UNICAT. Naveta spațială a României

Cine sunt cele trei personalități din lume care pot călători fără pașaport. Explicațiile din spatele acestor excepții

David Popovici spune ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi născut în altă țară. „Poate că, la prima vedere, nu pare un avantaj”

Replica sfidătoare a Teheranului după ce Trump a spus că va declara Strâmtoarea Ormuz teritoriu al SUA: „A fost și va rămâne iraniană”

Când se va simți efectul scăderii inflației. Dan Suciu, BNR: La alimente nu mai avem creșteri. Presiunile vin din zona de energie

O dronă s-a prăbușit în nordul județului Tulcea. MApN a găsit resturile aparatului: „Au fost constatate urme de combustie”

Prima mărturie a șoferului care a lovit mortal doi oameni în centrul Brașovului. „Am refuzat internarea. Nu merit”

Șoferul care a ucis doi turiști pe trotuar în Brașov a fost declarat apt să conducă, la schimbarea permisului. Detalii de la procurori

Criză în spitale: medicamente pentru bolnavii de cancer lipsesc din nou. „Suntem rușinea Europei la finanțarea din PIB a sănătății”

Zborul secret al lui Trump, „o zi de marți oarecare” pentru Putin: plantele liderului rus au ajuns un indicator al mișcărilor sale

Programul spaţial al Uniunii Sovietice era gândit să includă la fiecare zbor un astronaut din toate statele-satelit. Aşa se face că pe naveta Soiuz 40, alături de comandantul Leonid Popov, a ajuns în spaţiu şi Dumitru Prunariu. Pregătirea pentru lansare a durat trei ani şi s-a desfăşurat în URSS. Iar în seara de 14 mai, la ora calculată cu precizie matematică, naveta a părăsit Pământul.

„Comandantul stătea pe scaunul din mijloc, iar eu stăteam în partea din stângă. Şi aveam practic acces la acest hublou prin care puteam să observ în exterior ce se întâmplă. Practic vedeam cerul, vedeam Pământul, iar la aterizare, datorită arderilor învelişului exterior, s-a înnegrit şi la un moment dat nu am mai văzut nimic”, povesteşte Dumitru Prunariu.

Prunariu este al 103-lea cosmonaut al lumii. A rămas în spaţiu o săptămână, într-o misiune de cercetare ştiinţifică. Şi ca să ne facem o idee despre ce înseamnă şapte zile în spaţiu, la Muzeul Militar din Bucureşti sunt expuse costumul, echipamentul medical şi trusa igienică folosite de către Dumitru Prunariu.

„Acolo, în spaţiul cosmic, nu curge apă. Nu te poţi spăla la robinet, poţi să faci duș într-o incintă, cu masca de aer pe faţă, pentru a nu inspira particulele care plutesc în imponderabilitate, dar igiena zilnică se face cu ajutorul unor şerveţele îmbibate cu o substanţă degresantă, dezinfectantă. Mâncarea în cosmos este foarte bună. Sunt tot felul de pachețele de mâncare pregătite cu minuţiozitate de pe Pământ”, detaliază astronautul român.

Capsula mică, acoperită cu titan, este singură şansă a cosmonauţilor de a reveni pe Pământ. De la intrarea în atmosferă, cosmonauţii nu mai au nici un control asupra navei.

„Cosmonautul, însă, se află într-un aşa-zis fotoliu. Este un suport turnat după corpul fiecărui cosmonaut, în care este fixat bine cu centurile de siguranţă. Are o poziţie culcat pe spate, cu genunchii flexaţi, cu capul bine imobilizat, astfel încât să suporte suprasarcinile pe direcţia piept-spate, suprasarcini destul de mari: parcă ar sta patru persoane pe tine şi te-ar apăsa puternic în acel fotoliu”, explică Dumitru Prunariu.

„Aici, stând în picioare pentru o fotografie solicitată de mass-media, dar după cum observaţi persoana din partea aceasta îl susţine pe Popov, celălalt mă susţine pe mine pentru a nu cădea. Aveam aparatul vestibular foarte perturbat şi abia ne ţineam pe picioare”, povestește cosmonautul.

„Sunt arsurile originale, dar sunt curăţate de pământ. Aici se vede cam ce pământ era pe ea. Pentru că noi am căzut lateral şi ne-a tras vântul. Era vânt puternic şi până ne-a... Popov până a decuplat paraşuta, am fost traşi pur şi simplu şi scuturaţi pe stepa din Kazahstan”, își amintește Prunariu.

Capsula din titan, care păstrează încă urmele arse ale contactului cu atmosfera terestră a fost donată statului român şi poate fi văzută la Muzeul Militar Naţional.