DIGICULT. Mituri urbane. Despre „fetele de la APACA” și fantoma de pe terenul viran de peste drum

Meteorologii anunță o încălzire a vremii, după episodul cu ploi și vreme rece. „Nu înseamnă că a venit toamna”

Mesajul lui Nicușor Dan pentru ministrul Nazare și noua lui soție. Președintele și partenera sa au participat la nuntă

Scandal de hărțuire sexuală la o companie de stat. AMEPIP anunță că a analizat mai multe plângeri

Primăria din Baia Mare a fost amendată pentru că a construit o pistă de biciclete. Care sunt nemulțumirile oamenilor

Posibile tulburări pe piața mondială a petrolului după ce o conductă din Arabia Saudită a fost atacată cu drone

Construcția metroului M6 care leagă București de Aeroportul Otopeni avansează. Cum arată lucrările la prima secțiune din cei 14,2 km

Inflația a scăzut în luna august. Motorina și chiriile, printre cele mai mari creșteri de prețuri. Topul scumpirilor

Prețul benzinei a ajuns la un nivel istoric în România, după ce cotația petrolului a depășit 106 dolari pe baril

Vremea se schimbă brusc în România. Elena Mateescu: „Duminică vom resimți răcirea accentuată în întreaga țară”

Străbatem, zilnic, oraşul, în lung şi-n lat. De prea puţine ori, însă, suntem curioşi să aflăm povestea unui cartier, a unei străzi sau a unei clădiri. Şi mai puţin curioşi suntem să aflăm istorii legate de un spaţiu gol, abandonat. Din lipsă de timp, de interes sau din teamă.

Sonja Hornung şi Larisa Crunţeanu sunt artişti vizuali şi iniţiatoarele unui proiect mai puţin convenţional. Cele două au pornit de la istoria fabricii de textile APACA după privatizarea din anul 1992 şi au pus cap la cap toate informaţiile adunate din presă sau de la foste angajate ale fabricii. Totul, cu scopul de a afla adevărul despre APACA.

Rezultatul a fost uimitor. Un spaţiu care nu mai promitea nimic a devenit, de fapt, o sursă inepuizabilă de poveşti.

„Un spaţiu abandonat nu e un spaţiu liber, nu e un spaţiu gol, nu e lipsit de conţinut. Peste el s-au aşezat diverse layere, straturi de realităţi sociale, politice, economice etc şi în acest moment este un strat care permite nişte interacţiuni, ca să zic aşa, mai libere, adică fiecare spaţiu abandonat cred că atrage atenţia asupra unor necesităţi care există în zonă. Fie oameni care se refugiază acolo, fie copii care se joacă acolo, deşi nu există un parc, fie câini care se refugiază acolo”, spune Larisa Crunţeanu.

Proiecte asemănătoare există şi în alte ţări, spune Sonja. De altfel, australianca stabilită la Berlin a fost deja implicată în programe care susţin ideea că un spaţiu dezafectat poate deveni un micro-oraş. În proiectul iniţiat la Bucureşti, centrul de interes nu a fost spaţiul părăsit în sine, ci povestea care i-a urmat.

Programul „Agenţi ai speculaţiei” a plecat de la premisa că, dincolo de falimentul unei industrii altădată prospere, sunt mii de poveşti ale unor femei rămase peste noapte fără un loc de muncă.

Poveşti despre care nimeni nu a vorbit vreodată. În schimb, fostelor angajate li s-a pus un stigmat, deloc măgulitor: „fetele de la Apaca”.

„De ce sunt fete sărmanele femei, pentru că sunt femei mature, în toată firea, şi de unde vine, ce fel de relaţie instaurează o astfel de denumire?”, spune Larisa Crunţeanu.

De la adevărul istoric la legendele şi miturile urbane construite în jurul statutului de muncitoare la APACA este un drum lung. Pentru Sonja şi Larisa, tocmai aceasta este miza: să traseze limita dintre realitate şi ficţiune.

Ce au descoperit în demersul lor aflați din materialul video atașat.