Ca-n filme. Scandalul și cenzura la Hollywood
Faima se putea transforma în nepăsare şi singurătate. Averile de odinioară, în sărăcie. Iubirea publicului, în ură şi dispreţ public. La Hollywood se cenzurau filme, dar şi cariere. Un exemplu celebru: actrita Ingrid Bergman.
„Când a venit în Europa, s-a îndrăgostit de Rosselini, care era căsătorit şi pe care mă rog, l-a divorţat, destul de complicată povestea, Rosselini fiind catolic. Şi atunci americanii când s-a întors au primit-o foarte rece, un timp chiar n-au mai vrut să ştie de ea, deci nu a mai contat cât de bună actriţa era”, explică Irina Margareta Nistor, critic de film.
„De pildă, un caz foarte cunoscut în epocă al lui Fatty. Roscoe Fatty Arbuckle, un comic foarte cunoscut, un tânăr grăsuţ care făcea o reţetă extraordinară prin 1920 şi care a fost acuzat de violarea unei minore care a şi murit la câteva zile după aceea”, exemplifică și criticul de film Cristian Tudor Popescu.
„Ei, consecinţele pentru Fatty Arbuckle au fost dezastruoase. Cariera lui, de unde era cel mai mare comic al ecranului american, s-a stins în doi, trei ani. Nu a mai primit contracte, a fost barat de către marii, de către mogulii Hollywoodului. S-a încercat o reabilitare a lui câşiva ani mai târziu, nu s-a reuşit, a dispărut...”, detaliază el.
Unul dintre cazurile cele mai celebre a fost cu Hedi Lamar.
„Hedi Lamar, o actriţă foarte frumoasă, din Cehia, care a făcut un film numit Extasy, mă rog, Extasy. În care, după ştiinţa mea, este, pe lângă faptul că apare goală, este mimat primul orgasm, de către o femeie pe ecran”, explică Cristian Tudor Popescu.
Hedi Lamar s-a căsătorit cu un bărbat bogat, care de furie a cumpărat şi distrus toate copiile acestui film. Din păcate, i-a scăpat o copie, aşa că „Extasy" încă există, chiar şi la Cinemateca Română.
„Părea oricum că scandalizează mai mult ce se întâmplă în afara filmului decât ce se întâmplă pe ecran”, crede Irina Margareta Nistor.
„Chaplin, care are probleme mari, a avut probleme foarte mari din cauza preferinţei lui pentru minore, toate cele trei soţii ale lui au fost minore sau la limita, a patra, Paulette Godard, era majoră, dar celelalte, adică Mildred Harris, Rita Grey şi ultima, Mrs Chaplin, Oona O Neil, aveau 16, 17, 18 ani...”, spune Cristian Tudor Popescu.
„Această uşoară pedofilie a lui Chaplin a fost folosită împotriva lui, datorită problemelor politice pe care le avea el”, detaliază criticul.
Orientarea sexuală era ascunsă
Până în 1948, filmul nu a beneficiat de Primul Amendament cu privire la libertatea de expresie.
Hollywood-ul trebuia să fie de acord cu relaţiile pe care actorii săi le aveau. De fapt, ce s-o mai dăm la întors: trebuia să fie de acord şi cu orientarea lor sexuală. Vă mai miră că actori homosexuali nu existau? Cel puţin, nu oficial...
„De exemplu, pentru Rock Hudson, ani de zile ei l-au considerat masculul absolut. Şi până nu s-a îmbolnăvit de SIDA, el nu a făcut declaraţii în direcţia asta...”, explică Irina Margareta Nistor.
Mult mai târziu s-a aflat şi de Montgomery Cage.
Dupa căderea Codului Hayes, s-ar fi zis că s-a dat liber la creativitate şi la libertatea de expresie. Dar nu chiar aşa. America rămânea puritană. Existau încă anumite comisii de cenzură. Părinţii îngrijoraţi ai Americii doreau o cultură sănătoasă pentru copiii lor. Şi prin sănătoasă înţelegeau încă... destul de puritană.
