Secretul românesc dintr-un tablou american

Data publicării:
romanca captura

Românca a făcut descoperiri uimitoare mergând pe firul poveştii. A aflat astfel că portul popular din tablou este foarte posibil să-i fi aparţinut reginei Elisabeta a României sau unei persoane din anturajul acesteia. Cu atât mai mult cu cât pictorul care a realizat tabloul „Romanian Lady” era un apropiat al familiilor regale din Europa.

„Regina Elisabeta ştiu că purta costumul popular. Nu ştiu deocamdată în ce măsură am putea s-o legăm pe regină de acest tablou, cu siguranţă costumul acesta este eclectic, şi pare să fie purtat de o doamnă din înalta societate”, a explicat Grațiela Buzic.

Istoria unui tablou misterios

Al Doilea Război Mondial a dus la moartea a peste 70 de milioane de oameni, a ras de pe faţa pământului zeci de oraşe, a distrus masiv patrimoniul cultural universal. Victimă colaterală a fost arta. Zeci de mii de tablouri, statui, opere extrem de valoroase au căzut pradă focului sau jafului.

La sfârşitul războiului, multe dintre muzeele lumii pierduseră evidenţa bunurilor pe care le deţinuseră. Majoritatea cataloagelor în care erau indexate operele de artă se pierduseră în timpul războiului.

Aşa se face că o parte dintre picturile, obiectele sau sculpturile recuperate au fost reetichetate greşit: în cazul unora, nu se mai ştia numele autorului, nici denumirea. Alteori, nici nu se mai ştia pe ce filieră a ajuns piesa în muzeu.

O astfel de poveste ne priveşte şi pe noi, românii. Până la începutul acestui an, faimoasa pictură semnată de Frederick Arthur Bridgman, cu titlul original „Romanian Lady" („Românca”), a figurat într-un muzeu din Boston, cu titlul „Armenian Lady" („Armeanca”).

„Acest tablou care a fost denumit greşit „Armenian lady" în loc de „Romanian lady" este o picătură într-un ocean de nedreptăţi pe care cultura română le traversează”, a spus coordonatoarea Semne Cusute, Ioana Corduneanu.

Pentru a evita confuziile în privinţa provenienţei unui tablou, a numelui acestuia sau a autorului care l-a realizat, în marile muzee din Europa sau Statele Unite, există specialiştii numiţi „art detective", detectivi în domeniul artei. Victoria Reed este detectiv de artă la muzeul din Boston.

„Coordonez departamentul de cercetare a provenienţei operelor de artă, de la Muzeul de Arte Frumoase din Boston. Acest departament se ocupă cu studierea istoricului unei piese de muzeu. Am returnat opere de artă care au fost furate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”, a explicat detectivul de artă.

La 7.000 de kilometri de Boston, la Bucureşti, o româncă a ajuns, din proprie iniţiativă, detectiv în domeniul artei. Bloggerița Grațiela Buzic şi-a propus să facă lumină în cazul tabloului „Românca" semnat de Frederick Bridgman.

Tabloul s-a intitulat încă de la început „Romanian Lady", adică „Românca", doar că pe parcurs, cumva numele lui a fost schimbat şi în final a devenit „Armenian Woman", adică „Armeanca.” Şi cu acest titlu, Muzeul de Arte Frumoase din Boston l-a achiziţionat în 1977, deci până acum muzeul a deţinut acest tablou cu această denumire. M-a interesat să aflu cum aş fi putut să demonstrez interesul lui Bridgman pentru o femeie româncă, în sensul de a o picta a demonstra că nu este o femeie armeană, este o femeie româncă”, a spus Grațiela Buzic.

Cea mai simplă dintre ipoteze ar fi aceea că numele a fost etichetat greşit dintr-o confuzie de natură etnică.

„Nu o dată am auzit confuzia între armân şi armean şi sunt două popoare diferite, darămite român, armean, aromân”, a spus Ioana Corduneanu.

