„Ca-n filme”. Marcel Iureș: „Nu-i puțin lucru să fii onest în cinema-ul românesc”

Data publicării:
marcel iures

Tranşant şi cinic. Realist şi critic. La 61 de ani şi 35 de carieră, după ce i-a dat replică lui Tom Cruise şi după ce a jucat alături de Nicole Kidman şi Johnny Depp, actorul Marcel Iureş îşi poate permite să fie astfel. A trăit îndeajuns de mult în mijlocul aşa-zisei industrii de film românesc încât să-i poată remarca lipsurile.

„Fiind atât de însinguraţi oamenii, atât de cu pumnii strânşi, limanul pentru cinema-ul românesc a fost întotdeauna premiul. Premiul de festival! şi se pare că ajunge!”, spune Marcel Iureş, în interviul acordat echipei emisiunii „Ca-n filme”.

„Noţiuni ca piaţă, ideologie prin film, marca de ţara, marca de limbă, de cultură, bani, profit... sunt noţiuni necunoscute pentru noi”, crede celebrul actor.

„Asta nu e o piaţă. E o curticică în care se mai joacă nişte oameni cu mai mult sau mai puţin talent. Dar atât!”, este de părere Marcel Iureş.

A ales România în locul maşinăriei Hollywood

Marcel Iureş a debutat pe scenă teatrului Bulandra în 1978, în piesa „Ferma”.

Pentru mulţi actori, România înseamnă o resemnare. A rămâne în ţară este o alegere pe care aceştia o fac din lipsă de opţiuni sau din lipsa curajului de a-şi încerca norocul în altă parte. Destinul lui Marcel Iureş a fost altul. A ales să întoarcă spatele maşinăriei Hollywood, care îl primea cu braţele deschise, şi să se întoarcă acasă. Se întâmpla după opt producţii de zeci de milioane de dolari, colaborări cu actori şi regizori renumiţi, şi câteva propuneri mai mult decât tentante de a rămâne peste Ocean.

„Eu am refuzat. Deci pot vorbi cumva în cunoştinţă de cauză. (...) De ce? Repet, sunt formatul, sunt produsul şcolii româneşti, al limbii şi culturii româneşti”, explică actorul.

Primul rol pe care Marcel Iureş l-a avut într-o producţie internaţională a fost în 1994, în filmul „Interviu cu un vampir”.

„Mi s-a propus când eram extrem de bine aşezat în teatrul şi filmul românesc. şi am avut o discuţie: mai, mai mult decât un tricou, un caiet program, un afiş şi câteva bucăţi de critică, câteva articole în reviste sau ziare... ce? De ce aş face? Asta am în România, în propria limbă, propria cultură. Face bine la CV! Zic, domnule, bine, face bine la CV”, povesteşte Marcel Iureş.

„La 22 de ani căram cărămizi, rupeam bilete în autobuze”

Marcel Iureş n-a avut tinereţea clasică a actorului cinefil, nu şi-a petrecut adolescenţa prin cinemateci şi nici nu mânca filme de artă pe pâine înainte să termine liceul. A fost, încă de mic, împotriva curentului.

„La 22 de ani căram cărămizi, nu mai ştiu ce făceam prin România... rupeam bilete în autobuze, învăţam în acelaşi timp psihologie, anatomia şi fiziologia omului, citeam foarte mult... la vremea aia... eram pe altă planetă!”, rememorează actorul.

Dar a descoperit teatrul. La sfârşitul anilor '70 a fost angajat la Teatrul Naţional din Cluj, iar în anii 80 i-a jucat pe Hamlet, Henric al IV-lea şi Richard al III-lea în Bucureşti, la Bulandra şi Odeon. Prin teatru a fost descoperit, la rândul lui, de un impresar de la Hollywood, în timpul unui turneu din 1994 în care îl interpretă pe Richard al III-lea.

În anii 70 şi 80, Marcel Iureş a jucat în piese că „Afară în faţa uşii” sau „Perşii”, dar şi în filme ca „Artista, dolarii şi ardelenii”, „Balanţa” sau „O vară de neuitat”.

„Culmea că primul pas l-am făcut aici! Cu un agent, unul dintre cei mai buni din lume, m-a văzut aici, jucând teatru! Deci primul pas e făcut acasă!”, spune actorul, care adaugă: „Primul pas înapoi e făcut în America”.