„Cele mai îndrăzneţe filme care rulau în America în anii 60 erau filmele de artă, să îi spunem, suedeze, italiene, la care tineretul italian se ducea să mai vadă câte un sân, câte un sărut mai fierbinte, mai pătimaş, deci era extrem de înapoiat din punctul ăsta de vedere”, explică Alin Ludu Dumbravă, critic de film.
„Comisia asta de cenzură dădea un certificat. Şi certificatul cel mai dur era un X. Aşa că filmele pornografice în anii 70 când au început să apară în săli, au început să aibă doi de X, sau trei de X, de aici este XXX, deci îşi făceau reclamă ca să vândă, deci nu e X, e XXX. Blow Up, de exemplu, a fost cotat cu un X în 66 şi au cerut să nu fie, pentru că e un film de artă şi are o scenă de sex sau...”, spune el.
„Primul film cu nuditate frontală de tipul ăsta, masculină, a fost Women in Love al lui Ken Russel, care a avut multe probleme cu cenzura, în care e o scenă de bătaie, bătălie aşa, luptă greco romană între Oliver Reed şi Ellen Bates. Şi a fost mamă, ceva foarte scandalos. Arthur Penn a făcut Bonnie şi Clyde, ăsta a fost la partea de violenţă cel mai... au încercat să îl măcelărească aici, dar n-au mai avut ce face. Pentru că deja era războiul din Vietnam, se schimbaseră o grămadă de chestii şi codul a dispărut”, detaliază criticul de film.
În 1971, „Portocala mecanică” al lui Stanley Kubrick, unul dintre cele mai puternice, grele şi răsunătoare filme din istorie, a fost interzis în Marea Britanie. De ce?
„Adică ideea asta a violenţei, a cruzimii, în derâdere, în batjocură. Te şi distrezi în timp ce dai în ăla...”, este de părere Cristian Tudor Popescu.
Exact. Prea multă violenţă. Nu, filmului nu i s-au scos pasaje, nu a fost ciuntit. A fost, realmente, interzis.
„Filmul lui Kubrick era o demonstraţie cum un artist poate cu intuiţie, cu sensibilitate, să simtă încotro o ia epoca! Deci nu avea rost să fie interzis...”, spune criticul.
„A, Portocala Mecanică, da, ăla a fost un mare scandal pentru că a luat X-ul. După aia în Anglia a provocat violenţă stradală şi tot felul de chestii, după aceea Kubrick l-a scos şi l-a interzis în Anglia”, detaliază și Alin Ludu Dumbravă.
„Portocala Mecanică îşi are originile în Mişcarea Tinerilor Furioşi. În Tony Richardson, în Lindsay Anderson, în Carell Rice şi mai ales în If, în filmul lui Lindsdaz Anderson tot cu Malcolm Mac Dowell în rolul principal”, spune Cristian Tudor Popescu.
„De asemenea Oh Lucky Man, de asemenea al lui Lindsday Anderson. Ăstea erau filme anti-establishment. Mişcarea anti-establishment începuse de ani buni. Anii 60 sunt caracterizaţi de astfel de filme de revoiltă... să ne amintim If: la final sunt împuşcaţi profesorii de către elevi. Sunt mitraliaţi”, adaugă criticul.
„Momentul 68-70, nebunii, hippioţii, bărboşii, cei cu păr lung şi unsuros puseseră mâna pe studiouri, deci în momentul ăla a putut să facă Dennis Hopper Easy Rider, Jack Nickholson, toată gaşca aia erau pe acolo, făceau filme, câţiva, Burt Schider şi aşa au ajuns producători, deci au fost câţiva ani când ăştia nebunii au pus mâna pe spitalul de...”, argumentează Alin Ludu Dumbravă.
