DIGICULT | Levantul din Senat

Data actualizării: Data publicării:
Emil constantinescu

Cât de relevant este pentru cercetarea din România un institut de studii dedicat Levantului, cu bani de la bugetul Senatului şi aflat în subordinea acestuia? Întrebarea a pus pe jar politicieni, cercetători şi oameni de cultură. S-au adus acuze, s-a vorbit despre politizarea cercetării, despre sinecură şi despre un viitor eşec pe bani publici.

Emil constantinescu

Aproximativ 1.650 de euro pe zi. Atât va fi bugetul Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului, subordonat Senatului României şi finanţat de stat. Iniţiat de preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, la ideea fostului preşedinte Emil Constantinescu, proiectul legislativ privind înfiinţarea Institutului prevede alocarea a aproximativ 600.000 de euro, anual, pentru studierea Mediteranei Orientale. Asta, în condiţiile în care România se plasează pe ultimul loc în UE, la capitolul investiţii în cercetare: 0,2% din PIB. Totuşi, propunerea legislativă de înfiinţare a noii instituţii a fost adoptată de Senat, chiar dacă a stârnit dezbateri aprinse în rândul cercetătorilor şi oamenilor de cultură.

Adoptată de Senat, Legea privind înfiinţarea Institutului Levantului va fi trimisă Camerei Deputaţilor, care este Cameră decizională.

Fostul preşedinte, Emil Constantinescu, susţine, însă, că un astfel de institut i-ar aduce României prestigiul de care are nevoie. Senatorul USR Vlad Alexandrescu, unul dintre puţinii parlamentari care s-a opus proiectului de lege, consideră că institutul nu ar trebui subordonat unei structuri parlamentare, cu buget direct de la Senat. Daniela Zaharia, lector doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, crede că un institut subordonat Senatului nu ar oferi transparenţă în ceea ce priveşte modul în care se va face selecţia specialiştilor.

În septembrie 2016, proiectul de lege a fost adoptat de parlamentari, chiar dacă, potrivit articolului 8, fondurile necesare finanţării institutului ar fi trebuit asigurate, la propunerea lui Călin Popescu Tăriceanu, din fondul de rezervă bugetară al Guvernului. Guvernul Cioloş s-a opus înfiinţării institutului, justificând că alocarea banilor din fondul de rezervă, ar încălca legea 500 privind finanţele publice. Nici preşedintele Klaus Iohannis nu şi-a dat acordul pentru promulgare, ci a cerut reexaminarea. Noul proiect legislativ a fost adoptat de Senat, institutul urmând să fie finanţat de la bugetul de stat.

Emil Constantinescu: Dacă noi pierdem respectul pentru forurile academice, pentru forurile universitare şi nu mai avem încredere în capacitatea acestor persoane care şi-au cucerit cu greu un prestigiu pe plan mondial de a organiza un institut, şi ducem totul în derizoriu, atunci chiar nu merităm nimic, dar eu sunt decis să lupt până la capăt.

Reporter: De ce credeţi atât de puternic în acest proiect de lege?

