Sari la conținut

Cum folosim corect: "care" versus "pe care"

Am amintit în prima pastilă a anului de podiumul celor mai frecvente şi mai supărătoare greşeli de limbă. După ce am vorbit despre „decât" versus „doar" şi de „ca" versus „ca şi", a venit rândul lui „care" versus „pe care".

Înainte de a reveni cu explicaţii asupra unei chestiuni care provoacă în continuare derută, daţi-mi voie să observ că aceste erori (ca multe altele, la drept vorbind) nu au legătură cu studiile, cu diplomele sau cu nivelul de instruire de care fac dovadă vorbitorii. Sunt greşeli comise indiferent de vârsta, de profesia şi de mediul de viaţă din care provine cel care se exprimă.

Există o democraţie, ba chiar o devălmăşie, a abaterilor, de care nu scapă nimeni: tineri şi vârstnici, femei şi bărbaţi, elevi şi studenţi, liberali şi social-democraţi, ingineri şi mecanici de locomotivă, preoţi şi bucătari, miniştri şi moderatori de emisiuni TV.

O altă observaţie, poate chiar o presimţire, ţine de eventualitatea - nedorită, dar nu imposibilă - ca peste nu se ştie câţi ani să se renunţe definitiv la prepoziţia „pe" din faţa acuzativului „care". Argumente? Primul este frecvenţa înspăimântătoare a acestei abateri, care ar putea împinge Academia Română să statueze pe viitor drept normă ceea ce astăzi este o greşeală în toată regula. Al doilea argument, rostit mai în glumă, mai în serios, este economia de timp pe care chipurile o faci spunând „care" chiar şi atunci când ar trebui să spui „pe care". În ce mă priveşte, acest argument este o prostie fără margini, numai că s-ar putea ca punctul meu de vedere să nu conteze.

O a treia observaţie este că mulţi vorbitori au renunţat la flexările lui „care", tratându-l ca pe un propune relativ invariabil, ceea ce este departe de adevăr şi de gramatică. Există forme de genitiv, de dativ sau de acuzativ pe care unii le suprimă pur şi simplu, iar consecinţa este o exprimare precară, la limita analfabetismului.

De exemplu, am întâlnit oameni care spun „Prietenii care am vorbit m-au ajutat" (variantă greşită), în loc de „Prietenii cu care am vorbit m-au ajutat" (variantă corectă). Am întâlnit oameni care spun „Publicul care s-a adresat solista a aplaudat în picioare" (variantă greşită) în loc de „Publicul căruia i s-a adresat solista a aplaudat în picioare" (variantă corectă). În fine, am întâlnit oameni care spun „Viorel a deschis cartea care paginile sunt îngălbenite" (variantă greşită) în loc de „Viorel a deschis cartea ale cărei pagini sunt îngălbenite" (variantă corectă).

Revenind la distincţia dintre „care" şi „pe care", insist asupra ideii că preocuparea pentru această distincţie nu denotă nazism gramatical din partea mea şi a altora ca mine. Există oameni care cred că important e mesajul, nu corectitudinea lui. Încerc să-i conving că ambele sunt importante, pentru simplul fapt că o greşeală de exprimare poate fi cauzatoare de confuzii. Şi exemplific prin următoarea pereche de enunţuri: 1. Fiul meu are un coleg care-l ajută la lecţii. 2. Fiul meu are un coleg pe care-l ajută la lecţii. În acest caz, ambele enunţuri sunt corecte, numai că sensul lor diferă. Iar asta ne ajută să ne dăm seama de importanţa prepoziţiei „pe". În primul enunţ, fiul meu este cel care primeşte ajutor de la coleg, pe când în al doilea enunţ el este cel care oferă ajutor colegului.

Şi fiindcă nu e profitabil să ne pierdem în explicaţii complicate, vă propun un tipar orientativ, fără nimic academic sau metodologic, în funcţie de care să folosiţi sau nu prepoziţia „pe" înainte de pronumele relativ „care". Când substantivul îndeplineşte el însuşi acţiunea, „pe" nu trebuie aşezat înainte de „care". Când substantivul nu îndeplineşte el însuşi acţiunea, se impune plasarea lui „pe" în faţa lui „care". Iată două exemple din prima categorie:

„Vecinul care face scandal stă la etajul trei" (vecinul e cel care îndeplineşte acţiunea).

„Chirurgul care mi-a operat verişoara s-a născut la Bistriţa" (medicul e cel care îndeplineşte acţiunea).

Iată două exemple şi din a doua categorie:

„Muzica pe care o asculţi e foarte frumoasă" (Nu muzica îndeplineşte acţiunea, ci tu).

„Rata pe care o plăteşte Mirela e cam mare" (Nu rata îndeplineşte acţiunea, ci Mirela).

Pe aceeași temă