Arșinel, cu lacrimi în ochi: „Am sperat că mama n-o să moară niciodată”

Lukașenko le cere ucrainenilor să facă pace cu Putin ca să evite o „apocalipsă nucleară”

Emmanuel Macron a jucat un meci în scop caritabil cu fotbaliști celebri

Haosul din Coaliție îi pune piedici lui Daniel Băluță

Scene halucinante în Ilfov

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Cartea autobiografică „De la Dolhasca pe Calea Victoriei” îl transformă pe actorul Alexandru Arșinel într-un scriitor de succes. Obişnuit cu dragostea românilor şi cu luminile reflectoarelor, actorul nu se sfiește să lăcrimeze când povesteşte despre mama sa.

„Am crezut şi am sperat că mama n-o să moară niciodată. A fost cumplit”, a destăinuit Arșinel.

Despre Sărbătorile copilăriei la Dolhasca, actorul Alexandru Arșinel povesteşte întotdeauna cu nostalgie, pentru că îşi aduce aminte de casa părintească şi de fraţi cu iubire şi dor. Timpurile acelea curate mai prind azi viaţă doar în memoria sa.

Ciţi şiDIGIMATINAL. Amintiri din copilărie, despre Crăciunul la Dolhasca, cu Alexandru Arşinel

Acesta a povestit despre peripețiile din copilărie pe care le-a trăit când pleca, alături de frații săi, la colindat: „Ne pregăteam de acasă, noi fiind cei trei fraţi, o soră şi un frate, era grupul Arșineilor. Tata şi cu mama ne pregăteau cu diverse colinde. Cântam pentru covrigi, nuci şi mere. Plecam pe la vecini şi când se umplea traista ne mai întâlneam cu unii mai mari care ne dădeau un şut în fund şi ne luau traista şi tot ce adunaserăm noi. Veneam rebegiţi de frig, îngheţaţi şi plângând că ne-au furat colacii şi nucile”.

Dar plânsul se tranforma imediat în voie bună.

„În clipa în care cădeau primii fulgi de nea, ne apucă adevărată frebilitate legată şi de tradiţiile respectate şi de dorinţa de a întâmpina Crăciunul cu tot ce înseamnă sărbători, bucuria, biserica, toate aceste lucruri se contopeau în visul copiilor de a descoperi ceva sub pom. De aici tot aşteptam noi şi noi evenimente care se materializau cu o adevărată clacă în vederea împodobirii bradului. Făceam lanţuri, globuri, culegeam din pădure, de la brazi, conuri şi le vopseam cu argint sau bronz. Le pregăteam şi venea seara de Crăciun când se împodobea bradul şi le agăţam în brad. Emoţionante momente şi indiferent de perioada pe care am trăit-o, s-au repetat an de an”, a mai povestit actorul în emisiunea „Conversații esențiale”.