IN MEMORIAM. Marii dispăruți ai anului 2012 și moștenirea lăsată de ei

Lumea teatrului şi a filmului i-a pierdut anul trecut pe unii dintre oamenii care au dat consistenţă spaţiului artistic românesc, prin talentul şi dăruirea lor.

Emil Hossu a plecat dintre noi la începutul anului. Studentul cu origine socială nesănătoasă care intrase la Teatru din a treia încercare a lăsat în urmă o colecţie nemuritoare de filme şi de piese de teatru.

Luna martie a lui 2012 avea să aducă dispariţia actorului Ştefan Radof, după o carieră de 50 de ani în teatru. Actor, poet şi profesor la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, Ştefan Radof a fost persecutat de regimul comunist şi a debutat în teatru abia la 30 de ani, când majoritatea colegilor îşi construiseră deja un nume.

Ion Lucian şi-a construit, prin talent şi muncă, nu doar o carieră de actor de prim rang. El şi-a dedicat ultimii ani din viaţă construirii noii clădiri a Teatrului „Excelsior”, care există astăzi doar graţie pasiunii şi dăruirii Maestrului. Teatrul este dedicat copiilor, pe care Ion Lucian a vrut mereu să îi farmece şi să îi apropie de lumea teatrului. In aprilie a plecat si el dintre noi.

În luna noiembrie teatrul românesc l-a pierdut pe Iurie Darie, actorul al cărui nume a rămas legat de pelicule de succes ca „Brigada Diverse” sau „Triunghiul morţii”, dar şi de nenumărate emisiuni de televiziune pentru copii.

Sfârşitul dur şi mult prea timpuriu al actorului Şerban Ionescu a zguduit poate cel mai tare publicul şi întreaga lume artistică. Boala necruţătoare a actorului, scleroză amiotrofică, s-a declanşat în 2011, dar în ciuda suferinţei fizice, Şerban Ionescu a continuat să joace o vreme pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Cel care spunea că actoria e o profesie de oameni rari, de nebuni şi de martiri a rămas întipărit în memoria publicului cu rolul său de debut: Ion, din ecranizarea romanului lui Liviu Rebreanu.

De numele regizorilor Cornel Todea şi Tudor Mărăscu, plecaţi dintre noi tot în 2012, rămân legate transpunerile pentru televiziune a numeroase capodopere ale dramaturgiei româneşti.

În lumea literară, moştenirea lăsată de scriitorul Constantin Ţoiu este unul dintre romanele cele mai reprezentative ale literaturii române din secolul al XX-lea, „Galeria cu viţă sălbatică”. Cu această carte autorul a intrat definitiv în manualele de literatură.

Pictoriţa Ioana Celibidache s-a stins la Paris la începutul anului. A fost soţia unuia dintre cei mai importanţi muzicieni ai lumii, dirijorul Sergiu Celibidache, şi a ştiut să fie punctul de sprijin al titanului de lângă ea, fără sa-şi neglijeze propriul talent. Arta ei stă cu cinste alături de moştenirea muzicală a lui Sergiu Celibidache.

De la istoricul Florin Constantiniu, dispărut în preajma Sfintelor Paşti, ne rămâne una dintre cele mai solide cărţi de istorie a României, scrisă cu sinceritate şi luciditate, o istorie care ne ajută să desluşim nu doar faptele trecutului, ci şi dilemele prezentului.

Scriitorul şi traducătorul Romulus Vulpescu a lăsat posterităţii unele dintre cele mai serioase studii de literatură şi traduceri din operele marilor clasici europeni.

Poeta Constanţa Buzea, unul din vârfurile generaţiei poeţilor şaizecişti s-a stins tot anul acesta, lăsând literaturii române peste 20 de volume de poezii.

Lumea muzicală a pierdut-o în 2012 pe pianista Mihaela Ursuleasa. Dispariţia sa a fost încărcată de dramatism. Pianista nu avea decât 33 de ani, iar cariera ei internaţională era în plina evoluţie. Lasă în urmă amintirea unui talent excepţional, a unei dedicații totale faţă de vocaţia artistică. Tânăra generaţie de pianişti români a pierdut o profesionistă, dar va păstra modelul unei artiste de excepţie.