Emil Constantinescu: Pentru că este vorba de prestigiul României şi totdeauna am considerat că pentru o ţară, pentru o naţiune, important este prestigiul cultural, şi nivelul de educaţie şi modul în care acesta poate să fie reprezentativ pe plan european şi mondial. Eu mi-am petrecut 60 de ani de când am intrat în Universitate, numai cu excepţia a 4 ani în mediul academic, şi de aceea am încercat tot ce am putut să fac pentru ca România să ocupe un loc important în mediul academic mondial. Este o iniţiativă veche a mea, din păcate, în România, societatea află de iniţiativele culturale, în domeniul ştiinţei şi culturii numai când apare un scandal. Eu, în general, am refuzat contactul cu mass-media în ultimii 10 ani tocmai pentru a evita astfel de scandaluri, dar de data aceasta să luăm partea bună, pentru că mi se dă posibilitatea de a explica unor oameni despre ce este vorba. Aşa cum spuneam, este regretabil că două iniţiative care privesc înfiinţarea unui Institut de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului, care va funcţiona ca un Centru de excelenţă al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă care este cel mai prestigios forum, pe plan mondial, academic, - pentru cei care nu ştiu, Academia Mondială de Artă şi Ştiinţă a fost înfiinţată de Einstein, Oppenheimer, Fleming, John Bernal, şa sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, împreună cu alţi laureaţi ai Premiului Nobel şi cuprinde personalităţi importante din elita intelectuală a lumii care îşi dedică o parte din timpul lor construirii unei societăţi şi construirii unui plan de dezvoltare a societăţii. Ideea a plecat în momentul în care am fost ales fellow al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, deci membru, după care sunt la al doilea mandat în bordul de conducere, Board of Trust al acestei Academii. Am propus ca Academia Mondială de Artă şi Ştiinţă să aibă un Centru de excelenţă şi am propus ca acest Centru de excelenţă să se formeze în România. Au fost mai multe şedinţe ale board-ului şi s-a acceptat această idee. În acelaşi timp, pentru a arăta capacitatea României de a organiza mari conferinţe internaţionale, am organizat la Bucureşti o conferinţă internaţională dedicată Levantului, ca un leagăn al culturii şi civilizaţiei în zona Mediteranei şi în toată zona estică care s-a bucurat de o participare excepţională. După care această idee a fost preluată, a fost prezentată într-o altă conferinţă la UNESCO, la sediul Naţiunilor Unite, şi se intenţionează pentru acest an, în urma unei discuţii pe care am avut-o cu noul preşedinte al Adunării Generale o iniţiativă de cultură a păcii care să fie bazată pe acest institut de la Bucureşti. Institutul de Studii Avansate înseamnă cel mai înalt nivel academic. De aceea, dacă aţi putut să priviţi bordul, prin lege, din acest bord fac parte conducerea Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, al cărui preşedinte este fostul preşedinte al Consilului rectorilor din America latină şi fostul rector al Academiei ONU, de la Tokyo, un mare fizician, toţi sunt de acest calibru, membri români ai Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, preşedintele Academiei României, fostul preşedinte, care este şi el membru al Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, rectorii Universităţilor din Bucureşti, Iaşi şi Cluj şi directorii institutelor de profil. La conferinţa de la Bucureşti, au participat directorii principalelor institute de studii arabe, venind din Levant, din Grecia, din Balcani, preşedinţi de Academii, din păcate, acest lucru a rămas fără niciun ecou, în opinia publică românească.

Vlad Alexandrescu

Senatorul USR Vlad Alexandrescu este printre puţinii parlamentari care s-au opus proiectului legislativ. Acesta susţine că înfiinţarea prin lege a unui institut de cercetare este contra uzanţelor. În al doilea rând, un astfel de institut nu are ce căuta în subordinea Senatului.

Vlad Alexandrescu: În general, nu se creează un institut de cercetare printr-o lege. Este cumva contra uzanţelor. O lege este, într-adevăr, un nivel de legiferare foarte înalt, un nivel care asigură practic o inamovibilitate instituţiei. Mai greu se poate modifica o lege decât o hotărâre de guvern. Şi asta ar fi un prim semn de întrebare. De ce se doreşte crearea unui institut printr-o lege? Până la urmă, niciunul din institutele actuale ale Academiei Române nu a fost creat printr-o lege.

Vlad Alexandrescu: Aşa cum este deocamdată proiectul legislativ, el ar urma să funcţioneze în subordinea Senatului României, ceea ce e iarăşi un lucru foarte surprinzător fiind vorba de un institut de cercetări, de studii avansate, ne întrebăm de ce trebuie el creat în subordinea Senatului. Senatul este o instituţie care legiferează, este o instituţie care are alte câteva instituţii în subordine, dar e vorba de instituţii de cu totul alt caracter, şi nu văd de ce ar trebui să aibă în subordine un institut de cercetări. Există alte încadrări posibile ale institutelor de cercetări, în primul rând Academia Română. Mai există şi un Minister al Cercetării care ar putea să preia un institut de cercetări. E foarte bizar din punctul meu de vedere ca un institut de cercetări să funcţioneze sub patronajul Senatului. Senatul nu are între atribuţii pe acelea de a face cercetări, nu are mijloacele de a încadra cercetări ştiinţifice, de a evalua cercetărori, de a deschide concursuri pentru cercetători. Nu are instrumentele pentru a asigura publicaţii ştiinţifice de înalt nivel internaţional, nu are indicii necesari pentru a măsura calitatea acestor publicaţii. Nu există niciun fel de atribuţii ale Senatului în cpntrolul cercetării ştiinţifice. Toate acestea sunt întrebări pe care ni le putem pune cu privire la această afiliere.

Reporter: S-a vorbit despre politizare, despre faptul că institutul este în subordinea Senatului, despre faptul că sunt bani de la bugetul de stat. Dumneavoastră cum priviţi toată dezbaterea asta care s-a stârnit?

