Caraş-Severin. Călătorie în timp, pe tărâmul morilor de apă
Se spune că demult, pe acest ţinut, o fată frumoasă a fost ucisă de un vârcolac. În zorii zilei următoare însă, pe apă a coborât zâna cea bună.
„Văzând grozăvia, îl pedepseşte: în veac să nu mai devii om, ci pentru ţărani, pentru rudăreni, cu ghearele tale să sapi această limbă de pământ, să faci un tunel, şi să construieşti o moară pentru rudăreni", spune profesorul de istorie Mihai Vlădia.
Aşa a apărut Moara de la Tunel. Pornind de la ea, pe un traseu de trei kilometri, se deschid noi şi noi poveşti.
Îndărătnica a fost botezată astfel pentru că merge în sens invers acelor de ceasornic. Se spune că ea macină nu doar porumbul, ci şi timpul, şi că dacă petreci o noapte aici, dimineaţa de trezeşti întinerit.
Potrivit legendei, doi îndrăgostiţi cărora familiile nu le-au permis să se căsătorească s-au reîntâlnit aici, la bătrâneţe. Moara a lucrat în favoarea lor, a dat timpul înapoi, iar cei doi au primit şansa de a-şi duce povestea de dragoste mai departe"
Pe lângă legendele pe care le poartă, morile sunt de mare ajutor sătenilor mai ales că, în ciuda vechimii, funcţionează impecabil şi azi.
„Fiecare moară aparţine la 15-20 de familii, care îşi aleg un pecter, adică un şef. Toate cheltuielile pentru întreţinerea acestor mori sunt realizate de către ţărani," explică Mihai Vlădia.
După ce apa e direcţionată spre roata morii, curentul pune în mişcare întregul mecanism.
O astfel de moară macină şi peste o sută de kilograme de boabe într-o zi. Oamenii locului se mândresc că făina adusă de la moară face cea mai bună mămăligă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