Povestea tabloului începe cu două secole în urmă

Celebrul tablou a fost pictat de Frederick Arthur Bridgman, în anul 1882. În acelaşi an, pictura a fost prezentată publicului la Salonul Internaţional de la Paris. La acea vreme, la prestigoasa expoziţie, existau două saloane, cel oficial, unde aveau acces pictorii acceptaţi de Academia de Arte, şi salonul refuzaţilor. 

Tabloul lui Bridgman, însă, a fost expus la salonul oficial, sub numele „Dame Roumaine", lucru consemnat şi în catalogul expoziţiei din 1882.

„La Biblioteca Naţională a Franţei există varianta online a acestui catalog care a fost publicat la 1 mai 1882 şi acolo la pagina 24 la numărul curent 390 este menţionat acest tablou, autorul Frederick Arthur Bridgman şi numele în limba franceză „Dame roumaine” ”, a declarat Grațiela Buzic.

În anul 1890, tabloul a fost achiziţionat de americanul Joseph Temple, un comerciant foarte bogat, care l-a dat apoi în custodie Muzeului de Arte din Pennsylvania. Începând cu secolul XX, tabloul a fost vândut la licitaţie. Timp de zeci de ani, acesta a trecut prin casele mai multor proprietari, iar în anul 1977, a fost achiziţionat de Muzeul de Arte din Boston, cu titlul „Armenian Woman". De atunci, tabloul a fost expus sub acest nume. De la începutul anului, însă, datorită demersului făcut de Graţiela Buzic, s-a făcut dreptate.

Specialiştii Muzeului din Boston au schimbat denumirea tabloului inclusiv pe site-ul oficial al instituţiei.

„Pictura a primit numele de „Armeanca” înainte ca Muzeul de Arte Frumoase să îl achiziționeze în 1977. În 1986, profesorul de artă americană William H. Gerdts ne avertizase că tabloul a fost reprodus în 1884 cu titlul „Dame Roumaine”, dar, la acea vreme, nu s-a luat nicio decizie pentru schimbarea titulaturii. Scrisoarea doamnei Buzic din decembrie 2015 a dus la redeschiderea investigație, și dovezile pe care ea le-a adus, alături de informațiile pe care le-am găsit și noi de când pictura făcea parte din Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania, au stabilit clar că titlul picturii trebuie schimbat”, a precizat curatorul picturilor americane de la Muzeul din Boston, Erica Hirshler.

Un lucru inedit descoperit de Graţiela Buzic a fost faptul că o imagine cu tabloul lui Bridgman a apărut într-un articol semnat de regina Elisabeta a României, în revista Harper's Weekly din New York.

„Şi acest număr din 4 februarie 1893 al revistei conţine articolul semnat de regina Elisabeta şi câteva ilustraţii. Evident, la vremea aceea nu era decât posibilitatea de a-l vedea alb-negru, erau litografii făcute de diverşi artişti care erau incluse în ziar şi acolo apare într-adevăr această ilustraţie tot cu titlul „Romanian Lady"”, a explicat bloggerița.

Controverse privind costumul popular

De-a lungul timpului, controversele legate de numele tabloului au pornit şi de la faptul că portul popular pictat de Bridgman nu reprezintă fidel un costum tipic de ţărancă din România.

Cu toate acestea, specialiştii în etnografie au toate motivele să creadă că veşmintele reprezentate în tabloul lui Bridgman nu sunt armeneşti.

„Una peste alta nu este nimic greşit doar că piesele sunt combinate şi aparţin zonelor etnografice diferite din ţară, cămaşa cu influenţe de Vrancea, peştemanul şi şorţul, Vlaşca, avem şi o pereche de poale care sunt de Teleorman, marama, la fel, de sud, podoabele sunt în mod sigur de influenţă burgheză. Greşeli foarte mari nu ar fi, din punct de vedere cromatic arată foarte bine”, a declarat etnograful Horațiu Silviu Ilea.