Emil Constantinescu: Eu v-am spus, nu particip la acest nivel, nivelul este foarte jos. Din păcate, la noi, se politizează totul, un grup limitat de persoane încearcă să obstrucţioneze orice fel de iniţiativă. Legat de asta, a fost corelată şi cu un alt evenimente de care trebuie să vorbim, susţinerea mea de participare la Academia Mondială de Arte şi Ştiinţe. Eu particip la foarte multe conferinţe internaţionale ca invitat, conferinţe academice, dar şi la nivelul cel mai înalt al viziunii pentru o nouă gândire mondială şi acolo mi se suportă toate cheltuielile. Conform statutului Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, ea nu primeşte niciun fel de sprijin guvernamental sau de orice altă natură, ea se bazează numai pe cotizaţiile membrilor, 100 de euro sau 600 de euro, în cazul celor care fac parte din conducerea Academiei, pe care le plătesc personal. Singura problemă era a biletelor de transport. Şi este vorba de asigurarea unei părţi din participarea mea la conducerea Academiei Mondiale de Artă şi Ştiinţă, a biletelor de avion, este vorba doar despre această treabă. N-are rost să fie politizată, pentru că ele au fost susţinute şi de către Guvernul anterior, sigur, ministrul Învăţământului era rectorul Universităţii Bucureşti, şi el face parte din acest proiect, iar legea a fost susţinută în Camera Deputaţilor de secretarul de stat din Guvernul Cioloş, pentru învăţământul superior, prorectorul Universităţii din Bucureşti. Acestea sunt legate în acelaşi timp şi de un alt proiect pe care l-am făcut în interesul României. În momentul în care am fost ales preşedinte şi am fost fondatorul Institutului de diplomaţie culturală din Berlinm am format Academia de diplomaţie culturală din Berlin, am dezvoltat primul sistem de educaţie superioară în domeniul diplomaţiei culturale din lume, graduate, master şi doctorat. Am reuşit să obţin la splendida clădire din centrul Berlinului un etaj, campusul Universităţii Babes-Bolyai din Cluj şi un etaj campusul Universităţii Bucureşti.

Reporter: Suntem pe ultimul loc în UE, avem 0,2% din PIB, buget alocat cercetării. Cum îi asigurăm pe cercetătorii români, plătiţi aşa cum ştiţi, cu greu, că acest institut nu este privilegiat? Un cercetător îşi poate pune astfel de întrebări, nu?

Emil Constantinescu: Nu cercetătorii îşi pun aceste întrebări. Aceste întrebări şi le pun oameni care nu au niciun fel de viziune şi nu înţeleg ce înseamnă prestigiul cercetării româneşti. În principal, acest institut se va susţine din proiecte, din proiecte susţinute din bani europeni şi pe plan mondial. Am discutat, de curând, la Berlin, la Academia de diplomaţie culturală din Berlin, suntem în curs de a discuta cu fostul preşedinte al Academiei din Berlin, să dezvoltăm o serie de programe. Deci ei caută, în prezent, se caută în Europa să se transfere excelenţa şi în Est. Încercăm prin acest institut să transferăm spre zona Europei Centrale şi de Est excelenţa în cercetare. De asemenea, folosesc şi faptul că sunt în bordul mai multor instituţii, pe lângă Biblioteca din Alexandria care va fi o parteneră pentru acest institut. În acelaşi timp, am condus şi o conferinţă, pentru ridicarea nivelului doctoratelor în Europa Centrală. Şi împreună cu reprezentantul englez, de la Uniunea Europeană, am fost însărcinat să prezint în faţa conducerii Uniunii Europene, a preşedintelui din fostul mandat, a celor care finanţează construcţia unor doctorate de înaltă calitate în Europa Centrală. Dar, din păcate, toate aceste lucruri pe care le găsiţi, se găsesc pe net, sunt cunoscute în străinătate, dar nu sunt cunoscute în România. Sunt cunoscute pe plan mondial, în România, nu sunt cunoscute tocmai din cauza acestei tendinţe – de care vorbeam la început – de a transforma totul într-un scandal şi de a politiza, uneori chiar în mod stupid.

Reporter: Cercetarea în România este mereu lăsată pe ultimul plan. Şi totuşi, iată, un institut primeşte finanţare direct de la Senat.