„E absolut normal să fii şocat! Te simţi destul de mititel, geometric vorbind”

E ciudat să auzi asta din gura sa, când te gândeşti că în anii 90 şi 2000 au urmat, pentru Marcel Iureş, roluri în filme că „Interviu cu un vampir” de Neil Jordan, „Misiune imposibilă” de Brian de Palma, „Pacificatorul” de Mimi Leder sau „Piraţii din Caraibe”, de Gore Verbinski.

„Ca să mă întorc la cuvântul şoc, da, a fost emoţionant! în măsură în care o emoţie puternică poate să fie numită şi şoc”, admite el.

Marcel Iureş a jucat alături de Brad Pitt, Tom Cruise, Nicole Kidman sau George Clooney. „E absolut normal să fii şocat! Te simţi destul de mititel, geometric vorbind. Când te aşezi la masă şi începi să munceşti, îţi dai seama că nu ai niciun motiv să te simţi nici complexat, nici marginalizat... n-avem de ce”, explică actorul.

În 2007, a jucat alături de Johnny Depp, Orlando Bloom şi Keira Knightley în „Piraţii din Caraibe: La capătul lumii”. „Am plecat fără niciun fel de prejudecată. în schimb, au fost câteva lucruri de care m-am îndrăgostit în America. E mult spus îndrăgostit, dar care m-au fascinat...”, recunoaşte Marcel Iureş.

Totuşi, după mai multe drumuri dus întors peste Ocean, Marcel Iureş a hotărât că locul sau este în România. I se propusese un târg pe care a trebuit să îl refuze.

„Se pare că am avut succes şi agenţii CIA, care e o uzină, sunt vreo şase Intercontinentaluri în clădirea aia, mi-au propus să rămân acolo.

„Cum adică să rămân aici? De ce să rămân aici?” - „Păi, că să facem milioane!” - „Păi, vin să facem milioane, nu rămân aici, nu stau aici...” - „Cum adică vii? Nu, trebuie să te muţi aici! Deci nu vrei milioane?” - „Dacă asta e, aşa e înţelesul, da, nu vreau să fac milioane, deci nu mă mut aici. Vin când vreţi. Suntem într-o lume liberă, mă urc în avion şi în 18- 19 ore sunt aici”, povesteşte Marcel Iureş.

„Asta a fost prima lovire cu recul cu sistemul american. Cu sistemul care te înşurubează în el şi nu mai scapi decât cu mare greutate. E adevărat, e extrem de tentant, e fascinant, doar că eu aveam o vârstă la vremea aia, sărisem binişor de 40 de ani şi nu m-a fascinat atât de tare...”, afirmă actorul.

Triplu premiat UNITER

Înapoi în ţară, Marcel Iureş luptă cu armele lui împotrivă unui sistem pe care nu îl acceptă, dar în care s-a întors de bunăvoie. Actorul cu renume internaţional a şocat anul trecut când a declarat public că trăieşte într-o ţară al cărei Guvern locuieşte în altă parte. Este dezamăgit de situaţia din jur. De cinematografie, parcă şi mai mult.  

Ultimul sau rol a fost în „Tatăl fantomă”, lungmetrajul de debut al lui Lucian Georgescu.

„Judecând după filmele care se fac de vreo 15, hai să zicem chiar 20 de ani, suntem într-o zonă mai mult autoscopică aşa, mânioasă de foarte multe ori, supărată... onestă. Onestă!”, spune actorul.

În 1998 şi 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din „Richard al III-lea”, respectiv „Creatorul de teatru”

„Nu-i puţin lucru să fii onest în cinema-ul românesc, fiindcă e o zonă bântuită de singurătate, e neconjugală, neconjugată, se pare că nu există nimeni care să facă un plan sau o listă de priorităţi, e departe de a fi o industrie...”, crede actorul.

„Vrem o piaţă, vrem bani... Persistă ideea de a te exprima în zona festivalului. Dacă ajungi să iei chiar şi o nominalizare... nu mai vorbim de fenomenul Cristi Mungiu, Cristian Mungiu şi alţii (...) pare de ajuns. E ok, e în regulă!”, spune actorul.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri