TURIST ACASĂ. Mănăstirea Albotina, un loc românesc la sud de Dunăre

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 22 aprilie

Zi decisivă pentru Cîrstoiu

Ninge la munte

Ploile torențiale au făcut ravagii în cea mai bogată provincie din China

Nicușor Dan: „Piedone este un interlop”/ Piedone: „Mă pot vota interlopi, dar nu sunt asociat cu ei”

Mănăstirea are câteva morminte, picturi înnegrite de fum şi urmele unor basoreliefuri care reproduc atmosfera acelor vremuri.

Albotina se află în Timocul bulgăresc, o regiune locuită de români. Mănăstirea e un refugiu şi loc de închinare, care păstrează amintiri de mai bine de opt secole.

„Interesant că este făcută cu trei altare, unul de sărbători, cel din mijloc, care e şi cel mai mare, şi două altare făcute pentru necesităţile zilnice. Bisericuţa nu este mare, este un fel de paraclis”, spune Ivo Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Vidin

Tradiţia îi leagă pe oamenii de la sud de Dunăre de românii de pe celălalt mal.

„A fost înmormântată şi Sfânta noastră românească de-aici, de la sud de Dunăre, asta e Sfânta Teofana Basarab. Numele ei de naştere este Teodora Basarab, fiica lui Ioan Basarab I, care era căsătorită după regele Ioan Alexandru de la Târnova”, spune Ivo Gheorghiev.

Oamenii de la sud de Dunăre vorbesc o limbă oltenească arhaică.

„Toată muzica noastră este şi muzică comună cu cea din Gorj şi din Dolj. În satele noastre de pădureni, adică cei care suntem la munte, betele cu care sunt încinşi bărbaţii şi femeile sunt ca la Gorj. Iile sunt ca-n Dolj.”, potrivit lui Ivo Gheorghiev.

Nu s-au născut pe pământ românesc, nici n-au trăit româneşte, dar se simt români. Limba este cea care i-a unit pe oamenii de aici, pentru că, deşi oficial se numesc bulgari, au cu toţii rădăcini româneşti.