ACTORII ȘI VINUL. Care erau localurile favorite ale boemei bucureștene

Șarpele Roșu, Capșa, Casă Oamenilor de Știință sunt doar câteva dintre cârciumioarele elegante în care se aduna boema bucureșteană. Era o lume a prieteniei totale.

„Când mă întorc către o perioadă atât de frumoasă, atât de fascinantă pentru noi toți, a boemei unde se spuneau lucruri uluitoare care rămâneau în legendă, erau niște sclipiri ale spiritului. Altfel nici nu pătrundeai în boemă. Nu era considerat că faci parte din această boemă decât dacă plăteai acest tribut al inteligentei”, spune actorul Eusebiu Ștefănescu.

La Șarpele Roșu e o cârciumă care a pornit fulminant, în sensul că adună acolo valori, mai ales din zonă actoricească. A fost o perioadă când la cârciumă asta venea „elită sprițului românesc”, o elită a marilor băutori.

„Erau replici, pentru cei care acum trăiesc într o lume virtuală. Aici era un transfer permanent de suflet, de spirit. Nu era întâmplătoare, erau niște oameni senzaționali care făceau parte din boema asta”, explică actorul.

„Ceilalti, că și pe vremea lui Arghezi la Capșa, între cele două războaie mondiale cu Camil Petrescu, etc... Cei care nu erau primiți în boemă, dar care erau înnebuniți de strălucirea spiritului din boemă, stăteau pe la geamuri și nu călcau în cârciumă decât cei care aveau pașaport pentru asta”, detaliază Eusebiu Ștefănescu.

Amintirile unui vechi bufetier

Ecaterina Chiriac a lucrat că bufetier la Lido, Dorobanți și Casa Oamenilor de Știință, timp de 38 de ani. I-a cunoscut și i-a servit pe toți mării actori și scriitori ai vremii.

„Veneau actori mai mult. De exemplu venea regretatul Octavian Cotescu cu Titi Rucăreanu, o parte. Pe urmă venea și Dinică. Pe urmă venea Alexandru Repan, Ovidiu Iuliu Moldovan, și din când în când venea și Ștefan Iordache”, spune Ecaterina Chiriac.

„Venea Toma Caragiu și cu Bocăneț, dar niciodată nu stăteau la masă, ei veneau, se duceau la bar, luau ceva și plecau amandoi”, explică Ecaterina Chiriac.

„Erau foarte cumsecade și nu beții, să facă orgii”

Deși erau cunoscuți, actorii nu făceau caz de faimă lor. Aveau o vorba bună pentru toți, de la cei cu funcție mare și până la oamenii simpli.

„Nu erau nici zgomotoși, erau veseli, se adunau într-adevăr ospătarii pe lângă ei, îi mai întrebau, dar erau oameni liniștiți, cum să spun, nu erau mândri, nu erau nimic, foarte amabili cu noi, cu toți”, spune Ecaterina Chiriac.

Când vine vorba despre băutură, gusturile erau clare și nu se discutau. Vodka era preferata tuturor.

„Nu știu de ce, era vodka și era vodka străină și d-asta o bea cu gheață și cea mai băuta era vodka. Și bere pils, că era bere pils, la noi erau, pe piață nu era, era fistic, era alune, era cafea naturală, era salamul de sibiu, ananas”, spune Ecaterina Chiriac

„Artiștii au avut că sursă de inspirație sau un adjuvant în vin”

Pentru actorul Adrian Pădureanu, oamenii sunt că vinurile. Cu timpul, ei devin din ce în ce mai buni sau, dimpotrivă, se transformă în oțet.

„Întotdeauna artiștii au avut că sursă de inspirație sau un adjuvant în vin”, spune actorul Adrian Pădureanu.

„Orice vin e diferit nu doar în funcție de omul care îl bea, ci și în funcție de momentul, situația în care se bea. Același vin pe care l-ar fi băut Caragiale într o seară cu prietenii ar fi avut un gust. Într-o altă seară, la restaurant stând față în față cu o femeie, vinul ar fi avut alt gust”, explică actorul Adrian Pădureanu.

Timpul a trecut și vremea boemei a apus. Mării actori au plecat într-o altă lume în care curge lapte, miere și vin. În urmă lor, mesele de la birturile vestite de altădată au rămas pustii.

„Acum mai sunt doar mici oaze și parcă n-au dimensiunea aia. Acolo era chiar apa mare unde se întâlneau ăștia care aveau și ștaif, făceau parte dintr un fel de nobilime a spiritului și eu îi numesc pe cei care au mai rămas ici, colo se mai întâlnesc la Muzeul literaturii, unde vin oameni frumoși și sunt dezbateri, nu înseamnă doar să stai că să primești sau să construiești tu un calambur sau un paradox”, sune Eusebiu Ștefănescu.

„Boema actuală este o boemă care se practică și se înfiripează spontan”, precizează el.

Vin se va face în fiecare toamnă, așa este de când e lumea și pământul. Dar nu mai sunt oamenii speciali care să-l bea. Nu mai sunt cei care au făcut o artă din șpriț.