PASTILA DE LIMBĂ. „A ștrangula” sau „a strangula”? „Ștat de plată” sau „stat de plată”?

Pe urmele eroilor de la Timișoara. Zeci de elevi au participat la o vânătoare de indicii pe traseul Revoluției din 1989

Sărbători cu liste lungi de cadouri. Cum explică psihologii dorința părinților de a cumpăra multe daruri pentru copii

Atelierul din inima Transilvaniei, unde tot timpul anului este Crăciun. Cum sunt realizate globurile care se vând apoi în toată lumea

Grindeanu: PSD a sancționat „managementul catastrofal” al Dianei Buzoianu la Ministerul Mediului

Kelemen Hunor: Pe prescripție și pe complete trebuie să modificăm legislația. E clar că există o problemă

Reacția lui Radu Marinescu după manifestațiile din marile orașe pentru independența justiției. Mesajul ministrului pentru protestatari

Ce spune ministrul Justiției, întrebat dacă Lia Savonea ar trebui să demisioneze din funcția de șefă ÎCCJ

Florin Manole, despre salariul minim: „E inadmisibil să muncești 8 ore pe zi și să nu-ți ajungă banii”

Sindicatele îi cer lui Bolojan majorarea salariului minim cu 300 de lei. „România, un paradis fiscal”

E vorba, în principal, de anumite cuvinte care încep fie cu „st”, fie cu „sp” şi la care se aude un „ş” în locul „s”-ului iniţial, după model german: spiegel (oglindă) sau sturm (furtună). Fapt interesant, uneori eroarea e doar de pronunţie: vorbitorii scriu „s", dar pronunţă „ş". Alteori, dăm peste „ş" în loc de „s" atât în exprimare orală, cât şi în scris.

Iar dacă tot am ajuns aici, să spunem că printre puţinele cuvinte unde „ş” iniţial urmat de „t” sau „p” a fost preluat legitim atât în scriere, cât şi în pronunţie din germană se numără substantivul „ştrand” (din germanul „strand”). De asemenea, substantivul german „spiel” („joc”) a dat substantivul românesc „şpil” (cu sensul de „şmecherie”). La rândul său, perechea „stras-strasuri” are ca formă permisă şi „ştras-ştrasuri”.

În rest, vorbim de erori şi de scăpări. Una dintre ele vizează verbul „a strangula” (cu etimologie latină), precum şi familia de cuvinte din care fac parte „strangulator” sau „strangulare”. Destui oameni, însă, pronunţă sau chiar scriu greşit „a ştrangula". Şi nu este exclusă ipoteza unei contaminări dinspre substantivul „ştreang” (din germanul „strang”), mai cu seamă că sensurile celor două cuvinte vin din aceeaşi zonă.

Oricum însă, e incorect să spunem sau să scriem „Asasinul şi-a ştrangulat victima cu o sfoară de rufe”. Varianta corectă este, bineînţeles, „Asasinul şi-a strangulat victima cu o sfoară de rufe”.

În afară de „a strangula”, există şi alte cuvinte care încep cu „st” sau „sp” şi care cad victimă erorilor de scriere şi de pronunţie. Iată câteva exemple, cu varianta incorectă şi apoi cu varianta corectă.

Variantă incorectă: „Ruxandra şi-a dat cu şpray ca să miroasă frumos”.

Variantă corectă: „Ruxandra şi-a dat cu spray ca să miroasă frumos”.

Variantă incorectă: „N-am găsit numele lui Popescu pe ştatul de plată”.

Variantă corectă: „N-am găsit numele lui Popescu pe statul de plată”.

Variantă incorectă: „George s-a îmbolnăvit de diabet din cauza ştresului”.

Variantă corectă: „George s-a îmbolnăvit de diabet din cauza stresului”.

Variantă incorectă: „Inspectorii au verificat ştocul existent în depozitele din Târgovişte”.

Variantă corectă: „Inspectorii au verificat stocul existent în depozitele din Târgovişte”.

Variantă incorectă: „I s-a reproşat proiectantului că s-a abătut de la ştas”.

Variantă corectă: „I s-a reproşat proiectantului că s-a abătut de la stas”.

„Stas” este, după cum poate că ştiţi, o prescurtare de la „standard de stat” şi reprezintă normele care reglementează particularităţile, dimensiunile şi calitatea unui produs, precum şi documentele în care sunt consemnate aceste norme.