Mozaic religios în familia regală. Monarhii României au fost catolici și protestanți, urmașii au fost ortodocși
După abdicarea forţată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, divanurile ad-hoc au hotărât să încredinţeze tronul ţării unui principe străin. Napoleon al III-lea împreună cu Ion Bălăceanu au căzut de acord asupra lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen, în mai 1866. Un episod evocat acum de urmaşul diplomatului român din secolul al XIX-lea.
„A venit ca un principe catolic într-o ţară ortodoxă, ceea ce a creat o problemă, a creat o problemă pentru că toate instituţiile ţării la noi erau pregnate de ortodoxie tradiţională, Mitropolitul ţării era ortodox, iar Regele Carol I a înţeles acest lucru şi s-a adaptat la ceremonialele religioase”, a explicat Constantin Bălăceanu-Stolnici.
În 1869, Carol s-a căsătorit cu principesa germană Elisabeta de Wied, dintr-o familie protestantă. A fost nevoie de acordul Vaticanului pentru oficierea căsătoriei, deoarece monarhul era catolic. În cele din urmă, uniunea a fost binecuvîntată de trei biserici: catolică, protestantă şi ortodoxă.
„Căsătoria Regelui Carol I cu Regina Elisabeta a fost oficiată în Germania, fiind o ceremonie catolică, dar şi o scurtă ceremonie protestantă. La acel moment Papa nu a fost de acord, dar nu au existat urmări în acest sens. La sosirea în ţară a existat şi o binecuvântare a Bisericii Ortodoxe”, a spus Sandra Gătejeanu, director de Protocol al Casei Regale.
Anul 1870 îi aducea cuplului regal un copil.
„Ei au avut o fiică, Maria, pe care au botezat-o în religia ortodoxă, ceea ce a determinat o reacţie destul de violentă din Partea Sfântului Scaun, care a decis la un moment dat excomunicarea Regelui Carol I”, a subliniat Constantin Bălăceanu- Stolnici.
Fata s-a stins însă pe când avea 4 ani. În lipsa unui succesor, România a mai întronat un principe catolic, pe Ferdinand, nepotul de frate al Regelui Carol I. Ferdinand a urcat pe tron în 1914 şi s-a căsătorit cu Maria de Edinburgh, nepoata Reginei Angliei și a Țarului Rusiei. Cununia a avut loc tot în Germania şi a fost oficiată atât în rit catolic, cât și anglican. Cuplul regal a avut şase urmaşi, toţi botezaţi în cultul majoritar al românilor.
Atunci când Regele Ferdinand şi-a botezat primul moştenitor în religia ortodoxă, aşa cum prevedea Constituţia României, Biserica Catolică l-a excomunicat, asta însemna că el nu mai putea fi împărtăşit şi nici nu beneficia de servicii religioase la înmormântare.
„A fost o mare suferinţă pentru Ferdinand, pentru că timp de 25 de ani diplomaţia română a purtat discuţii cu Vaticanul pentru a se reveni asupra acestei hotărâri”, a explicat Ştefania Ciubotaru, muzeograf.
„Acest lucru s-a întâmplat însă cu două luni înainte de moartea Regelui Ferdinand, când Papa Pius al XI-lea a luat hotărârea de a trimite un prelat la Bucureşti pentru a-i aduce iertarea Regelui Ferdinand”, a adăugat ea.
După ce fost reprimit în sânul Bisericii catolice, regele şi-a regăsit liniştea. În noaptea de 19 iulie 1927, monarhul s-a stins din viaţă, înainte de sosirea preotului. Ceremoniile funerare au fost organizate la Sinaia, București și Curtea de Argeș, după ritul ortodox.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
