tratarea bolilor, precum Alzheimer, astm, infecții ale vezicii urinare, bronșitei, gingivitei, urticarie, laringită, scleroză multiplă, extinderea prostatei. Studiile științifice arată că extractele din rădăcină de urzică au efecte favorabile în hipertrofia benignă de prostată.

Ceaiul de urzică acționează bactericid, limitând sau înlăturând multiplicarea bacteriilor. Ajută, de asemenea, în detoxifierea organismului de substanțe chimice și metale grele.

Efectele benefice se regăsesc în afecțiunile metabolice, afecțiunile reumatismale, în special gută, precum și în unele cazuri de litiază renală. Cantitățile însemnate de bor și siliciu din frunzele de urzici sunt de ajutor în reducerea durerilor provocate de osteoartrite și de artrita reumatoidă. Frunzele pot fi folosite și pentru a obține o pastă care se poate aplica direct pe locurile dureroase.

În uz extern preparate din urzică pot fi folosite pentru a îmbunătăți aspectul părului și împotriva mătreții.

Tinctura de urzică se utilizează intern ca adjuvant în anemii ușoare, astenii, îmbunătățirea tonusului și rezistenței organismului, detoxifierea organismului, iar extern se utilizează ca adjuvant în unele afecțiuni cutanate, hemoroizi.

Frunzele îmbătrânite dezvoltă particule de pietre în formă de strugure (cistoliți), care acționează ca un iritant pentru rinichi. Urzicile nu sunt recomandate în timpul sarcinii.