Vlad Alexandrescu: Eu m-aş pune în locul unui cercetător român fiindcă avem foarte mulţi cercetători de valoare care trudesc din greu pe ogoarele Academiei Române, care sunt plătiţi cum sunt plătiţi, care nu beneficiază de dotări, de acces la reviste internaţionale, de o bibliotecă cum trebuie, de burse şamd. Din punctul meu de vedere, ca cercetător, aş considera că e o sfidare, o sfidare la adresa cercetătorilor de valoare. Vine un institut care are o finanţare direct de la Senat, deci nu mai trece prin Academia Română, nu mai trece prin Guvern, prin Ministerul Cercetării, nu se mai pune problema de o competiţie de granturi, cum se mai practică în România pentru finanţarea cercetării din învăţământul superior, deci nu mai vorbim de o competiţie, ci vorbim de un culoar sigur pe care aleargă acest institut cu buget de la stat. Vă daţi seama că niciun cercetător nu e fericit cu această idee. Ceea ce e bizar e că Academia Română vine şi susţine in extremis acest proiect fără însă a dori să integreze institutul în structura ei. Eu am propus în Comisia de Învăţământ adoptarea unui amendament la Lege care ar fi presupus trecerea de la ..sau afilierea institutului NU la Senatul României, ci la Academia Română.

Aşa cum a venit acest institut, a venit pur printr-o decizie politică. Cred că, în cazul de faţă, ar fi trebuit o largă reprezentativitate ştiinţifică, ar fi trebuit un comitet director care să fie alcătuit doar din oameni de specialitate şi care să se pronunţe asupra oportunităţii creării acestui institut. Faptul că vin persoane care nu au nimic de-a face, cum ar fi preşedintele Academiei, care este de cu totul altă meserie, nu? Sau chiar viitorul director al institutului, înţeleg, domnul Emil Constantinescu care la origine este un geolog, vin să înfiinţeze un institut de cercetări asupra culturii şi civilizaţiei Levantului nu mi se pare pertinent, cu tot respectul pe care-l datorez unui fost preşedinte şi unui intelectual şi unui fost rector al Universităţii din Bucureşti, fără îndoială de anvergură. Nu văd relevanţa specialităţii lui în acest domeniu. Dacă ar veni un conducător de doctorate în domeniul arabisticii, în domeniul civilizaţiilor semitice, în studiile ebraice, şi Israelul e parte din acest areal, sau în civilizaţiile mediteranene, aş înţelege. Bun, e un mare profesor, e un coordonator de doctorat, e un creator de şcoală care adună în jurul lui mai multe generaţii de cercetători în domeniul respectiv pentru care i-a format. Unde sunt aceşti cercetători?

Reporter: Are România, în acest moment, specialişti care să lucreze într-un astfel de institut?

Vlad Alexandrescu: Eu cred că nu are, mai ales că nu ar trebui să fie doar specialişti într-un domeniu sau în altul. Sigur, avem sinologi, avem arabişti, avem politologi, fără îndoială. Dar, aşa cum e conceput institutul, ar trebui să fie practic nişte cercetări interdisciplinare între toate aceste specialităţi, unele dintre ele sunt foarte prost reprezentate în România, foarte slab reprezentate. Nu mai avem, de pildă, conduceri de doctorat în domeniul arabisticii, ceea ce e un lucru foarte grav. Mai avem un conducător de doctorat în domeniul sinologiei, nu prea avem conducători de doctorat în domeniul bizantologiei şi al balcanologiei. Deci sunt, în general, domenii care au o slabă reprezentare ştiinţifică în România. Deci tocmai în această zonă, în acest areal dacă vreţi, să formăm un institut de studii avansate? Sigur, dacă am fi în Statele Unite, unde există cercetători de prestigiu, departamente întregi care fac aceste studii s-ar justifica. Dar de ce tocmai în România? Sunt probleme pe care ni le punem. Mai degrabă, cred eu, ar fi trebuit început de la bază, adică de la asigurarea de specialişti din facultăţi, de la crearea unor masterate care să producă cercetători în aceste domenii, de la doctorate care să înceapă cu o cercetare fundamentală, şi după aceea să ajungem la un institut de studii avansate. Dar probabil că în România se doreşte în continuare perpetuarea formelor fără fond, o veche temă românească pentru satisfacţia unora şi pentru dezamăgirea altora. Pentru că eu sunt convins că sunt foarte mulţi cercetători autentici în România care sunt dezamăgiţi de crearea acestui nou institut.

