Cum a ajuns Alexandru Papadopol un actor care nu are nevoie de carte de vizită
„Sunt momente în care contează numai rolul ăla. Atât! Contează numai rolul ăla şi omul din faţa ta! Să îi spui lucrurile alea! Sau să te uiţi la el şi să îi transmiţi ceva! Adică să nu joci, cum se spune, cu un ochi la cameră şi cu unul la spectator, deci eu spun chestiile astea, dar de fapt sunt altfel! Eu, personal, Papadopol, eu sunt altfel! Trebuie să îţi asumi şi să te duci în partea aia sută la sută. Este o continuă improvizaţie, adică tu trebuie să te adaptezi la ce spune cel din faţa ta. Adică să nu funcţionezi schematic. Ai asta la fiecare spectacol. E poate cea mai importantă lecţie”, a explicat actorul.
Alexandru Papadopol a avut steaua lui norocoasă în cinematografia românească. După primul an de facultate a fost distribuit, în rol principal, în filmele de debut ale unor tineri regizori care aveau să devină, nu peste mult timp, cei mai importanţi şi apreciaţi cineaşti ai Noului Val. De fapt, ei au creat Noul Val: Cristi Puiu şi Cristian Mungiu.
A ajuns la proba pentru „Marfa şi banii" dintr-o întâmplare. A intrat ultimul în sală, dar a ieşit cel mai câştigat. Chestiune de destin, spune actorul, care recunoaşte că drumul său profesional a fost marcat pentru totdeauna de Cristi Puiu.
„Ştiu că toate întrebările pe care el le punea, le punea ca să ghicească într-un fel dacă actorul respectiv se potriveşte cu personajul. Exemplul celebru este cum l-a pus pe Dragoş să înjure. Se înjura mult în filmul ăla şi el voia să îşi dea seama dacă tu ca actor, ca om, poţi să îţi asumi o înjurătură. Dacă îţi vine organic înjurătura respectivă. Ştiu că m-a întrebat atunci, ţie care personaj îţi place mai mult. Şi mie îmi plăcea ăla mai răul, pe care l-a jucat Dragoş. Şi mi-a zis, mmmm, nu te-aş vedea pe ăla rău. Avea viziune...”, povestește Alexandru Papadopol.
În facultate a învăţat patru ani arta actorului de teatru. În zilele de filmare a trebuit totuşi să înveţe după alte manuale.
Alexandru Papadopol a fost privit cu scepticism în momentul în care s-a aplecat şi asupra unui alt gen cinematografic: serialul de televiziune. A jucat în aproape zece seriale, iar televiziunea a fost, spune el, o şcoală bună.
„Nu regret ca am făcut televiziune. Televiziunea te ține proaspăt! Pentru că joci foarte mult, cunoști oameni importanți, or lucrul ăsta te îmbogățește. În primul rând pentru că te ajuta să fii un actor adaptabil. Adică să te poți adapta partenerilor. Timpul este mult mai scurt la televiziune. La televiziune faci 25-30 de secvențe pe zi. E foarte mult. Ai atunci adaptabilitatea ta ca actor, permeabilitatea ta trebuie să fie maximă”, mai spune Papi.
Vara anului trecut. 34 de personaje. Doar trei actori cu acte în regulă, restul - amatori pasionaţi. Şi un lungmetraj de 90 de minute care a intrat, de vineri, în cinematografe. „Love Building", în regia Iuliei Rugină, este un proiect de suflet pentru actorul, şi acum şi producătorul, Alexandru Papadopol.
„A fost un film făcut cu drag, cu entuziasm, dar nu pot să spun că a fost ușor! Mai ales ne bucurăm pentru că este un film făcut cu foarte puțini bani cash, în primul rând! Noi aveam un buget în principiu cam de 40-50.000 de euro, dar acești 50.000 de euro, în mare parte, 90% din ei sunt servicii. Nu au fost bani”, a dezvăluit actorul.
Bani puţini, dar energie maximă. Studenţii lui Alexandru Papadopol, Dragoş Bucur şi Dorian Boguţă la şcoala de actorie pe care au întemeiat-o, le-au trezit celor trei amintiri din propria studentie.
Dincolo de orice, Alexandru Papadopol îşi doreşte scenarii bune. Poveşti bine scrise şi regizori care să poată să-şi strunească actorii. Un exemplu este cel mai recent lungmetraj al lui Cornel Porumboiu, „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism", în care şi Papi are un rol. Însă aceste exemple sunt puţine. Cinematografia românească, recunoaşte actorul, mai are încă de tras.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
