BONTON. Marian Râlea: Am învăţat că, dăruind, poţi fi mai bogat
CEI 7 ANI DE ACASĂ
M-au trimis cu o mare cinste, m-au trimis cu învățătura despre minciună și adevăr bine însușită de către mine. Cred cu acea rigoare de a fi născut în Brașov pe care un oraș ca Brașov, o cetate, ți-o impune, cu o mare iubire față de animale, față de aproapele meu, cred, în sensul în care mi-aduc aminte și acum când ajung în Brașov de toți prietenii pe care i-am avut în copilărie, cu un respect față de sărbătorile noastre, ale românilor, atunci când toată familia se aduna și era o mare bucurie și fericire pentru noi. Iar, cred că, cea am învățat în cei șapte ani s-a văzut pe urmă, poate că nu suntem conștienți de ce se vede pe urmă, dar această generozitate pe care nu mi-e teamă să spun că o am față de tot ce se întâmplă în jurul meu.
ROMÂNIA NECIVILIZATĂ
Mă deranjează agresivitatea de pe stradă, care ține de necivilizație sau necivilizare, mă deranjează cuvântul rostit tare, pe stradă, mă deranjează nefuncționarea unui lift care ține de o Românie și mă deranjează faptul că și în piață, toată lumea, unde ai tot dreptul, încearcă să-și impună regulile și să te păcălească. A păcăli, a încerca să fii, deși nimeni nu îți dă reptul, să fii puțin altfel decât ceilalți face parte din această Românie necivilizată. Dar e o poveste foarte simplă. Atâta timp cât vom fi noi cu noi onești, atunci nu vom fi necivilizați, pentru că orice glas ridicat sau înjurătură pe stradă se va întoarce oricum împotriva noastră.
ROMÂNIA CIVILIZATĂ
În România îmi place întotdeauna, când mă duc într-un oraș mic sau chiar la țară, când toată lumea îți dă binețe, salută, zâmbesc, chiar dacă se cunosc, chiar dacă nu se cunosc. Este un ritual al prieteniei si al valorii românești pe care a trebuit să o păstrăm tot timpul în gând și în suflet și-n inima noastră. Asta îmi place cel mai mult la România noastră.
ÎNTÂMPLĂRI POLITICOASE
În toate teatrele, dar în mod special în teatrul de comedie, unde am jucat destul de mult, aproape zece ani, exista o familie. Acea famile de actori. Întotdeauna, când unul dintre actori avea o problemă, fie medicală, fie de zi cu zi, absolut toți, dar absolut toți participau la suferința lui și îl ajutau cât puteau. Acest lucru nu știu dacă s-a mai păstrat sau l-am mai întâlnit în altă parte, dar aici, la Teatrul de Comedie, și acum vorbesc de mari actori cum ar fi Stela Popescu, Silviu Stănculescu, Cornel Vulpe și așa mai departe, sunt foarte mulți, erau atât de politicoși încât ne creșteau ei pe noi, cei tineri să mergem mai departe și ne ajutau întotdeauna, chiar și aveam să ne plătim chiria sau că mâncăm o sana erau alături de noi. E o întâmplare frumoasă.
LUMEA IDEALĂ
Cred că o lume ideală este cea a a jocului, a copilăriei, unde singura profesie pentru cei mici este jocul, singura lor meserie este jocul. Sigur că poate fi o competiție, iar pe rând, participând la acel joc al copilăriei vom ieși fiecare învingători. Cred că lumea ideală este cea de până în șapte ani.
DUPĂ CE SE CUNOAŞTE O DOAMNĂ
După alură, după privire, după glezne.
AM ÎNVĂŢAT CĂ...
Știți ce am învățat? Că dăruind poţi să fii mai bogat. Că este obligația noastră să dăruiești ca să primești, cred că asta am învățat până acum. Și cred că știu să și fac acest lucru.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
