Pastila de limbă. Cum folosim corect „maxim” și „maximum”
Tema acestei ediții a Pastile de limbă se leagă de confuzia care se face uneori între două adjective şi tot atâtea adverbe. Adjectivele în chestiune sunt „minim” şi „maxim”, pe când adverbele sunt „minimum” şi „maximum”. Din motive care ţin probabil de grabă sau de neglijenţă, se întâmplă destul de des ca adjectivul să fie folosit în locul adverbului.
Radu Paraschivescu aduce lămuriri:
Adjectivul „minim” (cu formele „minimă”, „minimi”, „minime”, în funcţie de număr şi gen) este definit după cum urmează: „Care are dimensiunile, durata, intensitatea sau valoarea cea mai mică”; „foarte mic, neînsemnat, minimal sau neglijabil.” Ca în următoarele exemple:
„Pragul minim pentru calificare este de nouăsprezece puncte.”
„Parametrii minimi au fost verificaţi de o comisie de specialitate.”
„Iarna temperatura minimă în acest oraş este de -15 grade Celsius.”
„Am reuşit să facem toate reparaţiile cu cheltuieli minime.”
În ceea ce priveşte adverbul „minimum”, care, spre deosebire de adjectivul variabil „minim”, este invariabil, definiţia lui este următoarea: „În cantitatea, timpul sau spaţiul minim”. Echivalentele adverbului „minimum” sunt „cel puţin”, „pe puţin”, „măcar” sau „barem”. Pe de altă parte, locuţiunea adverbială „la minimum” are sensul de „în cel mai mic grad”. Iată şi cuvenitele exemple:
„Dorin trebuie să împrumute minimum zece mii de euro ca să-şi termine casa”.
„Dacă eşti sportiv de performanţă, trebuie să faci minimum o sută de abdomene pe zi.”
„Prietenii noştri au plecat cu minimum trei ore înaintea noastră la mare.”
În aceste condiţii, un enunţ de genul „Am nevoie de minim trei zile ca să termin de citit cartea” este greşit. Enunţul corect este „Am nevoie de minimum trei zile ca să termin de citit cartea.” La fel, e incorect să spunem „Pot să rămân aici minim patru zile”. Forma corectă a enunţului este „Pot să rămân aici minimum patru zile”, sau, dacă preferaţi, „Pot să rămân aici cel puţin patru zile”.
Lucrurile se prezintă asemănător şi în cazul adjectivului „maxim” (cu formele „maximă”, „maximi”, „maxime”) şi al adverbului „maximum”. Prin „maxim” se înţelege „Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc”. Posibilele lui echivalente - mai bine zis, sinonime parţiale - sunt, tot conform dicţionarului, „foarte mare” sau „maximal”. Şi acum, câteva exemple:
„Salariul maxim din această companie nu poate depăşi cinci mii de lei.”
„Liana a luat nota maximă la teză, deşi nu sunt sigur că a meritat-o.”
„Parametrii maximi au fost calculaţi cu mare atenţie.”
„Valorile termice maxime sunt surprinzătoare pentru această lună a anului.”
La rândul lui, adverbul „maximum”, invariabil, la fel ca adverbul „minimum”, înseamnă „În cantitatea, timpul sau spaţiul maxim cu putinţă”, pe când locuţiunea adverbială „la maximum” are sensul de „în cel mai înalt grad”. Iată şi în acest caz câteva exemple:
„Se vor vinde maximum cincizeci de mii de bilete la concertul de pe stadion.”
„Avem nevoie de maximum douăzeci de angajaţi pentru prelucrarea tuturor datelor.”
„Simona va lipsi de la serviciu maximum trei săptămâni.”
Aşa stând lucrurile, un enunţ de genul „Studenţii vor asista la maxim zece spectacole” este greşit. Enunţul corect este „Studenţii vor asista la maximum zece spectacole”. La fel, e incorect să spunem „Te rog să te întorci peste maxim trei ore”. Forma corectă este „Te rog să te întorci peste maximum trei ore” sau, dacă preferaţi, „Te rog să te întorci peste cel mult trei ore”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