„După aia s-a cuminţit toată treaba, după ce doi bărboşi au făcut nişte filme, adică Spielberg şi cu Lucas, şi au cuminţit treaba şi ăştia nu au mai putut să facă filme”, explică el.
Fuga după audiențe
S-ar zice că astăzi, totul este permis în cinematografie. Hayes a murit, Hollywoodul s-a schimbat la faţă, am stabilit că sexul vinde şi aşa mai departe. Ne-aţi crede dacă v-am spune că „Cenzura a murit... trăiască cenzura?” Da, cinefililor, cenzura încă există, numai că se numeşte rating.
„America rămâne pudibondă şi la chestii de sex, şi la chestii de nuditate frontală, mai ales masculină sau chiar din partea ailaltă, pierzi”, spune Alin Ludu Dumbravă.
China se află pe locul doi din lume în topul încasărilor la cinemtografe, iar Hollywoodul pare să fie dispus să faca absolut orice pentru a intra pe acea piață.
Mai mulți regizori și producători au fost de acord să editeze anumite filme pentru a respecta regulile comitetului de cenzură din China.
„Acuma nu mai ai voie, ca să fie PG, vezi că toţi se duc la PG, trebuie să fie eventual ai voie o dată pe film. Şi vezi şi tu, cum e la Die Hard, Eepeekay yee Mother... (...) şi o taie!”, spune Alin Ludu Dumbravă.
De exemplu, producătorii Iron Man 3 au declarat că vor modifica câteva secvențe din film pentru a putea încorpora imagini cu actori și peisaje din China.
Ce face o comisie de rating? La această întrebare a răspuns criticul de film Emanuel Lăzărescu. El a făcut parte ani în şir din comisia românească de rating.
„În două cuvinte, vezi filme şi eşti plătit pentru asta. Ceea ce, când le spuneam prietenilor mei, erau, băi, nu se poate!... E slujba ideală, jobul idel, vezi filme şi eşti plătit! După vizionarea unui film, vezi unde este încadrat acel film. Este Audienţă Generală, de obicei iau filmele de animaţie sau filmele care nu au probleme, adică fără violenţă şi aşa mai departe...”, explică Emanuel Lăzărescu.
„AP12, adică acordul părinţilor pentru copiii sub 12 ani, care sunt copiii poate cu ceva violenţă moderată sau o problemă care ar putea să influenţeze copiii sub 12 ani... N15, adică nerecomandat tinerilor sub 15 ani... scene de violenţă dar care să nu depăşească jumate din conţinutul filmului. Şi cea mai rea, IM18, interzis minorilor, filme horror sau foarte foarte violente şi care de obicei sunt la graniţa dintre a fi interzise minorilor şi a fi interzise de tot”, detaliază criticul de film.
Cum afectează ratingul conţinutul filmelor de la Hollywood? Un film cu un conţinut controversat va determina comisia de rating să nu-i dea neaparat PG sau românescul Audienţă Generală. Ceea ce înseamnă că un anumit segment de vârstă nu va putea să intre la acea producţie. Ceea ce înseamnă mai puţine bilete vândute. Deci mai puţin bani în buzunarele producătorilor, astfel că e clar de ce conţinutul va fi modificat astfel încât ratingul să fie unul... pentru toată lumea, nu-i aşa?
Una peste alta, cenzura este şi astăzi... nicăieri, dar pretutindeni când vine vorba de Hollywood. Regizorii îşi găsesc libertatea în producţii independente. Scenariştii trebuie să facă acelaşi lucru. Dacă vrei să pătrunzi însă în Cetatea Filmului, trebuie să joci după cum ţi se cântă. Iar regulile sunt dure.
Până la urmă, schimbările care s-au întâmplat în cinematorgafia ultimul secol nu sunt mari. Principiile sunt aceleaşi: senzaţionalul, şocantul, scadalosul tebuie ţinute în frâu şi controlate de cenzură.
Urmăriți reportajul integral în materialul video atașat.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