Apoi, în expunerea de motive s-a vorbit despre un institut de studii avansate. În expunerea pe care fostul preşedinte al României Emil Constantinescu a făcut-o în faţa comisiei de învăţământ a vorbit mai degrabă de un institut de diplomaţie culturală. Iată, accentul pare să se mute de la cercetare ştiinţifică avansată la cultură, sau la diplomaţie culturală. Bun, dacă vorbim de diplomaţie culturală, de ce atunci acest institut nu e mai degrabă o secţie în Institutul Cultural Român care se ocupă de diplomaţie culturală, se ocupă de răspândirea culturii româneşti în străinătate. Despre asta să fie vorba? Despre răspândirea culturii româneşti în ţările Orientului apropiat sau Orientului mijlociu? Din lege nu rezultă deloc asta. Toată această nebuloasă cu privire la obiectivele institutului, la misiunea institutului, la felul în care cercetătorii viitori vor fi angrenaţi în aceste activităţi augurează foarte prost despre viitorul acestui institut. Pentru că cu cât e mai flu, cu cât e mai vag, mai imprecis, cu atât lucrurile pot evolua în direcţii nedorite.

Daniela Zaharia

Daniela Zaharia, lector doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, consideră că un institut care să studieze lumea Mediteranei Orientale ar trebui să facă parte din reţeaua naţională de cercetare.

Daniela Zaharia: Mi se pare că este de-a dreptul o condamnare la eşec faptul că o astfel de instituţie care înainte de orice are o misiune de dezvoltare a cunoaşterii este supusă, subordonată prin lege deja unei structuri politice, în cazul de faţă Senatului României.

Daniela Zaharia: Cu tot respectul faţă de toţi cei implicaţi în această discuţie, trebuie să spun că am multe rezerve în legătură cu aproape toate aspectele care au fost aduse în discuţia publică. Şi-n legătură cu felul în care este gândit proiectul şi-n legătură cu felul în care este combătut proiectul. În primul rând cred c-ar fi trebuit o implicare mai mare a specialiştilor pe care îi avem, şi care au competenţe importante cu privire la studierea Mediteranei Orientale. Se vede că nu au fost implicaţi cei acre au astfel de competenţe din impreciziile numeroase care există în definirea misiunilor institutului, în definirea domeniului său de studii, prin urmare în gândirea structurii. În România, avem o reţea a instituţiilor de cercetare care include institutele Academiei, care include pe de altă parte institute naţionale care sunt subordonate Ministerului Cercetării, şi de asemeanea include universităţile care au propriile lor misiuni de cercetare care şi ele pot să aibă în compoziţie institute de cercetări, şi de asemenea mai există regiile autonome, acolo cercetarea se face mai ales în domeniul unor ştiinţe foarte practice, de pildă agronomia. Însă o astfel de structură cum ar fi un institut care să studieze lumea Mediteranei Orientale cu toate aspectele sale de civilizaţie, de mentalităţi, de fenomene sociale, de potenţial de dezvoltare, o astfel de instituţie ar trebui să facă parte din reţeaua naţională de cercetare. Nu ar trebui să fie subordonată Senatului, adică unei instituţii politice care va denumi conducerea, care după aceea nu va prezenta garanţii reale cu privire la transparenţa selectării cercetătorilor care vor lucra acolo, care de asemeanea nu garantează in-de-pen-denţa cercetării. Nu poate să existe dezvoltarea cunoaşterii dacă este supusă cenzurii politice? De aceea avem, nu? Anumite reguli pentru institute de cercetare.

Reporter: Vorbim de aproximativ 600 000 de euro, o cifră foarte mare în contextul României, pentru cercetare, educaţie, cultură sunt cifre mari. Pe termen lung, ce ar aduce României un astfel de institut care face apel, repet, la bani publici?