„Un costum românesc se bazează pe această cămaşă albă pe care scrii ca pe o foaie de hârtie cu acul aceste semne cusute. O femeie din Armenia se va îmbrăca complet diferit pentru că Armenia a primit influenţe din Asia Centrală, din Imperiul Persan, dinspre China, este altă poveste despre om, altă poveste despre lume, corpul este altfel văzut şi altfel îmbrăcat. De la podoabele de cap până la încălţări, până la rochii. O femeie din Armenia va îmbrăca mai multe straturi de haine, o româncă va îmbrăca o cămaşă albă peste care va avea un şorţ şi un brâu”a adăugat Ioana Corduneanu.

Explicaţia modului greşit în care Bridgman a îmbinat elemente din zone etnografice diferite este aceea că pictorii vremii, în special Orientaliştii, pictau strict după model.

„Înalta societate oferea aceste costume şi ei trebuiau să le picteze pentru înalta societate. Foarte simplu. Ei nu făceau teren să meargă să vadă în sate cum trăiau ţăranii. Pe de altă parte erau costume de sărbătoare pe care nu le vedeai în fiecare zi pe teren. Răspunsul este foarte simplu şi de asta găsim aceste costume oarecum ciudate care nu aparţin niciunei zone etnografice”, a spus Horațiu Silviu Ilea.

„Cred că acest costum a aparţinut unei doamne din înalta societate, cu atât mai mult cu cât Bridgman a primit acest costum la Paris. Deci e greu de presupus că o ţărancă ar fi reuşit să ajungă la Paris era mai complicat, normal. Pe de altă parte, la vremea respectivă, în 1882, când Bridgman a pictat acest tablou, el era foarte celebru, era deja cavaler al Legiunii de Onoare, avusese mai multe premii şi medalii obţinute la salon, deci presupun că numai o doamnă cu un anumit statut social şi financiar putea ajunge să-l viziteze, să vorbească cu el şi să-i poată oferi un costum”, a adăugat Grațiela Buzic.

Confuzii în privinţa portului popular românesc s-au întâmplat şi încă se mai întâmplă, în muzeele lumii.

„Avem comori, adevărate comori în muzeele textile ale lumii, în Metropolitan Museum în New York, în muzeele textile din Canada, în muzeul de textile din Lyon, cel mai mare muzeu de textile din lume, cu colecţia cea mai bogată, el fiind un muzeu privat, în muzeul etnografic din Geneva, în muzeul popoarelor din Sankt Petersburg, toate adăpostesc comoriile noastre, iile noastre. Sunt ascunse privirilor pentru că nu fac parte din colecţiile lor permanente. În Elveţia, spre exemplu, în Muzeul de etnografie din Geneva, există obiecte româneşti în colecţia permanentă, etichetate greşit în funcţie de regiune. Sunt cămăşi bucovinene cu etichete de Maramureş, ceramică de Horezu cu etichetă de Marginea şi așa mai departe. Normal că am comunicat imediat muzeului această greşeală pe care noi am semnalat-o”, a spus Ioana Corduneanu.

Ioana Corduneanu este specialist în etnografie şi deţine un blog prin care promovează specificul costumului popular din România. Este nemulţumită de faptul că noi, românii, nu facem mai mult pentru a ne promova corect folclorul în afara ţării.

Necunoaşterea noastră, necunoaşterea portului nostru este una din cauze, nepăsarea autorităţilor este alta. Ne-am apucat să ne învăţăm straiele în amănunt, nu poţi să aperi ceva care este al tău până nu eşti convins că este al tău. În jurul României se află o grămadă de alte neamuri care au ca şi noi cămăşi albe cu broderii. Cum faci să fii sigur că unele sunt ale tale, altele nu? Trebuie să treci de iubirea asta superficială, vai, eu iubesc ia, am şi eu o ie de artizanat în dulap. Asta nu este de ajuns. Trebuie să intri să studiezi, dacă te interesează cu adevărat, să studiezi în profunzime compoziţia, cromatica, pentru ca apoi să te poţi bate pentru ce este al tău”, a spus Ioana Corduneanu.

Până una alta, o româncă a reuşit să îi facă dreptate portului popular românesc, prin cea mai simplă metodă: convingerea că se poate.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri