Din|Interior: Andrei Pleşu vorbeşte despre bragă, răcoritoarea cu prestigiu de şampanie în perioada interbelică
Prin vremuri demult trecute, băutura populară în rândul românilor de la oraş era braga. Acum reapare tot mai des la târgurile tradiţionale şi se poate transforma într-o mică afacere. La emisiunea Din|Interior, Andrei Pleşu îşi aduce aminte povestea acestei băuturi.
Braga este un nectar dulce-acrişor făcut din cereale. Turcii au adus-o în România acum 300 de ani, împreună cu alte delicatese orientale precum halvaua, halviţa, sugiucul, cataiful sau rahatul.
„Domnule, braga este un subiect serios, e un subiect de cultură! Există o tradiţie veche a acestei băuturi”, spune la Digi24 Andrei Pleşu. „Amintiţi-vă că în Caragiale, în proza lui scurtă intitulată La Moşi, un inventar în care e şi braga (...) şi un personaj - o moaşă grasă care suferă de cald şi care se repede să bea doi litri de bragă ca să se liniştească. Ei, şi asta, când îl vede pe bragagiu, moaşa lui Caragiale, îl strigă: Măi dzanabet - că erau turci ăştia care vindeau - măi dzanabet, ăla cu şampanica! Atâta prestigiu avea braga, că i se spunea şampanică”, povesteşte omul de cultură.
În perioada interbelică, braga era o răcoritoare ieftină şi uşor de găsit. În Bucureşti, în verile toride, bragagiii umblau în lung şi în lat pe Lipscani şi pe Calea Victoriei şi atrăgeau muşteriii cu vestita strigare „Bragă rece!”.
Andrei Pleşu îi laudă calităţile, în ciuda aspectului neplăcut: „Era o băutură ieftină. Avea un aspect oarecum antipatic, ceva noroios, aşa, în înfăţişare, dar gustul mi se părea excepţional.”
În timp ce în România bragagiii sunt aproape necunoscuţi, la sud de Dunăre, în Bulgaria, comerţul cu bragă a devenit o adevărată industrie, iar în joc se află mulţi bani. Aflaţi întreaga poveste a unei industrii care reînvie duminică, de la ora 18:30, în emisiunea Din|Interior.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