Emil Constantinescu: În primul rând, îi aduce prestigiul de care are nevoie, prestigiu în cultură, în educaţie. Mereu ne plângem că România se află pe ultimele locuri sau este desconsiderată. În toate eforturile mele, am vrut mereu să pun România nu pe un loc oarecare, ci pe primul loc. Pe primul loc în Europa, pe primul loc în lume. Aceasta este miza acestui institut. Sigur că în primul rând e vorba de cheltuieli de organizare, mai departe, institutul în mod fundamental se va desfăşura pe baza unor proiecte.Totul se va afce transparent, vor fi concursuri deschise, garanţia acestor concursuri este Consiliul Ştiinţific Internaţional, consiliul ştiinţific cuprinde cele mai luminate minţi din Europa, din lume şi din România. Dacă noi pierdem respectul pentru forurile academice, pentru forurile universitare, şi nu mai avem încredere în capacitatea acestor persoane care şi-au cucerit cu greu un prestigiu pe plan mondial de a organiza un institut, şi ducem totul în derizoriu, atunci chiar nu merităm nimic, dar eu sunt decis să lupt până la capăt. Pentru că nu mai este vorba de mine, mai am doar câţiva de ani de activitate directă, dar vreau să las României ceea ce am reuşit să construiesc în planul culturii şi educaţiei pe plan mondial. Dar acest institut de studii avansate este asociat şi cu o iniţiativă pe care am lansat-o, dar în calitate de preşedinte al Academiei de Diplomaţie Culturală din Berlin, care a fost acceptată de ONU, de UNESCO, de Parlamentele ţărilor. Primii care au reluat cu ocazia Conferinţei Levant de la Bucureşti au fost Senatul şi Camera Deputaţilor, în acea vreme, nu era vorba de domnul Tăriceanu, era vorba de domnul Antonescu. Antonescu a fost gazda împreună cu Universitatea Bucureşti a acestei iniţiative. Şi atunci s-a dorit ca prin lege să se formeze un institut de nivel înalt. Nu a fost în niciun fel - aceasta este o colecţie de minciuni prin omisiune şi prin prezentări diferite - cu tot respectul, dar problemele acestea academice trebuie lăsate în seama oamenilor care au experienţă şi prestigiu în acest domeniu. Iniţiatorii au venit din toate partidele. Aceasta mă deranjează cel mai mult, modul acesta în care una, două, trei persoane încearcă să compromită orice idee importantă pentru prestigiul României.

Reporter: Şi totuşi, să ştiţi că atunci când un institut reputat, Institutul de Studii Orientale, a trecut în subordinea Primăriei Capitalei, vă aduceţi aminte, totul a dus la desfiinţare. Nu vă este frică să vă asociaţi cu zona asta a politicului? Să fiţi în subordinea unei structuri politice?

Emil Constantinescu: Încercaţi să mă introduceţi într-o discuţie pe care vreau s-o evit. Care politică? Acest proiect a fost susţinut de toate partidele, a avut cel mai mare cvorum în parlament, a avut majoritate, şi acum a apărut o persoană, discutăm de domnul Alexandrescu şi de câteva persoane, dacă vreţi să mă duceţi la o discuţie din aceasta, vă pot răspunde, dar nu vreau să port o astfel de discuţie. Sunt una, două, trei persoane care încearcă să vorbească în numele comunităţii academice.

Reporter: Proiectul de lege a fost adoptat de Senat. Urmează să ajungă la Camera Deputaţilor. Dacă va primi undă verde, cum ar trebui să funcţioneze acest institut astfel încât să asigure transparenţa?

Daniela Zaharia: Este foarte important să selectezi oamenii cei mai potriviţi. Trebuie făcută o selecţie de pildă după regulile după care se fac selecţiile în universităţi şi în institutele de cercetări. Numai în felul acesta putem fi siguri că cei care au cele mai bune credenţiale academice, cei care au făcut deja – pentru că sunt, avem arabişti, avem ebraişti, avem specialişti în studii iudaice, avem egiptologi. Recent, am avut marea bucurie ca două dintre fostele mele studente să ia cu juriu internaţional şi pregătire într-o prestigioasă universitate elveţiană să îşi ia doctoratul în domeniul studiilor de asiriologie. Deci avem specialişti pe care din păcate nu-i cunoaşte publicul suficient, şi care nu au posibilitatea de a-şi dezvolta cariera în România şi care ar putea în felul acesta, într-o astfel de instituţie să fie bine primiţi şi să evite deprofesionalizarea sau emigrarea, una din două, pentru că alte şanse nu au în sistemul actual românesc. Însă, pentru asta este nevoie ca instituţia să fie supusă prin lege acelor reguli, acelei legislaţii care vizează institutele de cercetări şi universităţile. Altfel nu se poate. Chiar dacă putem să avem obiecţii cu privire la funcţionarea reţelei Academiei, sau dacă putem să avem obiecţii cu privire la actuala legislaţie, poate nu ne place cât e de reformat sistemul academic românesc, aşa cum este el, dă incomparabil mai bune şanse de independenţă şi de selecţie corectă decât ar da o instituţie supusă unei structuri politice care n-are această vocaţie.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri